ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de decizia din 11 octombrie 2010, emis de directorul general al A.P.I.A., anularea formelor de executare efectuate în temeiul deciziei de imputare din 11 octombrie 2010, suspendarea executării până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că decizia de imputare a fost emisă în baza dispozițiilor legale arătate și a deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010 și se referă la un debit în sumă totală de 289 . 755 RON, în sarcina persoanelor nominalizate în Anexă, 405 persoane, funcționari publici, că această sumă reprezintă cheltuieli de personal suplimentare, apreciate ca fiind nelegal acordate de către auditorii publici externi ai Curții de Conturi, menționate la pct. 5 din decizie, pentru care s-a dispus măsura recuperării. Au mai arătat reclamanții că împotriva deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010 A.P.I.A.

a formulat contestație, solicitând anularea în parte, fiind contestată inclusiv măsura de la pct. 5 din decizie, în temeiul căreia a fost emisă decizia de imputare de față, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 7211 din 30 noiembrie 2011 pronunțată în acest dosar a fost admisă în parte contestația formulată, dispunându-se anularea parțială a deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010, parțial pct. 3, în ceea ce privește luarea unor măsuri de recuperare de la salariați a sumei de 216.361,5 RON, parțial pct. 5 în ceea ce privește recuperarea unor cheltuieli de personal, respectiv pentru personalul de la Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ și Direcția Ajutoare Specifice Comunitare de Stat, cu referire la majorarea salariului de bază cu până la 75%, cât și în ceea ce privește acordarea nelegală a unui salariat a sporului de 20% și parțial punctul 6 în ceea ce privește recuperarea sumei de 467.151,83 RON.

Reclamanții au arătat că în contextul în care instanța de contencios administrativ a procedat la anularea parțială a deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010 A.P.I.A., inclusiv, parțial, măsura de la pct. 5 din decizie, însuși temeiul deciziei de imputare este pus la îndoială din punct de vedere al legalității. Au mai arătat reclamanții că este adevărat că instanța nu a anulat în totalitate pct. 5, menținând măsura privind neaplicarea prevederilor legale privind măsurile de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5%, însă, în ipoteza în care sentința va rămâne irevocabilă, acest lucru va genera emiterea unei alte decizii de imputare, care să menționeze suma corectă, iar, pe de altă parte, A.P.I.A.

a contestat întregul pct. 5 din decizie, iar acest punct și drepturile la care el se referă se află încă în procedură de contestare, sentința fiind atacată cu recurs de către ambele părți, în cadrul acestui dosar punându-se în discuție însuși temeiul de fond care a determinat emiterea deciziei de imputare. Prin încheierea din 13 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, î n temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ, suspendarea judecății pricinii până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că dezlegarea pricinii atârnă în totalitate de modul cum instanța de contencios administrativ va analiza contestația administrativă formulată de A.P.I.A.

împotriva pct. 5 din deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010 A.P.I.A., care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. civ., astfel încât a dispus suspendarea judecății pricinii până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Federația Națională a Sindicatelor A.P.I.A., în calitate de reprezentat al reclamanților A.A. și alții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. stabilește o facultate și nu o obligație a instanței de a suspenda judecata, „când dezlegarea pricinii atârna în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Arată recurenta că Dosarul nr. 10581/2/2010 are ca obiect constatarea nulității deciziei din 17 februarie 2010 a Curții de Conturi, iar prezenta cauză, împotriva suspendării căreia a formulat recurs, are ca obiect constatarea nulității deciziei din 11 octombrie 2010 emisă de A.P.I.A. în aplicarea deciziei din 17 februarie 2010 mai sus menționate.

Apreciază recurenta că între cauzele care analizează nulitatea celor două decizii nu există un raport de cauzalitate care să justifice suspendarea judecății în prezenta cauză, că cele două rapoarte juridice care izvorăsc din cele două decizii sunt distincte, iar cauzele de nulitate pe care le invocă în contra deciziei nr. 1821 din 11 octombrie 2010 nu sunt în nicio manieră influențate de soluția care va fi dată în Dosarul nr. 10581/2/2010. Susține recurenta că legalitatea măsurii adoptate de intimata A.P.I.A., de a imputa angajaților suma de 282.837 RON și dobânzile aferente de 7.325 RON, ca metodă de „recuperare a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale, ca urmare a neaplicării prevederilor legale privind măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009”, nu poate fi confirmată sau infirmată de modul în care s-a soluționat, ori se va soluționa irevocabil, contestația formulată de A.P.I.A.

împotriva deciziei din 17 august 2010 a Curții de Conturi. Apreciază recurenta că metoda de aducere la îndeplinire de către A.P.I.A. a deciziei Curții de Conturi, prin imputarea sumelor către salariați, poate fi analizată în mod independent, fără ca analiza nelegalității sale să fie influențată de o eventuală viitoare confirmare irevocabilă de către instanță a legalității măsurii dispuse de Curtea de Conturi. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecății”. Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că, în perioada 10 mai-6 iulie 2010, Curtea de Conturi a României a desfășurat un audit asupra contului de execuție bugetară aferent anului 2009, în urma căruia s-a încheiat procesul-verbal din 6 iulie 2010, în care sunt cuprinse, în opinia auditorilor, abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea de prejudicii; că împotriva acestui proces a formulat contestație A.P.I.A., care a fost respinsă și, în consecință, Curtea de Conturi a României a emis decizia din 17 august 2010 privind punerea în execuție a procesului-verbal din 6 iulie 2010; că la pct. 5 al deciziei s-a constatat înregistrarea unor cheltuieli de personal suplimentare nelegale prin neaplicarea prevederilor legale privind măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din sistemul bugetar cu 15,5%, ceea ce a dus la majorarea nejustificată a cheltuielilor bugetare cu suma de 282.837 RON, pentru care au fost calculate dobânzi aferente în sumă de 7.325 RON; că având în vedere decizia Curții de Conturi a României din 17 august 2010, precum și alte prevederi legale, directorul general al A.P.I.A.

a emis decizia din 11 octombrie 2010, act administrativ a cărui anulare s-a solicitat în cadrul Dosarului nr. 10695/2/2010. Se mai reține faptul că, împotriva deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010, A.P.I.A.

a formulat contestație, solicitând anularea în parte, fiind contestată inclusiv măsura de la pct. 5 din decizie în temeiul căreia a fost emisă decizia de imputare de față, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 7211 din 30 noiembrie 2011 pronunțată în acest dosar a fost admisă în parte contestația formulată, dispunându-se anularea parțială a deciziei Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010, după cum urmează: - parțial pct. 3, în ceea ce privește luarea unor măsuri de recuperare de la salariați a sumei de 216.361,5 RON, - parțial pct. 5, în ceea ce privește recuperarea unor cheltuieli de personal, respectiv pentru personalul de la Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ și Direcția Ajutoare Specifice Comunitare de Stat, cu referire la majorarea salariului de bază cu până la 75%, cât și în ceea ce privește acordarea nelegală unui salariat a sporului de 20%, - parțial pct. 6, în ceea ce privește recuperarea sumei de 467.151,83 RON.

Față de aspectele menționate anterior, în mod corect Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut în încheierea recurată faptul că, în contextul în care instanța de contencios administrativ a procedat la anularea parțială a deciziei Curții de Conturi a României din 17 august 2010, inclusiv parțial măsura de la pct. 5 din decizie, însuși temeiul deciziei de imputare este pus la îndoială din punct de vedere al legalității și că, deși instanța nu a anulat în totalitate pct. 5, A.P.I.A. a contestat întregul punct din decizie, iar acest punct și drepturile la care el se referă se află încă în procedura de contestare, sentința fiind atacată cu recurs de ambele părți, în cadrul acestui dosar punându-se în discuție temeiul de fond care a determinat emiterea deciziei de imputare.

Astfel, în speță, dezlegarea pricinii atârnă în totalitate de modul cum instanța de contencios administrativ va analiza contestația administrativă formulată de A.P.I.A. împotriva pct. 5 din decizia Curții de Conturi a României, Departamentul 3 București din 17 august 2010 A.P.I.A., care a stat la baza emiterii deciziei de imputare care face obiectul prezentului dosar. Din analiza comparativă a pretențiilor deduse judecății prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidență că soluția ce urmează a se pronunța asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Mai mult, așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, recurenta-reclamantă, în mod constant, pe parcursul judecării Dosarului nr. 10695/2/2010, a susținut și invocat o strânsă legătură între acest dosar și Dosarul nr. 10581/2/2010. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Federația Națională a Sindicatelor A.P.I.A., în calitate de reprezentant al reclamanților A.A. și alții împotriva încheierii din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2012.