ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 5015/103/2007, reclamanta A.O.R.T.

- Piatra Neamț a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Autoritatea Rutieră Română, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț și Primăria Municipiului Piatra Neamț obligarea acestora să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 265/2007, respectiv să acorde despăgubiri sau să soluționeze favorabil toate cererile depuse de agenții economici, persoane fizice, asociații familiale și persoane juridice, până la data elaborării și publicării în Monitorul Oficial a normelor de aplicare și a regulamentelor prevăzute de Legea nr. 265/2007.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (1) pct. a, b, c și d din Legea nr.262/2007, pârâții aveau obligația ca până la data de 19 octombrie 2007 să modifice sau să completeze normele metodologice de aplicare a legii, respectiv regulamentul privind transportul în regim de taxi și activitatea de dispecerat taxi, obligație ce nu a fost îndeplinită până la dat promovării acțiunii, consecința fiind imposibilitatea aplicării dispozițiilor Legii nr. 265/2007. A mai arătat reclamanta că atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului Piatra Neamț aveau obligația de a modifica regulamentul privind transportul public de persoane în regim de taxi, și activitățile conexe acestuia, obligație ce nu a fost respectată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 62 alin. (1) pct. e din legea menționată.

La termenul de judecată din data de 13 mai 2008, reclamanta A.O.R.T. Piatra Neamț a depus o cerere precizatoare a acțiunii introductive de instanță, prin care a solicitat introducerea în cauză a Prefecturii Neamț, pentru un nou capăt de cerere, privind refuzul acestei instituții de a răspunde la adresa A 151 din 27 februarie 2008 (prin care se invocă nelegalitatea H.C.L. nr. 58 din 14 februarie 2008). Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în prezent Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, în prezent Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Ministerul Transporturilor, în prezent Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Autoritatea Rutieră Română au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț.

Prin sentința civilă nr. 319/CA din 14 decembrie 2007 Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, cauza fiind înregistrată sub nr. 49/32/2008. De asemenea A.R.R., Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, în prezent Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat, în cadrul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 88 din 18 august 2008 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a disjuns capătul de cerere formulat de reclamanta A.O.R.T. Piatra Neamț în contradictoriu cu Prefectura Județului Neamț, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, în soluționarea capătului de cerere privind refuzul instituției pârâte de a răspunde la adresa reclamantei, și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Neamț, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.

Cu privire la capătul de cerere formulat în completarea acțiunii inițiale, s-a reținut că acesta fiind formulat în contradictoriu cu Prefectura Județului Neamț, care este reprezentanta Guvernului în plan local, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că acest pârât are obligația de a elabora norme metodologice de aplicare a legii, astfel că există identitate între această parte și titularul obligației invocate prin acțiune.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, instanța a apreciat că aceasta nu a atacat un act administrativ și nu a precizat care este dreptul sau interesul legitim care i-a fost afectat. La termenul de judecată din data de 17 martie 2008, având în vedere precizările reclamantei din adresa nr. A/150 din 27 februarie 2008, instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâților A.R.R. și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale. Împotriva sentinței nr. 88 din 18 august 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.O.R.T. Piatra Neamț, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac se retine, în esență că, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil.

Cu privire la „modul confuz de precizare a obiectului acțiunii", se arată că instanța avea posibilitatea de a cere lămuririle necesare în vederea înțelegerii cu exactitate a speței. Se mai retine de către recurentă că, susținerile instanței de fond, potrivit cărora prin cererea de chemare în judecată nu se face deosebirea între un act legislativ și un act administrativ cu caracter normativ, este superfluă. Recursul este nefondat. Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă precizează că „instanța de fond a încălcat principiul disponibilității procesului civil atât în ceea ce privește limitele cât și obiectul acestuia". Față de cele invocate prin motivele de recurs, și având în vedere și prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", se constată că instanța de fond a respectat aceste dispoziții, pronunțându-se numai în legătură cu ceea ce i s-a cerut și în limitele a ceea ce i s-a cerut. Referitor la celelalte critici aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond, se rețin următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Art. 2 lit. c) definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". Potrivit art. 2 lit. h) din aceeași lege nesoluționare în termenul legal a unei cereri este definită drept" faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen". Reclamanta a precizat în acțiunea inițială că temeiul de drept al acesteia sunt dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, reclamanta arătat că acțiunea formulată „este îndreptată împotriva Legii nr. 265/2007, prin care i s-ar vătăma drepturi sau interese legitime". Față de această precizare, se observă că recurenta nu solicită obligarea instituțiilor prevăzute la art. VII din legea sus menționată să elaboreze actele normative la care erau obligate, ci să le anuleze în cazul în care au fost elaborate după data de 6 noiembrie 2007. Deci recurenta nu solicită anularea unuia sau unor acte administrative cu caracter normativ prin care i s-ar fi încălcat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, ci anularea tuturor celor care nu au fost elaborate în termenul prevăzut de lege. A proceda la anularea normelor elaborate doar pentru întârziere, nu poate fi admis, deoarece pe de o parte legea nu prevede o astfel de sancțiune, iar pe de altă parte legea ar deveni inaplicabilă în absența acestora.

Astfel, în speța de față, recurenta-reclamantă nu a atacat un act administrativ în accepțiunea arătată și nu a precizat concret care este dreptul sau interesul legitim care să-i fie afectat în mod direct, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 2 lit. c) și lit. h) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Bacău, prin sentința pronunțată, a apreciat în mod corect inadmisibilitatea acțiunii recurentei, având în vedere că aceasta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 8 din aceeași lege, care reglementează dreptul persoanelor nemulțumite de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu au primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h), de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă, deoarece plângerile adresate de către recurentă instituțiilor pârâte nu vizau un act administrativ unilateral emis de acestea. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta A.O.R.T.

Piatra Neamț, ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu a menționat care anume norme trebuie anulate și nu a dovedit care este dreptul sau interesul legitim care i-a fost vătămat și nici în ce constă vătămarea, condiție esențială pentru a se putea adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea unui act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată conform prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de cele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de A.O.R.T. Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 88 din data de 18 august 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.