ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Î
n baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 24 iunie 2006, lucrători din cadrul IPJ Bihor
- Serviciul de
Investigare a
Fraudelor, efectuând verificări în Municipiul Salonta, l-au
identificat pe învinuitul J.L. - administratorul
SC F.C. SRL, comercializând în magazinul societății CD-uri și
DVD-uri conținând opere muzicale susceptibile de
a fi produse pirat, motive pentru care au fost ridicate, în vederea
cercetărilor, o unitate
centrală și un număr de 925 CD-uri și DVD-uri.
Prin Ordonanța
nr. 383 P/2006 din 3 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalu Bihor,
s-a dispus în baza
art. 11
pct. 1
lit. b) si art. 10 lit. b)l C. proc. pen. precum și în
baza art. 90 și art. 91 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a
învinuitului J.L. pentru infracțiunile prevăzute
de art. 139
6
alin. (1) lit. a) și alin. (3) și art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în
cuantum de 500 lei,
Totodată s-a dispus confiscarea specială a celor
3 hard discuri
marca MAXTOR seria
L22DT 65G-80Gb, seria Y47X45RE - 160 Gb,
MARCA WESTERN DIGITAL seria
65G-80Gb, sena Y47X45RE -160 Gb, MARCA WESTERN DIGITAL sena Corpuri Delicte a
IPI
Bihor, conform Dovezii seria AT nr.
0006328, în vederea distrugerii
acestora.
Pentru a se
dispune astfel s-a reținut că din materialul de urmărire penală rezultă că, în
cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen.,
deoarece în cursul cercetării penale nu s-a putut stabili cu certitudine că
CD-urile și DVD-urile
ridicate din magazin
au fost achiziționate de către învinuit pentru a fi
comercializate, o
parte fiind proprietate personală.
Împotriva sus-arătatei Ordonanțe, în termen legal,
au formulat plângere petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I.
apreciind-o
ca netemeinică și nelegală, având în vedere numărul foarte mare de discuri optice
piratate cât și daunele cauzate și
calculate
conform legii, în sume de 9524 dolari SUA, 24775 EURO și 4902
dolari
SUA, precum și faptul că folosirea ilegală a programelor pentru calculator nu
poate și nu trebuie să fie încurajată.
Prin Ordonanța nr. 209/11.2/2008 din 22 mai 2008
a prim-
procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost
admisă plângerea formulată de petentele M.C.,
A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I.
, a fost infirmată soluția de scoatere de sub
urmărire
penală - 383/P/2006 și s-a dispus reluarea urmăririi penale și reapreciarea
gradului de pericol social al faptei.
Prin Ordonanța nr. 525/11.2/2008 din 13 octombrie
2008 a
prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor , a
fost respinsă plângerea formulată de petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C.
și A.S.I., cu motivare că:
Procedându-se la reanalizarea materialului
probator efectuat în
cauză s-a constatat că nu s-a putut stabili cu
certitudine că CD-urile
și DVD-urile
identificate de organele de poliție erau destinate vânzării,
întrucât acestea au fost găsite ambalate într-o
cutie, iar învinuitul a
precizat că este colecția sa personală, de
asemenea s-a stabilit că
mai multe CD-uri,
cu conținut pornografic, au fost comercializate la o
dată la care
învinuitul nu se afla în sediul societății și nu a avut cunoștință de această
tranzacție.
Împotriva soluțiilor dispuse de procuror,
petentele M.C.
, A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I. s-au adresat instanței de
judecată în baza art. 278
1
C.
proc. pen., plângere care prin
sentința penală nr. 7 din 12 februarie
2009, Tribunalul Bihor, secția penală, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin Decizia penală nr. 188/R din 16 aprilie
2009, Curtea de
Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori,
a
admis recursul declarat de petentele M.C., A.D.I.
, A.M.S.L.L.C. și A.S.I.
, a
casat sentința penală nr. 7 din 12 februarie 2009 a
Tribunalului Bihor și pe fond a admis plângerea
formulată de petente,
a desființat Ordonanța nr. 209/II.2/2008,
menținută prin Ordonanța
din 13 octombrie
2008 și a trimis cauza spre competentă soluționare
Tribunalului Bihor.
Prin sentința
penală nr. 116 /P din 25 mai 2010 a
Tribunalului
Bihor, secția penală
, s-a hotărât
astfel:
- în baza art.
334 C. proc. pen., s-a dispus
schimbarea
încadrării juridice, din infracțiunea de realizare în scopul
distribuirii de mărfuri pirat prevăzută de art.
139
6
alin. (1) lit. a) și alin. (3)
din Legea 8/1996 în infracțiunea prevăzută de art. 139
6
alin. (2) din Legea 8/1996 (modificată și completată), cu aplicarea art. 13 C.
pen.
, text de lege în baza căruia
inculpatul J.L.
a
fost condamnat la
pedeapsa amenzii penale în cuantum de: 1.500 lei.
În baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996
modificata și completata
cu
aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la
pedeapsa amenzii penale în cuantum de: -1.000 lei
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit.
c) C. pen. s-a aplicat
inculpatului pedeapsa:
- 1.500 lei.
În baza art.
63
1
C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului
asupra consecințelor sustragerii de la executarea
amenzii
În baza art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C.
proc. pen. raportat
la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2)
lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata inculpatul a fost obligate să
plătească
părții civile U.P.F.R. suma
de
5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. Au fost respinse restul pretențiilor
ca neîntemeiate.
În baza art.
14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și
art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea
8/1996
modificata și completata inculpatul afost să plătească părții
civile M.C. suma de 2.300 lei cu titlu de
despăgubiri
civile și au fost
respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
In baza art.
14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și
art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata
inculpatul a fost obligate să plătească părții civile A.D.I. suma de 8.200 lei
cu
titlu de despăgubiri civile și au fost
respinse restul pretențiilor ca
neîntemeiate.
În baza art.
14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și
art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea
8/1996
modificata și completata inculpatul a fost obligat să plătească
părților civile A.M.S.L.L.C. și A.S.I.
suma de 1.100 lei cu titlu de despăgubiri civile
și au fost
respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate
În baza art.
118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a dispus confiscarea speciala a
următoarelor bunuri:
739 discuri optice tip
CD și DVD, unitate centrala PC cu DVD Writer marca LG,
hard disk, marca Western Digital seria
WMANM2013097, hard disk, marca Maxtor, seria L22DT,
hard disk marca Maxtor seria Y47X45RE
enumerate în dovada de ridicare seria AT nr.
0006328 (fila 53 dosar
de urmărire
penala) și aflate la Camera de corpuri delicte a IPJ Bihor,
în baza art.
139 alin. (14) lit. c) și alin. (15) din Legea 8/1996
(modificata și completata), s-a dispus distrugerea celor 739 discuri
optice
tip CD și DVD reprezentând copii efectuate ilegal, pe cheltuiala inculpatului.
În baza art.
139 alin. (14) lit. d) din Legea 8/1996 modificată și completată s-a dispus
afișarea hotărârii la ușa Consiliului Local Salonta.
În baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a
fost
obligat la plata sumei de 2.000 lei în favoarea statului cu titlu de
cheltuieli
judiciare.
Pentru a se hotărî astfel s-au reținut
următoarele:
Ca urmare a deținerii unor informații privind
comercializarea de
produse piratate
de către SC F.C. SRL din Salonta al
cărei administrator este inculpatul
J.L., în data de 24 iunie 2006, organele de politie au efectuat o verificare la
sediul acestei societăți și au ridicat o unitate centrala de calculator și un
număr de 925 CD-uri și DVD-uri (fila 7-8 up).
Potrivit
raportului de constatare tehnico-științifica întocmit de către Oficiul Roman
pentru Drepturile de Autor unitatea centrala
ridicata
de la inculpat încorpora trei hard-disk-uri dintre care unul era
defect.
Pe cele două unități de memorie funcționale au fost identificate ca fiind
stocate și instalate mai multe programe de
calculator
printre care Micorsoft Windows XP profesional, Microsoft
Office 3003, Autocad 2004, Adobe Craetive Suite,
Arhicad 9, Corel
Draw 12, etc,
precum și un număr de 6858 fișiere cu opere muzicale.
în ce privește
cele 925 CD-uri și DVD-uri, s-a concluzionat ca acestea prezintă următoarele
caracteristici: 88 dintre ele sunt
neînregistrate,
53 sunt defecte nefiind posibila accesarea lor, iar 57
conțin
înregistrări personale sau produse soft-ware pentru care nu este necesara
licența, având regim de shareware sau free-ware. Restul de 727 discuri sunt
produse pirat, conținând videograme, fonograme, produse sofware, fără a
prezenta și caracteristicile
produselor
originale: codul fabricii ce a manufacturat discul, codul
producătorului, tampografierea, copertile,
marcaje holografice, etc.
(fila 17-23 up).
Inculpatul, a susținut în
declarațiile date că operele aflate pe
unitatea centrala, precum și cele
aflate pe CD-uri și DVD-uri, reprezentau colecția sa personala de muzica, filme
și jocuri de
calculator fără a avea intenția
de a le comercializa sau de le valorifica
în alt fel. De asemenea, în ce privește deținerea de programe de
calculator, inculpatul a prezentat fotocopii ale
unor facturi prin care a
achiziționat licențele pentru Windows XP Home
Edition și Office Basic 2003 (fila 56, 57 up).
în fapt, din coroborarea
tuturor mijloacelor de proba, instanța
retine
ca inculpatul a deținut un număr foarte mare - peste 700 de
CD-uri și
DVD-uri piratate la sediul SC F.C. SRL în scopul distribuirii acestora.
în primul rând, o
cantitate atât de mare de DVD-uri și CD-uri cu
muzica, filme și programe de calculator este exagerata raportat la
timpul
probabil pe care inculpatul ar fi putut sa îl aloce audierii/vizionarii de
muzica/filme sau jocurilor video la locul de munca. De exemplu, doar fișierele
muzicale de pe unitatea de calculator ridicata, fără CD-uri și DVD-uri, ar fi
suficiente pentru o
audiție de circa 4 ore
zilnic timp de 72 de zile, fără ca vreo piesa
muzicala sa se repete.
Bineînțeles, fiind vorba de o chestiune subiectiva, instanța nu poate trage
concluzia ca simplul fapt ca
inculpatul
deținea mai multa muzica decât ar fi putut sa asculte ar
dovedi intenția sa de a distribui aceste produse.
însă, împrejurarea ca
operele
înregistrate pe CD-uri și DVD-uri se regăsesc și pe hard-urile
unității de calculator este de natura sa înlăture
apărarea inculpatului.
în aceste
condiții, deținerea „colecției personale" la sediul SC F.C. SRL apare ca
inutila în lumina apărării inculpatului. Daca
ar fi vrut sa vizioneze un film sau sa asculte o piesa, nu avea nevoie
de CD-uri sau DVD-uri, câtă vreme putea apela la
memoria unității de
calculator (a se
vedea, cu titlu exemplificativ filmul „Never die alone"
aflat atât
în partiția G a hard disk-ului marca Maxtor 80 GB S/N
L22DT65D - vezi Anexa 5 la raportul de constatare tehnico-științifica,
cât
și pe un DVD - Anexa 10 poziția 1459 sau piesele muzicale
aparținând formației Offspring vezi Anexa 8 și 6
a raportului).
în al treilea rând,
declarația martorului T.F., în care
acesta a arătat ca știa ca la aceasta
firma se fac filme și
coroborează pe deplin
cu aceste mijloace de proba, iar concluzia pe
care instanța o trage este aceea ca scopul deținerii acestor produse
piratate
nu putea fi decât acela al distribuirii.
În ce privește produsele software, apărarea inculpatului,
care
a prezentat dovada achiziționării unor
licențe pentru programe de
calculator
este în măsura sa caracterizeze doar gradul de pericol al
faptei sale câtă vreme aceste licențe vizează doar
două programe și,
mai mult, vizează
variantele mai simple ale respectivelor programe și,
deci mai ieftine.
Astfel, prin factura
seria TM XIJ nr. 0068960 din 19 mai 2004 SC
F.C. SRL inculpatul a
achiziționat licența pentru sistemul de operare Windows XP Home Edition, iar pe
hard-urile unității a fost evidențiata instalarea sistemului de operare Windows
XP Professional, iar prin factura seria TMXKM nr. 3358312/12.03.2006 inculpatul
a dovedit achiziționarea licenței pentru softul Microsoft Office Basic Edition
2003, pe unitate fiind
instalat Microsoft
Office XP. În plus, inculpatul nu a prezentat nicio
justificare pentru instalarea fără licența a
celorlalte programe Autocad
2000 și
2004, Adobe Creative Suite, Adobe Photoshop 7 și 9, Adobe
Acrobat 7
Professional, etc. și nici nu a prezentat o explicație
rezonabila împrejurării ca unele din aceste programe instalate pe
unitatea de calculator erau înregistrate și pe DVD-urile și CD-urile
ridicate
(a se vedea Anexa 9 a raportului de constatare tehnico-științifica). Câtă vreme
aceste programe erau deja instalate pe
unitatea
de calculator de la sediul SC F.C. SRL,
reproducerea acestora pe
discurile optice nu putea avea ca scop decât, în mod evident, distribuția lor.
Față de cele de mai sus, instanța retine ca inculpatul a
deținut
și depozitat la sediul SC F.C. SRL
produse piratate în
scopul
distribuției, fapta ce întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 139
6
alin. (2) din Legea 8/1996 modificata
și
completata, iar nu ale infracțiunii prevăzute de art. 139
6
alin. (1)
lit. a)
din Legea 8/1996 modificata
și completata pentru care s-a dispus
începerea urmăririi penale. Din
probele administrate nu se poate
retine
dincolo de orice îndoiala ca discurile optice au fost realizate de
către inculpat sau au fost achiziționate/primite
de către acesta, astfel
ca instanța
în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune
schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate mai sus.
De asemenea, instanța retine ca fapta inculpatului de a fi
reprodus în mod neautorizat pe unitatea de calculator ridicata a
programele soft în modalitatea stocării și/sau
instalării , întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prev.
de art. 139
9
din Legea 8/1996 ( modificata și completată).
La stabilirea pedepselor,
instanța de fond a ținut cont de toate
criteriile
de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. începând
cu limitele de pedeapsă prevăzute în legea
speciala, cât și de gradul
de pericol social constatat reflectat de
modul și mijloacele de
săvârșire, de scopul
urmărit, de împrejurările concrete în care au fost
comise faptele, de
urmarea produsa, precum și de persoana și
conduita
inculpatului. Astfel, instanța de fond a reținut că modul și
mijloacele de săvârșire nu pot caracteriza faptele
ca prezentând un
grad de pericol exagerat, nefiind vorba nici pe departe
de o acțiune
de depozitare semnificativa
prin volumul produselor și nici de o
reproducere masiva de programe
soft. Mai mult, societatea
comerciala nu
avea ca obiect de activitate prestarea de servicii sau
producția unor bunuri la a căror realizare să
concure în mod necesar
aceste
produse. De asemenea, nici împrejurările concrete în care a
fost comisa, în cadrul unei societăți comerciale
minore, al cărei sediu
este situat în
scara unui bloc de locuințe, nici persoana inculpatului - fără antecedente
penale, nici conduita sa - s-a prezentat la fiecare termen de judecata, nu
poate caracteriza faptele sale ca prezentând
un grad de pericol social
ridicat.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că
pretențiile părților civile sunt justificate doar
în parte. Astfel, sumele
precizate de
către acestea ca reprezentând cuantumul prejudiciului
suferit prin
piratarea operelor muzicale, a fonogramelor sau a
programelor de calculator sunt rezultatul unui calcul greșit.
Instanța de fond a reținut că pe de o parte, părțile civile
au
calculat prejudiciul fără a scădea din
contravaloarea fiecărui produs
costurile de producție pe care ar fi
trebuit să le suporte în cazul în
care ar fi
difuzat acele CD-uri (pentru exemplificare, arătăm că atunci
când un infractor reproduce fără drept pe un
compact disc o bucata
muzicala și
apoi comercializează acel CD, titularul de drepturi nu este
prejudiciat
cu întreaga contravaloare a unui compact disk original câtă vreme infractorul a
suportat costul CD-ului neînregistrat, precum și costul înregistrării - energie
electrica, uzura morala a unității de calculator, etc), iar nu părțile civile.
Tribunalul Bihor a
remarcat că partea civilă
UPFR, de exemplu, a calculat prejudiciul
suferit prin împărțirea
numărului de piese muzicale identificate ca fiind piratate la 14 - numărul
mediu de piese de pe un CD original -
rezultatul
obținut fiind înmulțit cu prețul unui produs original. Or, este
evident ca inculpatul nu poate fi obligat sa
plătească părților civile și
sumele
pe care aceștia nu le-au cheltuit niciodată. Inculpatul nu a sustras niște
produse originale din patrimoniul părților civile pentru a
fi obligat pur și simplu la plata echivalentului
acestor produse. Părțile civile au fost prejudiciate doar cu contravaloarea
drepturilor de autor,
iar nu și cu contravaloarea suportului disc optic
sau cu
contravaloarea manoperei de
înregistrare ori a coperții, etc.
Instanța a reținut că
părțile civile tind prin constituirile formulate
să se îmbogățească fără justă cauză în detrimentul inculpatului.
Invocarea prevederile art. 139
6
alin. (6)
teza a doua din Legea 8/1996
în
susținerea pretențiilor formulate este complet eronata! Textul legal
amintit stabilește modalitatea de calcul pentru
stabilirea caracterului calificat sau nu al faptei, iar nu pentru calcularea
prejudiciului. în nici
un caz acest
text de lege nu ar putea fi interpretat în sensul în care ar
conduce la crearea unor situații absurde de genul
celei arătate, adică
la obligarea
inculpatului la plata unor sume mai mari decât cuantumul
prejudiciului
suferit de către părțile civile.
Pe de alta parte,
instanța de fond a considerat că este eronat
raționamentul părților
civile care consideră că ori de cate ori un infractor „pirateaza" un număr
de CD-uri cu conținut muzical, software, etc, prejudiciul rezultat îl
constituie echivalentul sumei
prețului
acelor CD-uri originale. Acest raționament ar fi valabil daca ar
fi
adevărat că acei cumpărători ar fi cumpărat oricum produsele
piratate în lipsa ofertei infractorului. Or,
această premisa este complet
falsa.
Nu este un secret că fenomenul pirateriei drepturilor de autor
este
major în acele țări sau regiuni geografice în care puterea de
cumpărare al cetățenilor este scăzută astfel încât
aceștia își permit cu
dificultate
achiziția unor asemenea produse. Aceasta înseamnă că o
parte a celor care își doresc produsele vizate nu
vor fi în măsura să
plătească preturile produselor originale, iar faptul
că își cumpără produse piratate nu poate prejudicia în nici un fel titularii
drepturilor de autor. Dimpotrivă, dacă ar fi să ne referim la producătorii de
software, reținem că prin folosirea unui produs piratat, utilizatorul
devine oarecum dependent sub aspect subiectiv și
atunci când își va
permite financiar să își cumpere un produs original,
îl va prefera evident pe cel cu care este deja obișnuit.
Instanța de fond a
reținut ca fiind dincolo de orice îndoială
necesitatea protejării proprietății intelectuale și, totodată,
necesitatea
combaterii pirateriei, însă în nici un caz obținerea
obligării autorilor
unor asemenea fapte la
plata unor sume exorbitante, fără legătura cu
cuantumul prejudiciului
suferit nu poate face parte din arsenalul
acestei
lupte, instanțele judecătorești fiind chemate să stabilească un
echilibru
intre părți.
Ca atare, instanța de
fond a cenzurat pretențiile formulate și ținând cont de toate împrejurările
cauzei, de amplitudinea faptelor
inculpatului,
de condițiile economice generale în care au fost comise acestea, numărul
produselor piratate, a admis în parte constituirile de
părți civile,
conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, au declarat apel
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul J.L.
solicitând
instanței desființarea acesteia ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului inculpatul J.L. a solicitat
achitarea sa, pentru ambele infracțiuni ce i se
rețin în sarcină, în baza
art. 11
pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea apelului său Parchetul a solicitat obligarea
inculpatului în solidar cu partea responsabilă
civilmente SC F.C.
SRL la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor
judiciare. A solicitat a se reține ca temei
juridic al confiscării temeiul
indicat în motivele de apel.
Prin Decizia penală nr.
94 /A din 16 decembrie 2010 Curtea
de
Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,
a admis
apelurile
penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul
J.L., a desființa sentința în sensul că:
- a descontopit pedeapsa
de 1500 lei amendă penală aplicată
inculpatului
J.L., în pedepsele componente.
-
a înlăturat dispoziția
de condamnare a inculpatului J.L.
,
la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1,500 lei, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139/6 alin. (2) din
Legea
nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen., precum și a pedepsei de 1000 lei,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și
pedepsită
de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen
.
-
a înlăturat aplicarea
art. 33, art. 34 C. pen. și art. 63/1 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) cu art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen., cu aplicarea art. 18
1
C. pen., cu referire la art. 91
2
lit. c) C. pen. a
achitat pe
inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 139
6
alin. (2)
și art. 139
9
din Legea nr. 8/1996, cu
aplicarea art. 13 C. pen., și a
aplicat
acestuia o sancțiune cu caracter administrativ, constând în:
- 1000 lei, amendă
administrativă.
A dispus obligarea inculpatului în solidar, cu partea
responsabilă civilmente SC F.C. SRL Oradea la
plata
despăgubirilor civile în
favoarea părților civile enumerate în hotărârea
instanței de fond.
A obligat inculpatul în
solidar, cu partea responsabilă civilmente
SC F.C. SRL Oradea la plata cheltuielilor judiciare în
favoarea
statului, în primă instanță.
A schimbat temeiul de
drept în baza căruia instanța a dispus
confiscarea
specială a bunurilor enumerate în hotărârea instanței de
fond din art. 118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
în art. 139 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu referire la art. 118 alin.
(1) lit. a) și b) C. pen.
A menținut restul
dispozițiunilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se decide astfel
s-a reținut că prima instanță în mod
corect a reținut situația de fapt
și a stabilit vinovăția inculpatului pe
baza
unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză,
dând
faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Critica inculpatului potrivit căreia nu se face vinovat de
săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa este contrazisă de probele de
la dosar: depoziții de martori, raportul de constatare tehnico științifică
întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, unitatea centrală ridicată de la inculpat. întreg acest material
probator îndrituiește instanța în a considera criticile inculpatului ca
fiind nefondate.
S-a apreciat că apelul
inculpatului este fondat, pentru alte
considerente decât cele invocate
de către acesta.
Astfel, instanța, ținând
seama de modul și mijloacele prin care
inculpatul
a săvârșit faptele, de scopul urmărit, de valoarea redusă a
prejudiciului
cauzat, precum și de persoana inculpatului, cu trecut
nepedepsit, încadrat în muncă, va considera că s-a adus o atingere
minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret faptele
sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu
prezintă gradul de pericol
social al unei infracțiuni. De aceea a
considerat instanța că
aplicarea unei
sancțiuni cu caracter administrativ este în măsură a
contribui în mod
decisiv la reeducarea inculpatului.
Cât privește criticile parchetului, instanța Ie-a considerat
fondate și însușindu-și criticile acestuia, în sensul că inculpatul trebuie
obligate în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor
civile. De asemenea, s-a găsit întemeiată și critica
referitoare la temeiul de drept al confiscării conform Legii nr. 8/1996
modificată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat, în
termen legal, recursul de față, la judecarea căruia nu s-a prezentat,
iar apărătorul a solicitat casarea ambelor
hotărâri și, în rejudecare,
achitarea, pentru ambele infracțiuni în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate în cauză și a
considerentelor hotărârilor pronunțate (fond și
apel ) rezultă fără nici
o putință de tăgadă că faptele inculpatului -
astfel cum au fost reținute de organele judiciare – caracterizează, atât sub
aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective,
infracțiunile
prevăzute de legea specială [Legea
nr. 8/1996 - art. 139
6
alin. (2), respectiv, art. 139
9
,
ambele cu aplicare art. 13 C. pen.], ceea ce
înseamnă, desigur că
temeiul legal de achitare invocat de inculpat
prin
apărător - art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este incident,
achitarea sa în baza art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen., cu referire
la art. 18
1
C. pen.,
învederându-se a fi o soluție la adăpost de orice critică.
Așa fiind și
neconstatându-se incidența vreunui caz de casare
care să poată fi luat
în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul
inculpatului
să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul J.L.
împotriva deciziei penale nr. 94/A
din 16 decembrie 2010 a
Curții de
Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2011.