ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Soluția instanței de fond.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta S.C.

"E.T.S." S.R.L. Neamț a formulat contestație împotriva Deciziei nr.

97298 din 4 decembrie 2009 emisă de șeful Administrației Finanțelor Publice

Piatra Neamț în soluționarea contestației fiscale formulate împotriva actului

fiscal "Declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de

stat" cu nr. 277890 din 26 octombrie 2009, dată în conformitate cu O.U.G.

nr. 37/2009.

În cadrul acestui litigiu, societatea

comercială reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.

32 din O.U.G. nr. 34/2009, text care a modificat art. 18 din Legea nr.

571/2003, Codul fiscal.

Prin Încheierea din 6 iulie 2010 Tribunalul

Neamț a sesizat Curtea de Apel Bacău cu excepția de nelegalitate invocată de

reclamantă.

Guvernul României, prin întâmpinare, a

invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a excepției,

făcând trimitere la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 124 din 22 octombrie 2010,

Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 32, Capitolul V din O.U.G. nr. 34/2009 reținând, în esență,

că în cauză s-a invocat, pe cale de excepție, nelegalitatea unei dispoziții

dintr-o ordonanță de urgență prin care s-a modificat art. 18 din Legea nr.

571/2003, însă ordonanțele de urgență pot fi contestate doar în condițiile art.

9 din Legea nr. 554/2004, și doar pe calea excepției de neconstituționalitate,

neputând forma obiectul unei excepții de nelegalitate, în fața instanțelor de

contencios administrativ.

Astfel, instanța de fond, având în vedere

dispozițiile art. 4, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 5 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, a constatat că în momentul emiterii ordonanțelor, Guvernul nu

acționează ca o autoritate administrativă ci ca autoritate legislativă,

ordonanțele fiind acte normative cu putere de lege exceptate de la controlul de

legalitate pe care instanțele de contencios administrativ îl realizează pe

calea excepției de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta S.C. "E.T.S."

S.R.L. Neamț.

În recursul formulat, în temeiul art. 299 și

următoarele C. proc. civ., invocate în mod generic, societatea comercială

reclamantă a susținut critici care pot fi circumscrise motivului de recurs

prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre poate fi

recurată atunci când a fost dată fără temei legal sau ca urmare a încălcării

ori aplicării greșite a legii.

Astfel, argumentează recurenta, prin art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit regimul juridic

aplicabil excepției de nelegalitate a unui act administrativ, ca mijloc de

apărare într-un proces civil, comercial, etc., având ca scop ca soluționarea

cauzei să se facă fără a se ține seama de actul respectiv.

Recurenta mai argumentează că actul vizat de

excepția de nelegalitate pe care a formulat-o îndeplinește condițiile art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de contencios administrativ a

respins în mod greșit ca inadmisibilă excepția de nelegalitate.

Intimata Administrația Finanțelor Publice

Piatra Neamț a depus întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția

instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat iar soluția instanței

de fond este legală pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă

a circumstanțelor cauzei, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de

nelegalitate cu care fusese sesizată prin Încheierea din 6 iulie 2010 a

Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, referitoare

la art. 32 din Capitolul V din O.U.G. nr. 34/2009 privind rectificarea bugetară

pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Astfel, potrivit art. 32 din Capitolul V din

O.U.G. nr. 34/2009 "Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în

M. Of., nr. 927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare, se

modifică și se completează după cum urmează:

I. Art. 18 se modifică și va avea următorul

cuprins: Impozit minim Art. 18 - (1) Contribuabilii care desfășoară activități

de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor

sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste

venituri în baza unui contract de asociere și în cazul cărora impozitul pe

profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic de

5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat

acestor venituri înregistrate. (2) Contribuabilii, cu excepția celor prevăzuți

la art. (1), la art. 13 lit. c) - e), art. 15 și 38, în cazul cărora impozitul

pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranșa de venituri

totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligați la plata

impozitului la nivelul acestei sume".

Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare "legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate, în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".

Deci, cu alte cuvinte, instanța în fața

căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, înainte de a sesiza instanța

de contencios administrativ competentă cu soluționarea acesteia și de a

suspenda judecata în cauza pendinte, este obligată:

- să observe dacă excepția de nelegalitate

vizează un act administrativ;

- să constate că de actul administrativ

respectiv depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte;

- să argumenteze toate acestei lucruri în

cadrul unei "încheieri motivate" prin care va sesiza instanța de

contencios administrativ competentă și, totodată, va suspenda judecata în cauza

pendinte.

În cauză, este deasupra oricărei îndoieli și

discuții, că excepția de nelegalitate nu vizează un act administrativ, ci

dispozițiile art. 32 dintr-o ordonanță de urgență adoptată de Guvern ca urmare

a delegării legislative realizate potrivit art. 115 din Constituție, care are

astfel, natura unui act legislativ.

Or, tribunalul, constatând că excepția de

nelegalitate invocată nu viza un act administrativ de care să depindă

soluționarea cauzei aflată pe rolul său, era dator să observe că cererea de

sesizare a instanței de contencios administrativ competentă era inadmisibilă și

să adopte soluția corespunzătoare cu privire la această cerere, urmând să

continue judecata în cauza pendinte.

Cu această motivare, soluția recurată, prin

care Curtea de apel a reținut, cu alte cuvinte, că ordonanțele Guvernului, care

sunt acte legislative, sunt exceptate de la controlul instanțelor

judecătorești, este o soluție corectă, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C.

"E.T.S." S.R.L. Neamț împotriva Sentinței civile nr. 124 din 22

octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2011.

Procesat

de GGC - CL