ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.O.M. a chemat în judecată pe pârâții M.A.I. – I.J.P. Satu Mare și I.G.P.R., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acestora, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, art. 5 alin. (4) și art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 la, mutarea conform solicitării sale legale la I.J.P. Satu Mare, pe funcția de șef serviciu cazier, cu indice de ierarhizare 5, egal cu cel deținut de acesta la restructurarea D.G.A., post liber la data solicitării. A mai solicitat și obligarea pârâților la plata diferenței dintre câștigurile salariale realizate și cele pe care le-ar fi realizat, pe funcția de șef serviciu cazier de la data solicitării sale prin raport, până la data mutării, sumă reactualizată la data plății cu coeficientul inflației.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 9 martie 2009, prin Ordinul M.A.I. nr. 1/0514, s-a aprobat restructurarea D.G.A. prin care se prevedea desființarea B.J.A., începând cu 15 martie 2009. La data respectivă ocupa funcția de șef birou și prin restructurarea D.G.A. a fost pus la dispoziție, el putând să opteze între mai multe posibilități. A optat pentru întreprinderea de către D.G.A. a demersurilor pentru identificarea unor posturi de conducere vacante, similare, în alte structuri M.A.I., în baza prevederilor art. 5 alin. (4) și art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Deși a primit de la D.G.A. un răspuns în care se menționează că la nivelul structurilor de Politie nu sunt funcții de conducere vacante, reclamantul susține că acest lucru nu corespunde realității deoarece funcția solicitată era vacantă de aproximativ 2 ani.

Prin întâmpinare, pârâtul I.G.P.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. La rândul său, pârâtul I.P.J. Satu Mare a invocat și el lipsa calității sale procesuale pasive. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 263/ CA/2010 - PI din 4 octombrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a I.P.J. Satu Mare. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și I.P. Satu Mare, ca neîntemeiată, iar în raport de pârâtul I.P.J. acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasive.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. București s-a reținut că aceasta este întemeiată deoarece reclamantul, atât anterior emiterii Ordinului M.A.I. nr. 1/0514 prin care s-a restructurat D.G.A., cât și la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu era angajatul I.G.P.R. ci al D.G.A., unitate din cadrul M.A.I., subordonată direct ministrului administrației și internelor. Conform prevederilor art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, competența de numire în funcția solicitată de reclamant nu aparține inspectorului general al I.G.P.R., ci inspectorului-șef al I.P.J. Satu Mare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.P.J.

Satu Mare, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte competența de numire în funcția solicitată de reclamant aparține inspectorului șef al I.P.J. Satu Mare, iar, pe de altă parte plata eventualelor drepturi salariale solicitate de reclamant ar cădea în sarcina inspectorului șef al I.J.P., prin Serviciul Financiar, care întocmește statele de plată ale angajaților. Instanța de fond a reținut că mutarea solicitată de reclamant este inoportună ținând seama de aspecte ce vizează conduita și stilul de abordare a sarcinilor profesionale, de maniera în care ofițerul a înțeles să colaboreze cu conducerea inspectoratului în calitate de lider sindical și de realizarea unui climat optim de muncă.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul B.O., recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Criticând sentința atacată, recurentul-reclamant susține în esență, că numai printr-o aplicare greșită a legii instanța de fond a ajuns la concluzia că nu este întemeiată acțiunea ce a formulat-o privind obligarea pârâților la mutarea sa la I.P.J. Satu Mare pe funcția de șef serviciu cazier judiciar cu indice de ierarhizare 5 egal cu cel deținut de el la restructurarea D.G.A. și liber la data solicitării. Susține recurentul-reclamant că îndeplinea toate condițiile pentru a ocupa postul respectiv, anterior transferului la D.G.A.

fiind 5 ani șef serviciu economic la I.P.J. Satu Mare, iar referitor la aspectele de natură profesională, din 19 calificative în 18 a fost considerat cu activitate foarte bună, deci se înscrie în prevederile art. 5 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și art. 40 alin. (2) din același ordin, acest ultim text de lege prevăzând că prin excepție, polițiștii și cadrele militare care din motive neimputabile lor, au fost eliberate din funcții de conducere, pot ocupa fără examen sau concurs, cu acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celui deținut. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. n) din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, precizează recurentul-reclamant, numai secretarul de stat din M.A.I.

avea competența a se pronunța asupra mutării sale de la D.G.A. la I.P.J. și nu șeful I.P.J. care a apreciat ca inoportună mutarea sa la I.P.J. Satu Mare. Conchide recurentul-pârât că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și pentru faptul că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Au depus întâmpinări la recursul declarat de reclamant, intimații-pârâți I.G.P.R., I.P.J. Satu Mare și M.A.I., considerând recursul, ca nefundat, și solicitând respingerea acestuia cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Intimații-pârâți I.G.P.R. și I.P.J. au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care instanța de fond a găsit-o întemeiată numai în privința pârâtului I.G.P.R.

Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor formulate, critici prin care de fapt se reiau aspectele prezentate de recurent în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în raport și de legislația incidență în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Conform prevederile art. 5 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I. ocuparea posturilor vacante pentru care se acordă indemnizația de conducere/comandă se realizează prin examen sau concurs, după caz. Conform alin. (4) prin excepție de la prevederile alin. (3), pot ocupa un post de conducere vacant pentru care se acordă indemnizația de conducere/comandă polițiștii numiți în posturile de conducere care fac obiectul reorganizării unității din care fac parte, cu respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 40 din același ordin, prevede de asemeni faptul că posturile de conducere vacante se ocupă prin examen sau concurs după caz și prin excepție, polițiștii care din motive neimputabile au fost eliberați din funcția de conducere, pot ocupa fără examen sau concurs, după caz, cu acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu un coeficient de ierarhizare al funcției egal sau inferior celei deținute. Sintagma folosită în cuprinsul ordinului sus-menționat pot ocupa, trebuie interpretată în sensul că dispozițiile ordinului nu prevăd obligativitatea numirii polițistului pus la dispoziție ca urmare a reorganizării unității din care făcea parte, într-o funcție de conducere vacantă, pe care acesta o dorește, ci îi conferă acestuia doar un drept potențial de a fi numit în funcția respectivă.

Recurentul-reclamant interpretează în mod eronat prevederile legale din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 atunci când susține că este suficient doar acordul său în ce privește numirea în funcția de conducere solicitată. „Acordul” menționat de recurent, nu trebuie înțeles în sensul că acesta își poate alege o funcție de conducere vacantă, în speță funcția de șef serviciu cazier la I.P.J. Satu Mare, în care să fie numit fără îndeplinirea niciunei formalități. Conform prevederilor art. 2 lit. j) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, numirea în funcție reprezintă „manifestarea de voință cu caracter unilateral exprimată printr-un act administrativ emis de persoanele cu competența în domeniu din M.A.I., prin care sunt stabilite funcția și drepturile corespunzătoare acesteia”.

Numirea în funcția respectivă este lăsată la latitudinea persoanei competente, după efectuarea unei analize a postului, după o verificare sistematică a sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților postului, precum și a cerințelor, experiență, cunoștințe, abilități, etc., necesare ocupantului acestuia, raportate la experiența, cunoștințele și abilitățile solicitantului, potrivit art. 4 alin. (2) din ordinul suscitat. La momentul solicitării postului, astfel cum precizează intimații pârâți, inspectoratele județene erau și ele în proces de reorganizare, astfel că atât conducerea I.P.J. Satu Mare cât și cea din cadrul I.G.P.R. au apreciat ca inoportună mutarea solicitată, fiind analizate și aspecte ce țineau de conduita și stilul de abordare a sarcinilor profesionale de către recurent, de maniera în care acesta a înțeles să colaboreze cu conducerea inspectoratului în calitate de lider sindical și de realizarea unui climat optim de muncă.

Este reală susținerea recurentului-reclamant cum că numai persoanele competente din cadrul M.A.I. puteau să se pronunțe asupra mutării sale de la D.G.A. la I.P.J. Satu Mare, dar și acestea nu puteau să decidă în lipsa unui aviz favorabil din partea conducerii I.G.P.R., aviz care nu a fost acordat astfel cum rezultă din adresa cu nr. S7212326 din 10 septembrie 2009 înaintată către D.G.A., același punct de vedere fiind exprimat și de către conducerea I.P.J. Satu Mare. De altfel, refuzul exprimat de Șeful I.P.J. Satu Mare privind numirea recurentului-reclamant în funcția solicitată a făcut și obiectul unor verificări ale D.G.C.A.I. din cadrul M.A.I., ca urmare a unei sesizări din partea recurentului, prin raportul privind rezultatul verificărilor întreprinse concluzionându-se că respingerea cererii petentului de a fi numit șef serviciu cazier judiciar statistică și evidențe operative s-a făcut în concordanță cu dispozițiile legale în materie.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod just că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și a respins-o, ca atare. Recursul declarat de reclamant se privește, astfel ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I.P.J. și reiterată în întâmpinare la instanța de recurs, instanța de fond a dat o rezolvare corectă, reținând că acesta, potrivit art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, are competența de numire în funcția solicitată de recurent, iar potrivit art. 21 alin. (3) și (4) din Legea nr. 500/2002 plata eventualelor drepturi salariale solicitate ar cădea tot în sarcina acestei instituții în cazul în care recurentul-reclamant ar avea câștig de cauză, toate acestea justificând existența calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.O. împotriva sentinței civile nr. 263/ CA-PI din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.