ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1257/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 235 din 21 martie 2002, pronunțată în dosarul nr. 4400/2001 al Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.H., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 71 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 10 aprilie 2001 la data de 25 septembrie 2001.

În conformitate cu dispozițiile art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Totodată inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen prin avocatul său C.C., angajat de A.T., asociatul inculpatului.

Prin decizia penală nr. 957, pronunțată în dosarul nr. 4304/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul ca fiind declarat de o persoană fără calitate.

În motivarea considerentelor s-a reținut că nu au fost îndeplinite cerințele art. 362 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pentru inculpatul S.H., apărătorul C.C., susținând că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile legale, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen. și a se solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare apelului peste termen.

Prin decizia penală nr. 3243 din 24 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 459/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul S.H., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Totodată, s-a decis că instanța de apel urmează să aibă în vedere nota verbală a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Italiene (nr. 304/III/CM din 21 februarie 2005) prin care s-a comunicat decesul inculpatului, situație față de care se vor face demersuri pentru obținerea certificatului de deces, care să confirme nota verbală, spre a se pronunța o soluție legală în cauză.

În apel după casare cu trimitere spre rejudecare dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București, secția I penală, sub nr. 2222/2005.

Instanța de apel, respectând dispozițiile instanței supreme, a făcut demersurile legale prin Ministerul Justiției, astfel că pe data de 26 septembrie 2005, autoritățile italiene au transmis prin fax copia certificatului de deces privind pe inculpatul S.H.

Din certificatul respectiv, rezultă că S.H.,  a decedat la data de 31 ianuarie 2005, în Crotone (Italia) decesul fiind înregistrat sub nr. 62/II/B în registrul de stare civilă al acelei localități.

La rejudecarea apelului, inculpatul apelant a fost reprezentat de avocat C.C., avocat ales prin numitul C.C., conform împuternicirii nr. 260603.

În susținerea apelului, apărătorul inculpatului a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. proc. pen., chiar dacă apelantul a decedat, procesul penal poate continua, criticând hotărârea instanței de fond și solicitând achitarea inculpatului.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 824 din 26 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2222/2005, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.H., împotriva sentinței penale nr. 235 din 21 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care a desființat-o.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind pe inculpatul Ș.H., urmare decesului acestuia.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, pentru inculpatul decedat, apărătorul ales C.C.

La termenul din 27 februarie 2006, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de apărătorul inculpatului decedat.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că un astfel de recurs este inadmisibil și a solicitat respingerea acestuia ca atare.

Apărătorul a învederat Înaltei Curți că a fost angajat de inculpat să-i asigure apărarea la judecarea cauzei în apel și că a socotit că în virtutea mandatului său din apel era îndreptățit să declare recursul de față, chiar dacă inculpatul a decedat în cursul judecății.

Examinând cauza din perspectiva excepției ridicate, Înalta Curte constată că în cadrul obligațiilor decurgând din împuternicirea avocațială se include aceea de a declara calea de atac deschisă părții pe care o asistă. În acest caz, avocatul acționează ca apărător al părții la instanța de apel, iar recursul poate fi declarat în această calitate și nu ca reprezentant al părții, în temeiul dispozițiilor legale care prevăd că apărătorul poate declara recurs pentru titularul dreptului de recurs.

Așa fiind, recursul declarat de apărătorul C.C. este admisibil.

Examinând în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., ambele hotărâri, Înalta Curte a stabilit că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Prin decizia penală atacată, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, avându-se în vedere că inculpatul S.H. a decedat pe parcursul judecății.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 385

2

, raportat la art. 362 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., împotriva deciziei de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara recurs doar în ce privește temeiurile încetării procesului penal.

Cum temeiul în care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal este unul corect, Înalta Curte constată că decizia este temeinică și legală, neimpunându-se casarea acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de apărătorul C.C. pentru inculpatul S.H.

Apărătorul C.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apărătorul C.C. pentru inculpatul S.H. împotriva deciziei penale nr. 824 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2222/2005.

Obligă pe apărătorul C.C. la plata sumei de 20 RON (200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2006.