ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3363 pronunțată în

data de 14 septembrie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.C.L.,în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și,

pe cale de consecință a dispus anularea Ordinului nr. 1563 din 16 septembrie

2009.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Prin Ordinul nr. 1563 din 16

septembrie 2009, Ministrul muncii, familiei și protecției sociale a ordonat in

conformitate cu prevederile art. 84 si art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind

statutul funcționarilor publici republicata cu modificările si completările

ulterioare să se constituie debit in sumă de 45.000 lei in sarcina persoanelor

nominalizate in Anexa la ordin.

La emiterea actului s-au avut în

vedere dispozițiile art. 84 lit. a) din Legea 188/1999, respectiv „Răspunderea

civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu

vinovăție patrimoniului autorității sau instituții publice în care

funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul

legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de

autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe

persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile".

î

nsă instanța a mai reținut pe de o

parte faptul că nu este prevăzută o astfel de condiție formală a cărei lipsă să

atragă nulitatea absolută, și pe de altă parte, că actul administrativ face

trimitere la două acte din care rezultă situația de fapt: procesele-verbale nr.

01651 si nr. 01653 ambele din data de 7 septembrie 2009, întocmite de

Autoritatea Naționala pentru Reglementarea si Monitorizare Achizițiilor

Publice.

Așadar, instanța a apreciat că

dreptul la apărare al reclamantei nu este vătămat în mod esențial, aceasta

având posibilitatea de a discerne prin consultarea actelor la care ordinul face

referire și a dispozițiilor legale indicate generic care este baza factuală și

legală.

Deasemenea, prima instanță a

constatat că suma de 9677 lei impusă reclamantei face parte din debitul total

de 45.000 lei, sumă cu care Ministerul Munci, Familiei si Protecției Sociale a

fost amendat de A.N.R.M.A.P. astfel:

- prin procesul verbal nr. 1651 din 07

septembrie 2009: amendă 70.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 293

lit. p) din O.U.G. nr. 34/2006, și amenda de 10.000 lei pentru contravenția

prevăzută de art. 293 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006; prin procesul verbal nr.

1653 din 07 septembrie 2009: amendă 10.000 lei pentru contravenția prevăzută de

art. 293 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006.

- În total, prin cele două procese

verbale s-a stabilit amenda de 90.000 lei, Ministerul achitând din minim în termenul

de 48 ore, și anume suma totală de 45.000 lei.

Instanța a mai reținut că reclamanta

a fost membru al comisiei de evaluare, care și-a încheiat activitatea din

momentul întocmirii raportului procedurii, respectiv 10 octombrie 2008, dată la

care a fost desemnat câștigătorul licitației.

Adresa pârâtului către câștigătorul

licitației R. pentru cererea de prețuri unitare cu TVA pentru cantitățile

suplimentate a fost întocmită după încheierea procedurii de atribuire, fiind

semnată de director O.H.P. Contractul de furnizare nr. 35/2008 a fost semnat

din partea Ministerului Muncii de și secretar general, director general,

director legislația muncii și director C.C.

A mai arătat prima instanță că, în

cauză, nu se poate reține din probele administrate care act sau operațiune

desfășurată de reclamantă stă la baza vinovăției sale în săvârșirea faptelor

descrise prin procesul verbal nr. 1651 din 07 septembrie 2009. Prin cel de-al

doilea proces verbal, nr. 1653 din 07 septembrie 2009, s-a reținut în fapt că autoritatea

contractantă nu a întocmit documente din care să reiasă modalitatea prin care a

fost desemnat câștigătorul pentru categoriile de produse unde s-au prezentat

operatori economici cu aceeași ofertă de preț, încălcându-se principiul

tratamentului egal.

Instanța a arătat că în raportul

procedurii de atribuire nr. 1191 din 04 martie 2009 semnat și de reclamantă

printre ceilalți membri ai comisiei de evaluare, nu se face nici o referire la

modalitatea prin care a fost desemnat câștigătorul pentru categoriile de produse

unde s-au prezentat operatori economici cu aceeași ofertă de preț.

A mai apreciat instanța că în mod

corect a fost reținută în sarcina reclamantei culpa în săvârșirea faptei

reținute prin procesul verbal 1653 din 07 septembrie 2009, sancționată cu

amenda de 10.000 lei (din care s-a achitat 5000 lei).

Din dosarul de achiziție rezultă

numai faptul că au fost cerute mostre, dar nu și care au fost criteriile avute

în vedere la departajare pe baza evaluării mostrelor, astfel că instanța a

înlăturat criticile reclamantei referitoare Ia nulitatea procesului verbal

pentru lipsa mențiunii orei și a organului la care se depune plângerea.

Instanța analizând anexa ordinului

contestata constat că nu poate fi determinată partea care revine reclamantei

din această sumă, întrucât coeficientul de repartizare se calculează în funcție

de suma totală a salariilor persoanelor vinovate: (suma totală de reținut/ suma

totală a salariilor).

î

n fine, arată instanța în anexa la

ordin sunt imputate sume de la două persoane care nu au făcut parte din comisia

de evaluare (V.M. și S.A.), în timp ce membrilor comisiei de evaluare M.C. și C.C.

nu le-a fost imputată vreo sumă.

î

mpotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

criticând-o ca netemeinică și nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare

a legii. S-a motivat recursul prin aceea că instanța de fond nu a ținut seama

de probele administrate, ignorând prevederile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Intimata-reclamantă a solicitat prin

acțiune introductivă anularea Ordinului nr. 1563/2009 prin care s-a constituit în

sarcina sa un debit de 9.677 lei,

Ordinul în litigiu a fost emis de

recurent în conformitate cu Legea nr. 188/1999 republicată care prevede în ce

anume condiții se angajează răspunderea civilă a funcționarilor publici.

Fără dubiu suma constituită ca debit

pentru intimată, face parte din suma totală de 45.000 lei cu care recurentul a

fost amendat de A.N.R.M.A.P.

Pentru că s-a reținut faptul că ar

fi fost încălcat principiul tratamentului egal prin faptul că autoritatea

contractantă a solicitat doar unui singur ofertant oferta de prețuri,

recurentul-pârât nu a putut face dovada săvârșirii cu vinovăție de către

intimata-reclamantă a faptelor care i-au fost reținute. A fost o succesiune de

procese verbale prin care s-au stabilit amenzi, dar din probatoriile aflate la

dosar nu s-a evidențiat cu claritate care operațiune desfășurată de reclamantă

stă la baza vinovăției sale.

Ea a semnat alături de ceilalți

membrii ai comisiei de evaluare, dar nu există nici o referire la modalitatea

prin care a fost desemnat câștigătorul pentru categoriile de persoane unde s-au

prezentat operatori economici cu aceeași ofertă de preț.

Desigur, și intimata-reclamantă are o

culpă, dar doar în săvârșirea faptei reținute prin procesul-verbal nr. 1653/2009

pentru care a fost sancționată cu 10.000 lei amendă și pentru care există

dovezi concludente. Însă corect Curtea de apel a constatat că din analiza

ordinului contestat nu se poate stabili cu claritate partea care revine

intimatei din sumă, întrucât coeficientul de repartizare se calculează în

funcție de suma totală a salariilor persoanelor vinovate.

Din actele aflate la dosar, rezultă

că sunt imputate sume de la 2 persoane care nu au făcut parte din comisia de

evaluare, în timp ce membrilor comisiei nu le-a fost imputată nici o sumă.

Din dosar rezultă că de altfel,

intimata-reclamantă a achitat suma de 5000 lei, vinovăția sa fiind dovedită în

raport de acte pentru această sumă cu titlu de debit în sarcina recurentului.

Este adevărat că intimata-reclamantă

a fost membru al comisiei de evaluare, care și-a încheiat activitatea în

momentul întocmirii raportului nr. 10010/2008, iar contractul de furnizare a

fost semnat din partea Ministerului Muncii de directorul general, director

legislație muncă, secretar general, deci nu se poate reține care act încheiat

de intimată ar conduce la vinovăția sa pentru faptele descrise în procesul

verbal nr. 1651/2009.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 3363 din 14

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2011.