ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2236/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2236/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1453 din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5676/100/2009,

a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanții H.A., M.H. și SC

A. SRL și opoziția formulată și precizată de oponenții - reclamanți P.P.C. și P.N.M.

în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA.

Au fost obligați

reclamanții și oponenții - reclamanți în solidar să plătească pârâtei 3570 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea

nr. 31/1990 republicată și completată, creditorii, asociații și orice alte

persoane interesate, prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la

modificarea actului constitutiv, pot formula cerere de opoziție prin care să

solicite instanței judecătorești să oblige după caz, societatea sau asociații

la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile, ceea

ce înseamnă că într-o opoziție contra hotărârilor de modificare a actului

constitutiv, nu au legitimare procesuală activă, asociații și acționarii care

au la îndemână acțiune în anularea hotărârii respective.

În acest context

instanța a constatat că este fondată excepția lipsei calității procesuale

active a oponenților P.P.C. și P.N.M., motiv pentru care opoziția acestora a

fost respinsă.

Cu privire la

acțiunea în anulare, precizată ulterior considerat că este tardiv formulată

raportat la dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată

și modificată, conform cărora acțiunea trebuie formulată în termen de 15 zile

de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 2 din 25 mai 2009, adoptată de

adunarea generală extraordinară a acționarilor SC C.M. S.A., la art. 3 și art. 5

s-a votat retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății, modificarea

art. 1 din actul constitutiv al societății în sensul că aceasta urmează să fie

de tip închis, prețul de 10,77 lei/acțiune plătit acționarilor care nu sunt de

acord cu hotărârea A.G.E.A. și doresc retragerea din societate, delegarea

anumitor atribuții Consiliului de Administrație și stabilirea zilei de 1

septembrie 2009 ca dată începând de la care urmează să se răsfrângă efectele

acestei hotărâri asupra acționarilor.

S-a avut în vedere că

potrivit art. 134 alin. (4) din Legea 31/1990, prețul plătit de societate

pentru acțiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un

expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel

puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data

evaluării, raport care a fost întocmit în luna mai 2009 de SC D.R.S. SRL,

evaluator autorizat A.N.E.V.A.R. și C.N.V.M. care a folosit trei metode de

evaluare, iar pârâta a respectat termenul prevăzut de art. 2 Secțiunea I lit. b),

pct. 1 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 prin publicarea hotărârii în

Monitorul Oficial din 10 septembrie 2009, în speță nefiind aplicabil termenul

de 15 zile reglementat de art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale.

De asemenea, instanța

a constatat că prețul obținut prin metoda folosită de expert reprezintă prețul

la valoarea de piață în care se continuă activitatea și că nu se poate pune

problema sistării activității și vinderii activelor societății pârâte.

Prin decizia nr. 158

din 1 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul reclamanților P.P.C. și P.N.M. și a

admis apelul declarat de reclamanții H.N., M.H. și SC A. SRL Baia Mare, împotriva

sentinței pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea

reclamanților și a anulat prevederile art. 3 din A.G.E.A. nr. 2 din 25 mai

2009, respingând celelalte pretenții.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că, dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990

statuează că acționarii care nu au votat in favoarea unei hotărâri a adunării

generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea

acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării

generale are ca obiect: schimbarea obiectului principal de activitate; mutarea

sediului societății în străinătate; schimbarea formei societății; fuziunea sau

divizarea societății și că, susținerile reclamanților referitoare la adoptarea

hotărârii contestate prin încălcarea unor dispoziții legale imperative, apărări

care au fost invocate în fața primei instanțe contrar celor susținute de

intimată apar ca fiind întemeiate întrucât dispozițiile invocate în apărare de

către pârâtă nu sunt incidente.

Astfel, s-a avut în

vedere că, chiar dacă în conformitate cu dispozițiile cuprinse în dispunerea de

măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 potrivit art. 2 alin. (I) pct. 1 prețul trebuie

stabilit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare de către un

evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., această dispoziție nu poate fi

apreciată ca fiind una derogatorie ci doar o prevedere, împreună cu celelalte

puncte de la 1 la 9, menite să asigure un tratament echitabil pentru acționarii

care nu sunt de acord cu hotărârea adunării generale și, în consecință,

acționarii unei societăți admise la tranzacționare, care nu sunt de acord cu

hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care

implica alocarea de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe o piață

reglementată, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la

aceasta contravaloarea acțiunilor, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990,

statuează dispozițiile art. 242 din Legea nr. 297/2004.

Instanța de apel a

considerat că, prima instanță în mod greșit a apreciat că respectarea

exigențelor art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 dispensează pârâta de

îndeplinirea condițiilor instituite de art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Prevederi ce constituie

reglementarea regulilor aplicabile în toate ipotezele în care prin hotărârea

adunării generale se urmărește una din modificările evidențiate de textul legal

analizat , instituirea unei proceduri care detaliază condițiile în care se

poate realiza retragerea de la tranzacționare ca urmare a hotărârii AGEA

nefiind de natură a înlătura dispozițiile care constituie regula, iar

interpretarea măsurilor explicative ca fiind derogative cu ignorarea rangului

actului de către prima instanță relevă o greșită interpretare a dispozițiilor

legale întrucât nu se poate admite derogarea de la dispoziții legale cu rang de

lege prin dispoziții cu rang inferior.

De asemenea, s-a

apreciat că justificarea întocmirii raportului de către evaluator prin

raportare la dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a C.N.V.M. nu este de

natură a justifica ignorarea de către acționarii pârâtei a dispozițiilor legale

imperative care reglementează condițiile acționarii care nu au votat

modificarea au dreptul de a se retrage din societate și în concluzie hotărârea

adoptată este nelegală în ceea ce privește art.3, din hotărârea AGEA nr. 2 din 25

mai 2009 care reglementează prețul pe acțiune care urmează a fi plătit

acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârea și doresc retragerea din

societate.

Referitor la apelul reclamanților

P.P.C. și P.N.M. s-a avut în vedere că limitele investirii instanței în ceea ce

îi privește pe aceștia au vizat strict analizarea cu prioritate a excepției

lipsei calității procesuale active a oponenților P.P.C. și P.N.M. ori apelul

declarat de aceștia nu cuprinde nici o critică în ceea ce privește soluția

pronunțată de către prima instanță cu privire la acest aspect.

Analiza apelului prin raportare

la reclamanții P.P.C. și P.N.M. a relevat că, în fapt, prin cererea

înregistrată în fața primei instanțe și circumscrisă sferei dispozițiilor art. 61

din Legea nr. 31/1990 aceștia au formulat aceleași pretenții ca și reclamanții

din acțiunea principală, iar la momentul recalificării opoziției ca fiind

acțiune în anulare aceasta apare ca fiind tardivă.

Împotriva deciziei, a

declarat recurs pârâta SC C.M. SA, care a invocat nelegalitatea acesteia din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta consideră

că decizia atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

temeiul de drept reținut de către instanța de apel nu este aplicabil în cauză

pentru două considerente.

Se susține că dispozițiile art. 134

din Legea nr. 31/1990 reglementează procedura retragerii din societate a

acționarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri, numai dacă respectiva

hotărâre a avut ca obiect situațiile strict reglementate la lit. a)- d) or,

prin hotărârea adunării generale contestată nu s-a luat niciuna din măsurile

evocate de text.

Pe de altă parte,

recurenta consideră că, în ceea ce privește retragerea acționarilor din

societate, există norme derogatorii de la Legea nr. 31/1990, conținute de Legea

nr. 297/2004, privind piața de capital care la art. 290 alin. (4) prevede că -

dispozițiile legislației referitoare la societățile comerciale sunt aplicabile

entităților reglementate de lege, în măsura în care nu contravin acesteia, iar

prin Titlul V, Cap. I, Secțiunea 7 din lege – Retragerea acționarilor dintr-o

societate comercială – se face mențiunea că C.N.V.M. va emite reglementări

privind aplicarea acestei secțiuni.

Or, în contextul în

care Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 aprobat prin Ord. C.N.V.M. nr. 23/2006 a

fost suspendat prin Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006, aceasta

devine acordul juridic în materia retragerii de la tranzacționare ca urmare a

hotărârii A.G.E.A.

Recurenta susține că

procedura instituită de acest act a fost respectată întocmai în sensul că

delistarea societății nu s-a făcut fără ca societatea să se asigure că respectă

întrutotul cadrul legal, încheind în acest sens contractul de prestări servicii

nr. 82 din 24 martie 2009 cu o societate specializată.

Referitor la raportul

de evaluare se arată că, la baza evaluării a stat Dispunerea de măsuri nr. 8

din 15 iunie 2006, valoarea unei acțiuni în caz de retragere fiind obținută

prin metoda fluxurilor financiare actualizate.

Prin întâmpinare,

intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Acțiunea

reclamanților – așa cum a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 132 alin.

(2), art. 134 alin. (4), art. 270

3

alin. (3) din Legea nr. 31/1990

și ale art. 242 alin. (4) și (5) din Legea nr. 297/2004 are drept obiect

anularea prevederilor art. 3 și art. 5 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 5 din 25 mai

2009, stabilirea prețului de piață a unei acțiuni conform art. 134 alin. (4)

din Legea nr. 31/1990 coroborat cu cele ale art. 242 din Legea nr. 297/2004.

Prin art. 134 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990 este reglementat dreptul de retragere din societatea pe

acțiuni a acționarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării

generale, precum și dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către

societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:

schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societății în

străinătate, schimbarea formei societății, fuziunea și divizarea societății.

În alin. (2) este

reglementat termenul în care poate fi exercitat dreptul de retragere, iar alin.

(3)-(4), procedura ce trebuie urmată în caz de retragere și, respectiv modul în

care va fi stabilit prețul ce urmează a fi plătit de societate.

Din modul de

redactare a textului de la alin. (1) al art. 134, prin folosirea conjuncției

„numai dacă” rezultă că situațiile în care un acționar este îndreptățit să se

retragă din societate sunt strict și limitativ enumerate la lit. a) - d).

Revenind la cauza

dedusă judecății se poate constata că hotărârea adunării generale contestată nu

a avut drept obiect niciuna din măsurile avute în vedere de normele menționate,

ci retragerea de la tranzacționare a acționarilor SC C.M. SA și declararea

acesteia ca societate de tip închis.

Cu toate acestea art.

134 din Legea nr. 31/1990 constituie regula în ce privește procedura și dreptul

de retragere din societatea pe acțiuni a acționarilor care nu au votat în

favoarea unei hotărâri a adunării generale.

În cauză, fiind în

discuție situația retragerii din societate a acționarilor care au votat

împotriva hotărârii adunării generale ca urmare a delistării devin incidente

prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital ce conține norme

derogatorii de la prevederile Legii nr. 31/1990 în privința modului de

stabilire a prețului ce urmează a fi plătit acționarilor care doresc retragerea

din societate, norme stabilite în Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006

(aplicabilă pe durata suspendării aplicării prevederilor art. 7 alin. (4) lit. d),

alin. (5) – (10) și ale art. 157 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, până la

data intrării în vigoare a modificărilor C.N.V.M. referitoare la retragerea de

la tranzacționare a valorilor mobiliare a societăților comerciale).

Or, în situația în

care societatea pârâtă a respectat întocmai prevederile dispunerii de măsuri

relative la stabilirea prețului, selectarea evaluatorului, includerea prețului

în textul hotărârii, data de înregistrare și formalitățile de publicare, în mod

nelegal s-a dispus anularea punctelor 3 și 5 din hotărârea adunării generale de

către instanța apelului.

În plus, trimiterile

instanței la prevederile art. 224 din Legea nr. 297/2004 pentru determinarea

prețului ce poate fi plătit acționarilor care doresc retragerea este total

nefundamentată, întrucât acestea din urmă nu au legătură cu cauza.

În atare situație,

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat ceea ce atrage

admiterea lui și, pe cale de consecință, modificarea deciziei atacate, în

sensul respingerii și a apelului reclamanților H.A., M.H. și SC A. SRL Baia

Mare conform art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

urmând a se menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul

formulat de pârâta S.C. C.M. SA Baia Mare, împotriva deciziei Curții de Apel

Cluj nr. 158 din 1 noiembrie 2010, pe care o modifică, în parte, în sensul că

respinge și apelul declarat de reclamanții H.A., M.H. și SC A. SRL Baia Mare

împotriva sentinței Tribunalului Maramureș nr. 1453 din 28 aprilie 2010, ca

nefondat.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

8 iunie 2011.