ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

B.O.M. a chemat în judecată pe pârâții M.A.I. – I.J.P. Satu Mare și I.G.P.R.,

solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea

acestora, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr.

360/2002, art. 5 alin. (4) și art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008

la, mutarea conform solicitării sale legale la I.J.P. Satu Mare, pe funcția de

șef serviciu cazier, cu indice de ierarhizare 5, egal cu cel deținut de acesta

la restructurarea D.G.A., post liber la data solicitării. A mai solicitat și

obligarea pârâților la plata diferenței dintre câștigurile salariale realizate

și cele pe care le-ar fi realizat, pe funcția de șef serviciu cazier de la data

solicitării sale prin raport, până la data mutării, sumă reactualizată la data

plății cu coeficientul inflației.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 9 martie 2009, prin Ordinul

M.A.I. nr. 1/0514, s-a aprobat restructurarea D.G.A. prin care se prevedea

desființarea B.J.A., începând cu 15 martie 2009. La data respectivă ocupa

funcția de șef birou și prin restructurarea D.G.A. a fost pus la dispoziție, el

putând să opteze între mai multe posibilități.

A optat pentru

întreprinderea de către D.G.A. a demersurilor pentru identificarea unor posturi

de conducere vacante, similare, în alte structuri M.A.I., în baza prevederilor

art. 5 alin. (4) și art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

Deși a primit

de la D.G.A. un răspuns în care se menționează că la nivelul structurilor de

Politie nu sunt funcții de conducere vacante, reclamantul susține că acest

lucru nu corespunde realității deoarece funcția solicitată era vacantă de aproximativ

2 ani.

Prin

întâmpinare, pârâtul I.G.P.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive.

La rândul său,

pârâtul I.P.J. Satu Mare a invocat și el lipsa calității sale procesuale

pasive.

Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 263/ CA/2010 - PI din 4 octombrie 2010, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a I.G.P.R. și a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a I.P.J. Satu Mare.

Totodată, a

respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și

I.P. Satu Mare, ca neîntemeiată, iar în raport de pârâtul I.P.J. acțiunea a

fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasive.

Pentru a

dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. București s-a

reținut că aceasta este întemeiată deoarece reclamantul, atât anterior emiterii

Ordinului M.A.I. nr. 1/0514 prin care s-a restructurat D.G.A., cât și la

momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu era angajatul I.G.P.R.

ci al D.G.A., unitate din cadrul M.A.I., subordonată direct ministrului

administrației și internelor.

Conform

prevederilor art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, competența de numire în

funcția solicitată de reclamant nu aparține inspectorului general al I.G.P.R.,

ci inspectorului-șef al I.P.J. Satu Mare.

Referitor la

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.P.J. Satu

Mare, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte competența

de numire în funcția solicitată de reclamant aparține inspectorului șef al I.P.J.

Satu Mare, iar, pe de altă parte plata eventualelor drepturi salariale

solicitate de reclamant ar cădea în sarcina inspectorului șef al I.J.P., prin

Serviciul Financiar, care întocmește statele de plată ale angajaților.

Instanța de

fond a reținut că mutarea solicitată de reclamant este inoportună ținând seama

de aspecte ce vizează conduita și stilul de abordare a sarcinilor profesionale,

de maniera în care ofițerul a înțeles să colaboreze cu conducerea

inspectoratului în calitate de lider sindical și de realizarea unui climat

optim de muncă.

Împotriva

acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs

reclamantul B.O., recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

Criticând

sentința atacată, recurentul-reclamant susține în esență, că numai printr-o

aplicare greșită a legii instanța de fond a ajuns la concluzia că nu este

întemeiată acțiunea ce a formulat-o privind obligarea pârâților la mutarea sa

la I.P.J. Satu Mare pe funcția de șef serviciu cazier judiciar cu indice de

ierarhizare 5 egal cu cel deținut de el la restructurarea D.G.A. și liber la

data solicitării.

Susține

recurentul-reclamant că îndeplinea toate condițiile pentru a ocupa postul

respectiv, anterior transferului la D.G.A. fiind 5 ani șef serviciu economic la

I.P.J. Satu Mare, iar referitor la aspectele de natură profesională, din 19

calificative în 18 a fost considerat cu activitate foarte bună, deci se înscrie

în prevederile art. 5 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și art. 40

alin. (2) din același ordin, acest ultim text de lege prevăzând că prin

excepție, polițiștii și cadrele militare care din motive neimputabile lor, au

fost eliberate din funcții de conducere, pot ocupa fără examen sau concurs, cu

acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu un coeficient de

ierarhizare egal sau inferior celui deținut.

Potrivit art. 5

alin. (1) lit. n) din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, precizează

recurentul-reclamant, numai secretarul de stat din M.A.I. avea competența a se

pronunța asupra mutării sale de la D.G.A. la I.P.J. și nu șeful I.P.J. care a

apreciat ca inoportună mutarea sa la I.P.J. Satu Mare.

Conchide

recurentul-pârât că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei

legal și pentru faptul că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Au depus

întâmpinări la recursul declarat de reclamant, intimații-pârâți I.G.P.R., I.P.J.

Satu Mare și M.A.I., considerând recursul, ca nefundat, și solicitând

respingerea acestuia cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca

fiind legală și temeinică.

Intimații-pârâți

I.G.P.R. și I.P.J. au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive,

excepție pe care instanța de fond a găsit-o întemeiată numai în privința

pârâtului I.G.P.R.

Analizând

recursul formulat, prin prisma criticilor formulate, critici prin care de fapt

se reiau aspectele prezentate de recurent în cuprinsul cererii de chemare în

judecată, în raport și de legislația incidență în cauză, Înalta Curte constată

că nu este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Conform

prevederile art. 5 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele

activități de management resurse umane în unitățile M.A.I. ocuparea posturilor

vacante pentru care se acordă indemnizația de conducere/comandă se realizează

prin examen sau concurs, după caz. Conform alin. (4) prin excepție de la

prevederile alin. (3), pot ocupa un post de conducere vacant pentru care se

acordă indemnizația de conducere/comandă polițiștii numiți în posturile de

conducere care fac obiectul reorganizării unității din care fac parte, cu

respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 40 din

același ordin, prevede de asemeni faptul că posturile de conducere vacante se

ocupă prin examen sau concurs după caz și prin excepție, polițiștii care din motive

neimputabile au fost eliberați din funcția de conducere, pot ocupa fără examen

sau concurs, după caz, cu acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu

un coeficient de ierarhizare al funcției egal sau inferior celei deținute.

Sintagma

folosită în cuprinsul ordinului sus-menționat pot ocupa, trebuie interpretată

în sensul că dispozițiile ordinului nu prevăd obligativitatea numirii

polițistului pus la dispoziție ca urmare a reorganizării unității din care

făcea parte, într-o funcție

de conducere vacantă, pe care acesta o

dorește, ci îi conferă acestuia doar un drept potențial de a fi numit în

funcția respectivă.

Recurentul-reclamant

interpretează în mod eronat prevederile legale din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008

atunci când susține că este suficient doar acordul său în ce privește numirea

în funcția de conducere solicitată.

„Acordul”

menționat de recurent, nu trebuie înțeles în sensul că acesta își poate alege o

funcție de conducere vacantă, în speță funcția de șef serviciu cazier la I.P.J.

Satu Mare, în care să fie numit fără îndeplinirea niciunei formalități.

Conform

prevederilor art. 2 lit. j) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, numirea în funcție

reprezintă „manifestarea de voință cu caracter unilateral exprimată printr-un

act administrativ emis de persoanele cu competența în domeniu din M.A.I., prin

care sunt stabilite funcția și drepturile corespunzătoare acesteia”.

Numirea în

funcția respectivă este lăsată la latitudinea persoanei competente, după

efectuarea unei analize a postului, după o verificare sistematică a sarcinilor,

îndatoririlor și responsabilităților postului, precum și a cerințelor,

experiență, cunoștințe, abilități, etc., necesare ocupantului acestuia,

raportate la experiența, cunoștințele și abilitățile solicitantului, potrivit

art. 4 alin. (2) din ordinul suscitat.

La momentul

solicitării postului, astfel cum precizează intimații pârâți, inspectoratele

județene erau și ele în proces de reorganizare, astfel că atât conducerea I.P.J.

Satu Mare cât și cea din cadrul I.G.P.R. au apreciat ca inoportună mutarea

solicitată, fiind analizate și aspecte ce țineau de conduita și stilul de

abordare a sarcinilor profesionale de către recurent, de maniera în care acesta

a înțeles să colaboreze cu conducerea inspectoratului în calitate de lider

sindical și de realizarea unui climat optim de muncă.

Este reală

susținerea recurentului-reclamant cum că numai persoanele competente din cadrul

M.A.I. puteau să se pronunțe asupra mutării sale de la D.G.A. la I.P.J. Satu

Mare, dar și acestea nu puteau să decidă în lipsa unui aviz favorabil din

partea conducerii I.G.P.R., aviz care nu a fost acordat astfel cum rezultă din

adresa cu nr. S7212326 din 10 septembrie 2009 înaintată către D.G.A., același

punct de vedere fiind exprimat și de către conducerea I.P.J. Satu Mare.

De altfel,

refuzul exprimat de Șeful I.P.J. Satu Mare privind numirea

recurentului-reclamant în funcția solicitată a făcut și obiectul unor

verificări ale D.G.C.A.I. din cadrul M.A.I., ca urmare a unei sesizări din

partea recurentului, prin raportul privind rezultatul verificărilor întreprinse

concluzionându-se că respingerea cererii petentului de a fi numit șef serviciu

cazier judiciar statistică și evidențe operative s-a făcut în concordanță cu

dispozițiile legale în materie.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod just că acțiunea

reclamantului este neîntemeiată și a respins-o, ca atare.

Recursul

declarat de reclamant se privește, astfel ca nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

Cât privește

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I.P.J. și reiterată în întâmpinare

la instanța de recurs, instanța de fond a dat o rezolvare corectă, reținând că

acesta, potrivit art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, are competența de

numire în funcția solicitată de recurent, iar potrivit art. 21 alin. (3) și (4)

din Legea nr. 500/2002 plata eventualelor drepturi salariale solicitate ar

cădea tot în sarcina acestei instituții în cazul în care recurentul-reclamant

ar avea câștig de cauză, toate acestea justificând existența calității

procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de B.O. împotriva sentinței civile nr. 263/ CA-PI din 4

octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2011.