ÎCCJ, Decizia nr. 229/2004

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 2035, pronunțată, la data de 3 iunie 2004, în dosarul nr. 4410/2004, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis cererea petentei SC G.E. SA Boldești-Scăieni și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 187 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, până la soluționarea recursului, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri, intimata SC G.E. SA Boldești a declarat recurs, susținând că cererea a fost admisă cu încălcarea legii, sens în care a invocat neexercitarea recursului împotriva deciziei a cărei suspendare a executării s-a solicitat, neîndeplinirea condițiilor art. 581 C. proc.

civ., precum și cu neobservarea stării de insolvență declarată a debitoarei. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Inadmisibilitatea ca excepție procesuală privește, între altele, contestarea legitimității căii procesuale alese de parte. În acest sens, este de reținut că, dând eficiență principiului constituțional statuat prin art. 129 din Constituția României, privitor la exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale, precum și a celui privitor la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor acestuia determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesuală civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, menit a asigura realizarea drepturilor părților, în condițiile stabilirii concordanței dintre adevărul judiciar și adevărul factual, prin pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor judecătorești în condițiile legii. În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 300 C. proc. civ., a admis o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate. Or, în raport cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din același cod, împotriva încheierilor nu se poate face recurs decât odată cu fondul. Așadar, sub aspectul provocării controlului judiciar prin exercitarea unei căi de atac, încheierile urmează regimul juridic al hotărârii ce se va pronunța în cauză, în etapa procesuală respectivă.

Ca atare, posibilitatea provocării controlului judiciar și, în consecință, examinarea legalității și temeiniciei încheierii criticate, este condiționată de aptitudinea reformării sau retractării pe această cale a hotărârii finale ce se va pronunța, în cauză, în acea etapă procesuală. Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat cererea de suspendare a executării hotărârii și a pronunțat încheierea atacată, ca instanță de recurs. Cererea de suspendare a executării hotărârii recurate este accesorie recursului, iar încheierea pronunțată poate fi supusă controlului judiciar, pe aceeași cale pe care, potrivit legii procesuale civile, este supusă examinării decizia ce se va pronunța în recurs.

Cum hotărârea care urmează să se pronunțe, în recurs, asupra conflictului dintre părți este o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de o altă cale de reformare, concluzia inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a executării hotărârii se impune, potrivit dreptului comun. Pe de altă parte, normele legale privind sesizarea instanțelor judecătorești în ierarhia lor, astfel cum sunt prevăzute de legea procesuală, sunt de ordine publică, iar încălcarea acestora duce la nulitatea oricărei hotărâri judecătorești care le-ar nesocoti. Or, în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, cu precizarea că, în același sens, sunt și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu o cale de atac ce excede competenței acestuia, atribuită prin textele menționate.

Ca atare, recursul cu care a fost sesizat Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a fi privit ca inadmisibil și potrivit legii speciale. Or, recunoașterea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC I.T.A. SRL București împotriva încheierii nr. 2035 din 3 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 4410/2004. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 iulie 2004.