ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2384/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 21 octombrie 2011, reclamanta S.C. „D.” S.R.L. Tecuci a

solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr.

803 din 28 septembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. 15.851/648

din 28 septembrie 2011 întocmite de pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Galați cu privire la obligații fiscale suplimentare în sumă

de 1.284.299 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii ale

acestora.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut

că există dubii serioase cu privire la stabilirea răspunderii sale fiscale,

întrucât organele de control și-au îndeplinit defectuos obligațiile legale.

Reclamanta a mai arătat că prin executarea

actelor de control întocmite de direcția pârâtă există riscul producerii unui

dezechilibru financiar, deoarece i-au fost sechestrate bunurile imobile și i-au

fost indisponibilizate conturile, ceea ce va determina imposibilitatea de

continuare a activității pentru care a fost autorizată.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 341 din 1 noiembrie 2011,

prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea

executării raportului de inspecție fiscală nr. 15851/648 din 28 septembrie 2011

și a Deciziei de inspecție fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 întocmite de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați până la soluționarea

cauzei pe fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

constatat că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin existența unui caz bine

justificat, cât și prin riscul producerii unei pagube iminente, ca urmare a

executării actelor administrative contestate.

Existența unui caz bine justificat a fost

reținută în speță față de împrejurările cauzei și de motivele de nelegalitate

invocate cu privire la cele două acte administrative contestate, din care

rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției lor de legalitate.

Condiția privind riscul producerii unei

pagube iminente a fost considerată de prima instanță ca fiind îndeplinită prin

punerea de îndată în executare a deciziilor atacate, ceea ce poate cauza

reclamantei un prejudiciu material viitor și previzibil.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii

de suspendare a executării formulate de societatea reclamantă.

Recurenta a susținut că în mod greșit s-a

constatat în hotărârea instanței de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși cererea de

suspendare s-a întemeiat numai pe simple dispoziții, fără a fi fost

administrate probe concludente privind existența unui caz bine justificat și

incidența producerii unei pagube.

Astfel, s-a arătat că, susținerile din

cererea intimatei-reclamante nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea

prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat

la împrejurările de fapt și de drept aplicabile în cauză.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube

iminente, recurenta a arătat că, de asemenea au fost greșit însușite supozițiile

societății reclamante, fără a se avea în vedere că, executarea unei obligații

bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal nu poate constitui prin

ea însăși o pagubă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în

raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Cererea formulată de intimata-reclamantă

pentru suspendarea executării raportului de inspecția fiscală nr. 15.851/648

din 28 septembrie 2011 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 803 din 28

septembrie 2011 a fost soluționată prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatându-se întemeiat că sunt

îndeplinite condițiile impuse de lege pentru măsura provizorie a suspendării

executării actelor administrative considerate a fi nelegale.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege, a autorității

publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru aceleași motive, suspendarea executării

actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în

condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin cererea

adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului

atacat și în acest caz, măsura de suspendare poate fi dispusă până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din motivarea cererii de chemare în judecată

și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat

corect ca fiind dovedită de către intimata-reclamantă existența unui caz bine

justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ. În acest sens, se reține că, intimata-reclamantă a invocat

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor

întocmite de recurentă, existând indicii temeinice în privința nevalabilității

lor.

Măsura de suspendare a executării actelor

administrative contestate a fost justificată în cauză și prin necesitatea de a

se preveni producerea unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit.

ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau după

caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public.

Valoarea debitului stabilit în sarcina

societății intimate și consecințele care se pot produce asupra activității

acesteia prin procedura executării silite a celor două acte

administrativ-fiscale au fost corect avute în vedere de prima instanță ca

argumente pentru îndeplinirea acestei condiții prevăzute de lege, în sensul

existenței riscului producerii unei pagube iminente.

În consecință, criticile formulate de recurentă

sunt neîntemeiate și nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței nr. 341 din 1

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai

2012.

Procesat

de GGC - NN