ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.C.L. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale solicitând anularea ordinului nr. 1563 din 16 septembrie 2009 prin care a fost constituit debit în sarcina acesteia în cuantum de 9.677 RON, ce urmează a fi recuperat prin rețineri salariale lunare în cuantum de 607 RON. În cadrul acestui dosar s-a formulat și cererea de suspendare a ordinului nr. 1564/2009. 2. Soluția instanței de fond. Prin încheierea din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare și a suspendat executarea actului administrativ – ordinul nr. 1563 din 16 aprilie 2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate dispune suspendarea actului administrativ unilateral și că analiza și stabilirea temeiniciei actului administrativ atacat, respectiv a conformității acestuia cu normele legale și principiile de drept, vor fi realizate la soluționarea fondului cauzei, dar că aspectele invocate de reclamantă pot justifica măsura suspendării. S-a considerat că reclamanta a justificat și iminența unei pagube în condițiile în care din actele depuse la dosar (somație executare contract de credit) rezultă că executarea ordinului ar primejdui întreținerea reclamantei.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva încheierii din 23 februarie 2010 a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pe care a considerat-o nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că în cauză nu s-au constatat îndeplinite cele două condiții pentru a se dispune suspendarea executării ordinului atacat. Față de definiția dată de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ordinul nr. 1563 din 16 septembrie 2009 este temeinic și legal, fiind emis în baza proceselor-verbale emise de A.N.R.M.A.P., și nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”. Referitor la paguba iminentă, se arată că ministerul a fost sancționat cu trei amenzi contravenționale care însumează 90.000 RON și s-au achitat 45.000 RON, sumă ce urma a fi recuperată de la personalul care se face răspunzător de nerespectarea prevederilor O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, astfel că nici condiția „pagubei iminente” nu este îndeplinită. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii și respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Este adevărat că actul administrativ este executoriu și se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, care apare ca o situație de excepție și care nu poate fi dispusă decât în condițiile prevăzute de lege.

Așa cum a reținut și instanța de fond, cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ sunt: cazul bine justificat și paguba iminentă, ambele noțiuni fiind definite de legea contenciosului administrativ. „Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate, dar în cadrul cererii de suspendare nu poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanța care verifică legalitatea actului contestat, iar textul legii cere numai existența împrejurărilor de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De aceea, instanța nu se va pronunța asupra motivelor invocate de recurentă referitoare la legalitatea actelor administrative contestate. „Paguba iminentă”, cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită, în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Așa cum a reținut și instanța de fond, în raport de salariul reclamantei (1.813 RON) o reținere lunară de 604 RON, i-ar crea acesteia un prejudiciu material, mai ales că există și o somație executare la un contract de credit.

Mai mult, până la pronunțarea prezentei decizii a fost soluționată acțiunea în anulare la data de 14 septembrie 2010, iar prin sentința Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. 9179/2/2009 a fost anulat ordinul nr. 1563/2009, astfel că devin incidente dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei”. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Încheierii din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.