ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta S.C. "E.T.S." S.R.L. Neamț a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 97298 din 4 decembrie 2009 emisă de șeful Administrației Finanțelor Publice Piatra Neamț în soluționarea contestației fiscale formulate împotriva actului fiscal "Declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat" cu nr. 277890 din 26 octombrie 2009, dată în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009. În cadrul acestui litigiu, societatea comercială reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 34/2009, text care a modificat art. 18 din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal.

Prin Încheierea din 6 iulie 2010 Tribunalul Neamț a sesizat Curtea de Apel Bacău cu excepția de nelegalitate invocată de reclamantă. Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a excepției, făcând trimitere la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința nr. 124 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 32, Capitolul V din O.U.G. nr. 34/2009 reținând, în esență, că în cauză s-a invocat, pe cale de excepție, nelegalitatea unei dispoziții dintr-o ordonanță de urgență prin care s-a modificat art. 18 din Legea nr. 571/2003, însă ordonanțele de urgență pot fi contestate doar în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, și doar pe calea excepției de neconstituționalitate, neputând forma obiectul unei excepții de nelegalitate, în fața instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 4, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că în momentul emiterii ordonanțelor, Guvernul nu acționează ca o autoritate administrativă ci ca autoritate legislativă, ordonanțele fiind acte normative cu putere de lege exceptate de la controlul de legalitate pe care instanțele de contencios administrativ îl realizează pe calea excepției de nelegalitate. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta S.C. "E.T.S." S.R.L. Neamț. În recursul formulat, în temeiul art. 299 și următoarele C. proc. civ., invocate în mod generic, societatea comercială reclamantă a susținut critici care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căreia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost dată fără temei legal sau ca urmare a încălcării ori aplicării greșite a legii. Astfel, argumentează recurenta, prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit regimul juridic aplicabil excepției de nelegalitate a unui act administrativ, ca mijloc de apărare într-un proces civil, comercial, etc., având ca scop ca soluționarea cauzei să se facă fără a se ține seama de actul respectiv. Recurenta mai argumentează că actul vizat de excepția de nelegalitate pe care a formulat-o îndeplinește condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de contencios administrativ a respins în mod greșit ca inadmisibilă excepția de nelegalitate.

Intimata Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț a depus întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat iar soluția instanței de fond este legală pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate cu care fusese sesizată prin Încheierea din 6 iulie 2010 a Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, referitoare la art. 32 din Capitolul V din O.U.G. nr. 34/2009 privind rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Astfel, potrivit art. 32 din Capitolul V din O.U.G. nr. 34/2009 "Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M. Of., nr. 927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: I. Art. 18 se modifică și va avea următorul cuprins: Impozit minim Art. 18 - (1) Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic de 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.

(2) Contribuabilii, cu excepția celor prevăzuți la art. (1), la art. 13 lit. c) - e), art. 15 și 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranșa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligați la plata impozitului la nivelul acestei sume". Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza". Deci, cu alte cuvinte, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă cu soluționarea acesteia și de a suspenda judecata în cauza pendinte, este obligată: - să observe dacă excepția de nelegalitate vizează un act administrativ; - să constate că de actul administrativ respectiv depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte;

- să argumenteze toate acestei lucruri în cadrul unei "încheieri motivate" prin care va sesiza instanța de contencios administrativ competentă și, totodată, va suspenda judecata în cauza pendinte. În cauză, este deasupra oricărei îndoieli și discuții, că excepția de nelegalitate nu vizează un act administrativ, ci dispozițiile art. 32 dintr-o ordonanță de urgență adoptată de Guvern ca urmare a delegării legislative realizate potrivit art. 115 din Constituție, care are astfel, natura unui act legislativ. Or, tribunalul, constatând că excepția de nelegalitate invocată nu viza un act administrativ de care să depindă soluționarea cauzei aflată pe rolul său, era dator să observe că cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă era inadmisibilă și să adopte soluția corespunzătoare cu privire la această cerere, urmând să continue judecata în cauza pendinte.

Cu această motivare, soluția recurată, prin care Curtea de apel a reținut, cu alte cuvinte, că ordonanțele Guvernului, care sunt acte legislative, sunt exceptate de la controlul instanțelor judecătorești, este o soluție corectă, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. "E.T.S." S.R.L. Neamț împotriva Sentinței civile nr. 124 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011. Procesat de GGC - CL