ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2384/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2011, reclamanta S.C. „D.” S.R.L. Tecuci a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. 15.851/648 din 28 septembrie 2011 întocmite de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați cu privire la obligații fiscale suplimentare în sumă de 1.284.299 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii ale acestora. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că există dubii serioase cu privire la stabilirea răspunderii sale fiscale, întrucât organele de control și-au îndeplinit defectuos obligațiile legale.

Reclamanta a mai arătat că prin executarea actelor de control întocmite de direcția pârâtă există riscul producerii unui dezechilibru financiar, deoarece i-au fost sechestrate bunurile imobile și i-au fost indisponibilizate conturile, ceea ce va determina imposibilitatea de continuare a activității pentru care a fost autorizată. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 341 din 1 noiembrie 2011, prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 15851/648 din 28 septembrie 2011 și a Deciziei de inspecție fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați până la soluționarea cauzei pe fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin existența unui caz bine justificat, cât și prin riscul producerii unei pagube iminente, ca urmare a executării actelor administrative contestate. Existența unui caz bine justificat a fost reținută în speță față de împrejurările cauzei și de motivele de nelegalitate invocate cu privire la cele două acte administrative contestate, din care rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției lor de legalitate. Condiția privind riscul producerii unei pagube iminente a fost considerată de prima instanță ca fiind îndeplinită prin punerea de îndată în executare a deciziilor atacate, ceea ce poate cauza reclamantei un prejudiciu material viitor și previzibil.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării formulate de societatea reclamantă. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a constatat în hotărârea instanței de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși cererea de suspendare s-a întemeiat numai pe simple dispoziții, fără a fi fost administrate probe concludente privind existența unui caz bine justificat și incidența producerii unei pagube. Astfel, s-a arătat că, susținerile din cererea intimatei-reclamante nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt și de drept aplicabile în cauză.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, recurenta a arătat că, de asemenea au fost greșit însușite supozițiile societății reclamante, fără a se avea în vedere că, executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea formulată de intimata-reclamantă pentru suspendarea executării raportului de inspecția fiscală nr. 15.851/648 din 28 septembrie 2011 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 a fost soluționată prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatându-se întemeiat că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru măsura provizorie a suspendării executării actelor administrative considerate a fi nelegale.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege, a autorității publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Pentru aceleași motive, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat și în acest caz, măsura de suspendare poate fi dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat corect ca fiind dovedită de către intimata-reclamantă existența unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În acest sens, se reține că, intimata-reclamantă a invocat argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor întocmite de recurentă, existând indicii temeinice în privința nevalabilității lor.

Măsura de suspendare a executării actelor administrative contestate a fost justificată în cauză și prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Valoarea debitului stabilit în sarcina societății intimate și consecințele care se pot produce asupra activității acesteia prin procedura executării silite a celor două acte administrativ-fiscale au fost corect avute în vedere de prima instanță ca argumente pentru îndeplinirea acestei condiții prevăzute de lege, în sensul existenței riscului producerii unei pagube iminente.

În consecință, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței nr. 341 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2012. Procesat de GGC - NN