ÎCCJ, Decizia nr. 76/2006
ÎCCJ, Decizia nr. 76/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5312 din 8 noiembrie 2005,
pronunțată în dosarul nr. 3258/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția comercială, a fost admisă cererea petentei SC G.E. SA Boldești - Scăeni
și s-a dispus restituirea către aceasta, a cauțiunii în valoare de 3 miliarde
lei, consemnată pe seama și la dispoziția instanței, prin recipisa CEC nr.
22/253360101 din 13 mai 2004, în dosarul nr. 4410/2004.
Împotriva încheierii menționate, SC I.C. SRL
București a declarat recurs.
S-a susținut că instanța s-a pronunțat cu
neobservarea dispozițiilor art. 723 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la
soluția de admitere a recursului și casare a deciziei atacate, cu trimiterea
cauzei, spre rejudecare, aceleași instanțe.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de
atac exercitate, casarea încheierii atacate și respingerea cererii de
restituire a cauțiunii.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce
se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul
declarat împotriva unei încheieri pronunțate de secția comercială a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în condițiile art. 300 C.
proc. civ.
Prin recursul declarat este vizată provocarea
controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către
pârâtă a caracterului autonom al acesteia.
Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus,
în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la
hotărâri date în cursul judecății.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ.,
raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate cu
recurs, numai odată cu fondul, excepția de la regula generală statuată de
textul legal menționat, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat
cursul judecății, fiind de strictă interpretare.
Cu privire la încheierile prin care se dispune
restituirea cauțiunii, legea procesual-civilă nu a reglementat posibilitatea
atacării separate cu recurs.
Ca atare, încheierea menționată urmează, sub aspectul
căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual-civilă pentru hotărârea
finală ce se va pronunța în cauză, în această etapă procesuală.
Or, conform art. 299 C. proc. civ., căii de atac a
recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art.
377 alin. (1) din același cod.
Pe de altă parte, conform art. 377 alin. (2) C. proc.
civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același
cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității
recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai
multor recursuri este exclusă.
Așadar, în raport cu principiul menționat, coroborat
cu neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu
referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală, ca fiind
susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi
de atac, recursul declarat de pârâtă apare ca fiind inadmisibil.
Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004,
republicată, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva
hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004,
republicată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca recursurile în
cauzele determinate de Codul de procedură civilă, iar prin art. 22 din același
act normativ a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele
penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.
Din coroborarea textelor legale menționate rezultă că
secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte
secții, de altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță
hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Așadar, cum recursul nu privește o cauză soluționată
în primă instanță de secția penală, ci o încheiere a secției comerciale a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în etapa procesuală a recursului,
iar decizia ce se va pronunța în cauză, va fi o hotărâre irevocabilă, este
evident că nu sunt întrunite cerințele art. 22 din Legea nr. 304/2004.
Ca atare, în raport cu dispozițiile legale
menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât
potrivit dreptului comun, cât și potrivit legii speciale.
Or, a recunoaște unei căi de atac, aptitudinea
declanșării controlului judiciar, în alte condiții, decât cele prevăzute de
legea procesual-civilă, cu încălcarea principiului legalității acestora, apare
ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reținut că modul de determinare a sistemului
căilor de atac în procesul civil, cu referire la criticile formulate de pârâtă,
privitoare la încheierea atacată, corespunzător principiului stabilit prin art.
129 din Constituția României, revizuită, același pentru persoane aflate în
situații identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor
judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, privind
liberul acces la justiție, precum și a celor privind dreptul la un proces
echitabil reglementat prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru
a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și
autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este
sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea
procesual-penală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă
acestora.
Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi
îndeplinite, așa încât excepția invocată apare ca fiind întemeiată.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca
urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
Totodată, văzând și cererea de cheltuieli, dovedită
cu actele depuse la dosarul cauzei, recurenta, în temeiul art. 274 C. proc.
civ., va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei
SC G.E. SA Boldești - Scăeni, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de
SC I.C. SRL București
împotriva
încheierii nr. 5312 din 8 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3258/2005
al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Obligă recurenta
SC I.C. SRL București să plătească intimatei SC G.E. SA Boldești – Scăeni, suma
de 10.100,95 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2006.