ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2236/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1453 din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5676/100/2009, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanții H.A., M.H. și SC A. SRL și opoziția formulată și precizată de oponenții - reclamanți P.P.C. și P.N.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA. Au fost obligați reclamanții și oponenții - reclamanți în solidar să plătească pârâtei 3570 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată și completată, creditorii, asociații și orice alte persoane interesate, prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv, pot formula cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile, ceea ce înseamnă că într-o opoziție contra hotărârilor de modificare a actului constitutiv, nu au legitimare procesuală activă, asociații și acționarii care au la îndemână acțiune în anularea hotărârii respective. În acest context instanța a constatat că este fondată excepția lipsei calității procesuale active a oponenților P.P.C.

și P.N.M., motiv pentru care opoziția acestora a fost respinsă. Cu privire la acțiunea în anulare, precizată ulterior considerat că este tardiv formulată raportat la dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, conform cărora acțiunea trebuie formulată în termen de 15 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial. De asemenea, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 2 din 25 mai 2009, adoptată de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC C.M. S.A., la art. 3 și art. 5 s-a votat retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății, modificarea art. 1 din actul constitutiv al societății în sensul că aceasta urmează să fie de tip închis, prețul de 10,77 lei/acțiune plătit acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârea A.G.E.A.

și doresc retragerea din societate, delegarea anumitor atribuții Consiliului de Administrație și stabilirea zilei de 1 septembrie 2009 ca dată începând de la care urmează să se răsfrângă efectele acestei hotărâri asupra acționarilor. S-a avut în vedere că potrivit art. 134 alin. (4) din Legea 31/1990, prețul plătit de societate pentru acțiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării, raport care a fost întocmit în luna mai 2009 de SC D.R.S. SRL, evaluator autorizat A.N.E.V.A.R. și C.N.V.M.

care a folosit trei metode de evaluare, iar pârâta a respectat termenul prevăzut de art. 2 Secțiunea I lit. b), pct. 1 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 prin publicarea hotărârii în Monitorul Oficial din 10 septembrie 2009, în speță nefiind aplicabil termenul de 15 zile reglementat de art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. De asemenea, instanța a constatat că prețul obținut prin metoda folosită de expert reprezintă prețul la valoarea de piață în care se continuă activitatea și că nu se poate pune problema sistării activității și vinderii activelor societății pârâte. Prin decizia nr. 158 din 1 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamanților P.P.C.

și P.N.M. și a admis apelul declarat de reclamanții H.N., M.H. și SC A. SRL Baia Mare, împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților și a anulat prevederile art. 3 din A.G.E.A. nr. 2 din 25 mai 2009, respingând celelalte pretenții.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 statuează că acționarii care nu au votat in favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: schimbarea obiectului principal de activitate; mutarea sediului societății în străinătate; schimbarea formei societății; fuziunea sau divizarea societății și că, susținerile reclamanților referitoare la adoptarea hotărârii contestate prin încălcarea unor dispoziții legale imperative, apărări care au fost invocate în fața primei instanțe contrar celor susținute de intimată apar ca fiind întemeiate întrucât dispozițiile invocate în apărare de către pârâtă nu sunt incidente.

Astfel, s-a avut în vedere că, chiar dacă în conformitate cu dispozițiile cuprinse în dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 potrivit art. 2 alin. (I) pct. 1 prețul trebuie stabilit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., această dispoziție nu poate fi apreciată ca fiind una derogatorie ci doar o prevedere, împreună cu celelalte puncte de la 1 la 9, menite să asigure un tratament echitabil pentru acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea adunării generale și, în consecință, acționarii unei societăți admise la tranzacționare, care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care implica alocarea de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la aceasta contravaloarea acțiunilor, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990, statuează dispozițiile art. 242 din Legea nr. 297/2004.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță în mod greșit a apreciat că respectarea exigențelor art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 dispensează pârâta de îndeplinirea condițiilor instituite de art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Prevederi ce constituie reglementarea regulilor aplicabile în toate ipotezele în care prin hotărârea adunării generale se urmărește una din modificările evidențiate de textul legal analizat , instituirea unei proceduri care detaliază condițiile în care se poate realiza retragerea de la tranzacționare ca urmare a hotărârii AGEA nefiind de natură a înlătura dispozițiile care constituie regula, iar interpretarea măsurilor explicative ca fiind derogative cu ignorarea rangului actului de către prima instanță relevă o greșită interpretare a dispozițiilor legale întrucât nu se poate admite derogarea de la dispoziții legale cu rang de lege prin dispoziții cu rang inferior.

De asemenea, s-a apreciat că justificarea întocmirii raportului de către evaluator prin raportare la dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a C.N.V.M. nu este de natură a justifica ignorarea de către acționarii pârâtei a dispozițiilor legale imperative care reglementează condițiile acționarii care nu au votat modificarea au dreptul de a se retrage din societate și în concluzie hotărârea adoptată este nelegală în ceea ce privește art.3, din hotărârea AGEA nr. 2 din 25 mai 2009 care reglementează prețul pe acțiune care urmează a fi plătit acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârea și doresc retragerea din societate. Referitor la apelul reclamanților P.P.C. și P.N.M. s-a avut în vedere că limitele investirii instanței în ceea ce îi privește pe aceștia au vizat strict analizarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale active a oponenților P.P.C.

și P.N.M. ori apelul declarat de aceștia nu cuprinde nici o critică în ceea ce privește soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la acest aspect. Analiza apelului prin raportare la reclamanții P.P.C. și P.N.M. a relevat că, în fapt, prin cererea înregistrată în fața primei instanțe și circumscrisă sferei dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 aceștia au formulat aceleași pretenții ca și reclamanții din acțiunea principală, iar la momentul recalificării opoziției ca fiind acțiune în anulare aceasta apare ca fiind tardivă. Împotriva deciziei, a declarat recurs pârâta SC C.M. SA, care a invocat nelegalitatea acesteia din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta consideră că decizia atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât temeiul de drept reținut de către instanța de apel nu este aplicabil în cauză pentru două considerente.

Se susține că dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 reglementează procedura retragerii din societate a acționarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri, numai dacă respectiva hotărâre a avut ca obiect situațiile strict reglementate la lit. a)- d) or, prin hotărârea adunării generale contestată nu s-a luat niciuna din măsurile evocate de text. Pe de altă parte, recurenta consideră că, în ceea ce privește retragerea acționarilor din societate, există norme derogatorii de la Legea nr. 31/1990, conținute de Legea nr. 297/2004, privind piața de capital care la art. 290 alin. (4) prevede că - dispozițiile legislației referitoare la societățile comerciale sunt aplicabile entităților reglementate de lege, în măsura în care nu contravin acesteia, iar prin Titlul V, Cap. I, Secțiunea 7 din lege – Retragerea acționarilor dintr-o societate comercială – se face mențiunea că C.N.V.M.

va emite reglementări privind aplicarea acestei secțiuni. Or, în contextul în care Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 aprobat prin Ord. C.N.V.M. nr. 23/2006 a fost suspendat prin Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006, aceasta devine acordul juridic în materia retragerii de la tranzacționare ca urmare a hotărârii A.G.E.A. Recurenta susține că procedura instituită de acest act a fost respectată întocmai în sensul că delistarea societății nu s-a făcut fără ca societatea să se asigure că respectă întrutotul cadrul legal, încheind în acest sens contractul de prestări servicii nr. 82 din 24 martie 2009 cu o societate specializată. Referitor la raportul de evaluare se arată că, la baza evaluării a stat Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006, valoarea unei acțiuni în caz de retragere fiind obținută prin metoda fluxurilor financiare actualizate.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Acțiunea reclamanților – așa cum a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 132 alin. (2), art. 134 alin. (4), art. 270 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 242 alin. (4) și (5) din Legea nr. 297/2004 are drept obiect anularea prevederilor art. 3 și art. 5 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 5 din 25 mai 2009, stabilirea prețului de piață a unei acțiuni conform art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu cele ale art. 242 din Legea nr. 297/2004.

Prin art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este reglementat dreptul de retragere din societatea pe acțiuni a acționarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale, precum și dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societății în străinătate, schimbarea formei societății, fuziunea și divizarea societății. În alin. (2) este reglementat termenul în care poate fi exercitat dreptul de retragere, iar alin. (3)-(4), procedura ce trebuie urmată în caz de retragere și, respectiv modul în care va fi stabilit prețul ce urmează a fi plătit de societate.

Din modul de redactare a textului de la alin. (1) al art. 134, prin folosirea conjuncției „numai dacă” rezultă că situațiile în care un acționar este îndreptățit să se retragă din societate sunt strict și limitativ enumerate la lit. a) - d). Revenind la cauza dedusă judecății se poate constata că hotărârea adunării generale contestată nu a avut drept obiect niciuna din măsurile avute în vedere de normele menționate, ci retragerea de la tranzacționare a acționarilor SC C.M. SA și declararea acesteia ca societate de tip închis. Cu toate acestea art. 134 din Legea nr. 31/1990 constituie regula în ce privește procedura și dreptul de retragere din societatea pe acțiuni a acționarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale.

În cauză, fiind în discuție situația retragerii din societate a acționarilor care au votat împotriva hotărârii adunării generale ca urmare a delistării devin incidente prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital ce conține norme derogatorii de la prevederile Legii nr. 31/1990 în privința modului de stabilire a prețului ce urmează a fi plătit acționarilor care doresc retragerea din societate, norme stabilite în Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 (aplicabilă pe durata suspendării aplicării prevederilor art. 7 alin. (4) lit. d), alin. (5) – (10) și ale art. 157 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, până la data intrării în vigoare a modificărilor C.N.V.M. referitoare la retragerea de la tranzacționare a valorilor mobiliare a societăților comerciale).

Or, în situația în care societatea pârâtă a respectat întocmai prevederile dispunerii de măsuri relative la stabilirea prețului, selectarea evaluatorului, includerea prețului în textul hotărârii, data de înregistrare și formalitățile de publicare, în mod nelegal s-a dispus anularea punctelor 3 și 5 din hotărârea adunării generale de către instanța apelului. În plus, trimiterile instanței la prevederile art. 224 din Legea nr. 297/2004 pentru determinarea prețului ce poate fi plătit acționarilor care doresc retragerea este total nefundamentată, întrucât acestea din urmă nu au legătură cu cauza. În atare situație, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat ceea ce atrage admiterea lui și, pe cale de consecință, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii și a apelului reclamanților H.A., M.H.

și SC A. SRL Baia Mare conform art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a se menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta S.C. C.M. SA Baia Mare, împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr. 158 din 1 noiembrie 2010, pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge și apelul declarat de reclamanții H.A., M.H. și SC A. SRL Baia Mare împotriva sentinței Tribunalului Maramureș nr. 1453 din 28 aprilie 2010, ca nefondat. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2011.