ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3565/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 293 din 23 decembrie 2011, Tribunalul Bihor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul D.S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 republicată. S-au respins pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă A.I. S-a restituit inculpatului hard disk–ul marca W.D., ridicat în baza procesului-verbal din 08 aprilie 2008. În baza art. 189 C. proc. pen., raportat la art. 68 11 din Legea nr. 51/1995 rep. cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu, după depunerea delegației la dosar.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. În fapt s-au reținut următoarele: La data de 08 aprilie 2008, s-a găsit la sediul SC S. SRL Oradea, jud. Bihor, al cărei administrator este inculpatul, un sistem informatic pe care erau reproduse mai multe programe de calculator în baza licenței necesare, cât și două foldere (containere virtuale în care informația digitală se păstrează și se organizează, cu alte cuvinte o bibliotecă informatică în care se păstrează fotografii, date scrise, muzică) purtând numele unor programe pentru care nu avea licența de utilizare, respectiv numele programelor informatice Auto CAD 2004 și Auto CAD 2006. A fost ridicat hard disk-ul pe care, în urma efectuării constatării tehnico-științifice, s-a descoperit că există două programe informatice pentru care este necesară achiziționarea unei licențe pentru instalarea, stocarea sau utilizarea lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice. În susținerea motivelor de apel, parchetul a arătat că hotărârea instanței de fond prin care a fost absolvit inculpatul de săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 139 9 din Legea nr. 8/1996, republicată este nelegală și netemeinică. Instanța de fond a dat valoare probantă concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, câtă vreme acesta nu are relevanță pentru stabilirea existenței actului material al infracțiunii prevăzută și pedepsită de articolul 139 9 din Legea nr. 8/1996, republicată.

Expertul a stabilit doar una dintre formele reproducerii, aceea a instalării, dar pentru existența elementelor constitutive ale infracțiunii, așa cum este definită în textul de lege este suficientă reproducerea sub forma stocării. Din acest punct de vedere starea de fapt probată prin raportul O.R.D.A. este o dovadă elocventă, iar pentru existența infracțiunii nu este necesar ca programele să fie funcționale sau dacă au fost utilizate și nici nu trebuie să se stabilească când au fost instalate. Prin decizia penală nr. 50/A/2012 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 293 din 23 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

Cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că instanța de fond în mod corect l-a achitat pe inculpat, fapta acestuia neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată, constatând că nu sunt aspecte suficiente și rezonabile de natură a răsturna prezumția de nevinovăție pentru încadrarea juridică reținută. S-a arătat că sunt nefondate criticile formulate de Parchet la adresa expertizei dispusă în cauză, că în mod temeinic instanța și-a însușit această expertiză în totalitate. Din concluziile raportului de expertiză tehnică-judiciară rezultând faptul că cele două programe Auro CAD 2004 și Auto CAD 2006 nu au fost niciodată instalate în calculatorul inculpatului.

S-a mai reținut că instanța de fond a soluționat în mod just și latura civilă a cauzei. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând în drept prevederile art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen. în sensul că instanța, prin greșita aplicare a legii, a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului. Pentru motivele amplu detaliate în memoriul depus la dosar reprezentanta parchetului, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului în baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, la o pedeapsă legală și temeinică.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt în urma analizării materialului probator administrat în cauză și a dat o justă încadrare faptei reținută în sarcina inculpatului. Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță l-a achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. fapta acestuia neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată constatând că nu sunt aspecte suficiente și rezonabile de natură a răsturna prezumția de nevinovăție pentru încadrarea juridică reținută.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de prima instanță se evidențiază următoarele: - expertiza a fost efectuată la sediul I.P.J. Bihor de către expertul tehnic în calculatoare și informatică; - expertul descrie modalitatea de obținere și de lucru în regim „free trial”, cât și că, după expirarea perioadei de încercare, softul nu mai poate fi utilizat; - la întrebarea dacă cele două programe erau funcționale, expertul a arătat că pachetele de programe AutoCAD găsite în calculatorul inculpatului nu sunt funcționale. Pentru a funcționa este necesară instalarea și codul primit la obținerea licenței. Licența poate fi obținută și gratuit. - produsul stocat pe calculator nu poate fi instalat.

Nu poate fi probat dacă în memoria calculatorului există informația necesară instalării acestor programe. - folderele descoperite în calculatorul inculpatului cu referire la programele AutoCAD 2004 și AutoCAD 2006 conțin informație ce nu este funcțională dar care ar permite instalarea acestor programe; - verificând dacă și când s-a procedat la instalarea programelor, expertul constată că acestea nu au fost niciodată instalate în calculatorul inculpatului. Nefiind instalate, ele nu sunt funcționale, concluzia expertului fiind aceea potrivit căreia programele AutoCAD 2004 și AutoCAD 2006 nu au putut fi folosite în procesul de proiectare. - în sistemul de operare Windows XP utilizat de inculpat nu există nici o informație referitoare la produsele AutoCAD 2004 și AutoCAD 2006; - verificând și în sistemul de operare Windows XP, constată că produsele AutoCAD 2004 și AutoCAD 2006 nu au fost instalate în sistemul de operare Windows XP.

Nefiind instalate ele nu au putut fi funcționale. - la întrebarea dacă cele două programe erau de tip „utilizare gratuită de probă pentru 30 de zile” sau programe contracost, expertul a arătat că nu poate să răspundă deoarece softul este nefuncțional astfel că programele nu pot fi instalate; - întrucât programele nu au fost niciodată instalate expertul nu a încercat instalarea acestora; - singura referire la cele două programe este numele folderelor. - la întrebarea la ce dată au fost instalate pe calculator cele două programe, expertul a arătat din nou că cele două programe nu au fost niciodată instalate.

Analizând întreg probatoriul administrat în cauză dar și concluziile raportului de expertiză, instanțele au constatat ca fiind certă conduita inculpatului pe care acesta a înțeles să o adopte în calitate de administrator al societății comerciale, cât și în plan personal, în utilizarea programelor informatice pe calculator exclusiv în conformitate cu normele legale în vigoare. Dovada acestei conduite o reprezintă facturile de la dosarul de urmărire penală și constatările expertului O.R.D.A., inclusiv ale procurorului în rechizitoriu potrivit cărora toate programele informatice funcționale găsite în sistemul informatic cercetat sunt instalate și utilizate contracost.

Potrivit dispozițiilor art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată, în vigoare la data faptei, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau amenda, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă. Instanțele anterioare în mod corect l-au achitat pe inculpat deoarece fapta acestuia nu a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată, nici raportat la modul cum a fost reținută în actul de sesizare: „a deținut și utilizat programe pentru calculator fără acordul titularului de drepturi”, dar nici raportat la norma legală astfel cum este stipulată în textul de lege.

Probele administrate nu au demonstrat faptul că inculpatul ar fi reprodus în mod neautorizat pe sisteme de calcul programe pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă. În mod temeinic instanțele de fond și apel și-au însușit concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară și coroborând rezultatele acestei expertize cu celelalte probatorii aflate la dosar în mod just au stabilit că nu sunt aspecte suficiente și rezonabile care să demonstreze vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei reținută în sarcina acestuia. Mai mult din concluziile raportului de expertiză rezultând faptul că cele două programe Auto CAD 2004 și Auto CAD 2006 nu au fost niciodată instalate în calculatorul inculpatului.

Față de considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind pe inculpat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 50/A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.S.D. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.S.D., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.