ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3153/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2010

Judecătoria Mangalia, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat

Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 12 august 1996, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, în

favoarea SC B.T.T. SA, excepție invocată, din oficiu, de către instanță.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Constanța a înregistrat cauza sub nr.

520/254/2006.

Pârâta SC B.T.T. SA,

prin întâmpinare, a invocat necompetența materială a Tribunalului Constanța,

susținând că raportat la dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din același act normativ, instanța

competentă să judece în fond excepția de nelegalitate este Curtea de Apel

Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Constanța,

prin Sentința nr. 1509 din 25 noiembrie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei privind

pe reclamanții Comuna Costinești prin Primar și Consiliul Local Costinești,

pârâta SC B.T.T. SA, intervenienții în interesul pârâtei, G.N. și M.A.M.C. și

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - emitentul actului

administrativ, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios

administrativ și fiscal.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ

și fiscal, prin Sentința nr. 56/CA din 15 februarie 2011, a respins excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Prin aceeași

sentință, a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 12 august 1996, invocată din oficiu de Judecătoria

Mangalia, în cauza privind pe reclamanții Comuna Costinești prin Primar și

Consiliul Local Costinești în contradictoriu cu pârâții SC B.T.T. SA,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și intervenienții

G.N. și M.A.M.C., ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința

inadmisibilității excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut, din

interpretarea dispozițiilor art. 4(1) din Legea nr. 554/2004 și art. II alin.

(2) teza finală din Legea nr. 262/2007, că legalitatea unui act administrativ

cu caracter individual poate fi cercetată oricând, indiferent de data emiterii

acestuia, astfel că reclamanta, în virtutea dispozițiilor legale

sus-menționate, avea la dispoziție calea invocării excepției de nelegalitate a

actului, chiar dacă acesta a fost emis anterior Legii nr. 554/2004.

Pe fondul excepției

de nelegalitate, prima instanță a reținut că normele Legii nr. 554/2004, în

măsura în care permit cenzurarea actelor administrative cu caracter individual

emise anterior datei de 06 ianuarie 2005 (data intrării în vigoare a Legii nr.

554/2004) nesocotesc dreptul persoanei la un proces echitabil, prevăzut de art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica CEDO, inclusiv de

art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentate a Uniunii Europene, prin prisma

atingerii aduse „principiului securității juridice”, care reprezintă implicit

totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele

fundamentale ale statului de drept.

De altfel, Curtea de

Justiție a Comunităților Europene a statuat, în situații similare, că „atunci

când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act

comunitar, depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni,

trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului

respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al

acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate”.

Judecătorul fondului,

constatând că dispozițiile Legii nr. 554/2004 care permit repunerea în discuție

în mod repetat și fără limită în timp, a legalității oricărui act

administrativ, unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, nesocotesc principiile și drepturile fundamentale sus-menționate, a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, cu privire la certificatul

de atestare din 12 august 1996 a cărui nelegalitate a fost invocată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs recurentele-reclamante Comuna Costinești prin Primar

și Consiliul Local Costinești, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004

în ceea ce privește în parte soluția recurată prin care a respins ca

neîntemeiată excepția de nelegalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia,

excepție având ca obiect certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor din 12 august 1996 emis de Ministerul Tineretului și

Sportului în favoarea SC ”B.T.T.”SA.

În motivele de recurs

se arată că judecătorul de fond prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4

(1) din Legea nr. 554/2004, a procedat la o aplicare greșită a dispozițiilor

constituționale statuate de art. 20 și art. 148 din Constituție, deoarece

principiul securității juridice nu este prevăzut de tratatele constitutive ale

Uniunii Europene ci este emanația practicii judiciare și acceptat că în cazuri

excepționale se poate deroga de la această regulă.

Iar în prezenta

cauză, caracterul de excepție de la regula securității juridice este dat în

primul rând de caracterul public al terenurilor transferate în temeiul

certificatului nr. X din domeniul public al statului în proprietatea privată a

Biroului de Turism pentru Tineret și în al doilea rând sfera restrânsă de

aplicare a H.G. nr. 834/1991.

Iar în cauză

analizarea excepției de nelegalitate a certificatului nr. X nu reprezintă o

încălcare a securității juridice.

Se concluzionează că

instanța de fond în mod nelegal a înlăturat dispozițiile art. 11 (2) din Legea

nr. 554/2004, dispoziții legale care permit invocarea excepției de nelegalitate

și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 554/2004.

La dosar, intimatul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare în care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar intimata SC ”B.T.T.”

SA a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat,

pentru următoarele considerente:

Sentința atacată prin

care s-a respins excepția de nelegalitate, invocată din oficiu de Judecătoria

Mangalia în dosarul având ca obiect revendicarea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 12 august 1996 este legală și temeinică fiind dată

cu interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 552/2004, în raport de art.

20 și 148 din Constituția României.

În mod corect

instanța de fond a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr.

554/2004 și a respins excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act

administrativ unilateral certificatul de atestare a dreptului de proprietate,

emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și făcând aplicarea

principiului securității raporturilor juridice civile și a practicii securității

raporturilor juridice civile și practicii judecătorești constante.

Este adevărat că

potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 262/2007 (text de lege ce constituie temeiul de drept al

excepției invocate) "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea

nr. 262/2007 "Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele

administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.

554/2004 în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate

prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ" dar prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, la practica CEDO, precum și la reglementările comunitare și

jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, aceste dispoziții trebuiesc

înlăturate în măsura în care ele permit cenzurarea fără limită în timp, pe

calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative

unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii

fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul

real al drepturilor fundamentale ale omului.

Ele încalcă astfel

dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, aduc atingere "principiului securității juridice"

care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul

din elementele fundamentale ale statului de drept.

Practica CEDO a stabilit

și ea că "posibilitatea de a se anula fără limită în timp o hotărâre

definitivă, obligatorie și executată, trebuie considerată ca o înfrângere a

dreptului la justiție" garantat de art. 6 din Convenție, iar jurisprudența

Curții de Justiție de la Luxemburg a statuat și ea că atunci când partea

îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar

depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni trebuie să

accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu

va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici

chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.

Curtea nu va reține

susținerile din recurs privind situațiile de excepție invocate, care ar

determina, în opinia recurentelor, în aplicarea principiului securității

juridice și aplicarea dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece

aspectele invocate nu reprezintă situații de excepție care să determine

analizarea excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ

individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și care a

intrat în circuitul civil și care a produs efecte ca atare.

Deși excepția de

nelegalitate este calificată drept excepție procedurală, prin modalitatea de

reglementare, raportat la cercetarea analizată de instanță și la efectele pe

care admiterea excepției le produce în privința actului individual, această

excepție, aparent procedurală, vizează chiar fondul actului întrucât, în urma

admiterii sale, produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea

actului respectiv, act care, în raport de principiul securității este exceptat

de a fi analizat pe calea incidentă a invocării excepției de nelegalitate.

În cauză, nu poate fi

reținută încălcarea dispozițiilor art. 20 și 148 din Constituția României

nefiind îngrădit accesul părților la o instanță.

Aceasta deoarece

între părți există cauza de fond aflată pe rolul Judecătoriei Mangalia, în raza

căreia se află terenul în litigiu având ca obiect acțiunea în revendicare și

grănițuire.

În cadrul acțiunii

civile în revendicare imprescriptibilă, părțile în cadrul acelui proces au

posibilitatea comparării titlurilor invocate, aspect care depășește simpla

analizare a legalității sub aspectul conformității cu legea - respectiv cu H.G.

nr. 834/1991, ci presupune și compararea titlurilor autorilor de la care provin

titluri invocate de părți.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comuna Costinești prin Primar și Consiliul Local Costinești

împotriva Sentinței nr. 56/CA din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.