ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Primăria comunei Crăcăoani prin

primar, a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin Încheierea nr.

VI/364 din 14 decembrie 2010 emisă de curtea de Conturi a României.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin încheierea contestată s-a dispus măsura recuperării

prejudiciului, întrucât participantul la licitație nu putea invoca pentru

neîncheierea contractului prețul prea mare al adjudecării deoarece a cunoscut

din caietul de sarcini prețul de pornire al licitației și a fost de acord cu

adjudecarea la suma stabilită prin semnarea procesului-verbal de adjudecare.

Tribunalul Neamț,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă

nr. 204/CA din 18 august 2011 a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză, contestația vizează

încheierea emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a

soluționat contestația formulată de Primăria comunei Crăcăoani împotriva

măsurilor dispuse la pct. 10 din Decizia nr. 34/2010 emisă de Camera de Conturi

Neamț.

Astfel sesizată,

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința civilă nr. 203 din 22 noiembrie 2011 a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei

în favoarea Tribunalului Neamț.

Constată intervenit

conflictul negativ de competență, suspendă judecata cauzei și trimite dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ

de competență.

Pronunțând o astfel

de hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut că, întrucât în speță nu sunt

solicitate despăgubiri ci numai anularea parțială a unei decizii emise de o

autoritate locală abilitată prin lege să stabilească decizii executorii, în

speță Camera de Conturi Neamț, competența de soluționare a pricinii aparține

Tribunalului Neamț.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță

în favoarea Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul acțiunii

formulate în cauză îl constituie anularea Încheierii nr. VI/364 din 14

decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Neamț.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul

administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.

130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea

I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se

poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă obligația

executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a

Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării

încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se

respinge integral sau parțial contestația".

Rezultă, deci, din

prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice,

fiind supus obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în

parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi

Județeană, este însăși această decizie, prin care se stabilesc măsuri în

sarcina entității controlate, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de

a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Într-adevăr,

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ; de

asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, „competența de soluționare

a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține secției de

contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază

teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii

contenciosului administrativ".

Prevederile

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

nu pot înfrânge, însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul

comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv

face trimitere.

Astfel, referindu-se

la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel".

Cum nu sunt prevăzute

„prin lege organică specială", ci printr-un act administrativ,

dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi

nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, care rămân aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2 C. proc.

civ.

De altfel, prin

Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.

259/32/2011, a fost respins recursul împotriva Sentinței civile nr. 112/2011 a Curții

de Apel Bacău, prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat

nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întărește

argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a

unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile de nelegalitate

produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în

continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se

încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale precum și accesorii ale acestora", se va reține că, în

cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării

autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia

litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și

județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților

publice centrale, în competența curților de apel.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură

județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local,

competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea

Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria comunei Crăcăoani prin

primar și pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană

Neamț în favoarea Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - NN