ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2015

Decizia nr. 101/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 88 din 23 mai 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 400/2004, invocată de A., în contradictoriu cu B., C. Neamț și D., în Dosarul nr. x/103/2012*** al Tribunalului Neamț, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că actul administrativ contestat a fost dat cu respectarea dispozițiilor legale și normative în aplicarea și executarea cărora a fost emis.

De asemenea, s-a reținut de către prima instanță că excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată prin întâmpinare de către pârâtul B., este neîntemeiată, întrucât temeiul excepției de nelegalitate îl constituie art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 76/2012, care permite cenzurarea pe această cale a actelor normative. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs B., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că excepția de nelegalitate este admisibilă, față de caracterul normativ al actului administrativ contestat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Într-adevăr, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.

Acest text trebuie, însă, interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, potrivit căruia „ În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ ”, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ. De asemenea, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe.

Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat. Pentru considerentele arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva sentinței nr. 88 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.