ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3153/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2010 Judecătoria Mangalia, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 august 1996, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, în favoarea SC B.T.T. SA, excepție invocată, din oficiu, de către instanță. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Constanța a înregistrat cauza sub nr. 520/254/2006. Pârâta SC B.T.T.

SA, prin întâmpinare, a invocat necompetența materială a Tribunalului Constanța, susținând că raportat la dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din același act normativ, instanța competentă să judece în fond excepția de nelegalitate este Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Tribunalul Constanța, prin Sentința nr. 1509 din 25 noiembrie 2010, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Comuna Costinești prin Primar și Consiliul Local Costinești, pârâta SC B.T.T. SA, intervenienții în interesul pârâtei, G.N. și M.A.M.C. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - emitentul actului administrativ, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 56/CA din 15 februarie 2011, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate. Prin aceeași sentință, a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 august 1996, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia, în cauza privind pe reclamanții Comuna Costinești prin Primar și Consiliul Local Costinești în contradictoriu cu pârâții SC B.T.T. SA, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și intervenienții G.N. și M.A.M.C., ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința inadmisibilității excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut, din interpretarea dispozițiilor art. 4(1) din Legea nr. 554/2004 și art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând, indiferent de data emiterii acestuia, astfel că reclamanta, în virtutea dispozițiilor legale sus-menționate, avea la dispoziție calea invocării excepției de nelegalitate a actului, chiar dacă acesta a fost emis anterior Legii nr. 554/2004.

Pe fondul excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut că normele Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea actelor administrative cu caracter individual emise anterior datei de 06 ianuarie 2005 (data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004) nesocotesc dreptul persoanei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica CEDO, inclusiv de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentate a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiului securității juridice”, care reprezintă implicit totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat, în situații similare, că „atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar, depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate”.

Judecătorul fondului, constatând că dispozițiile Legii nr. 554/2004 care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp, a legalității oricărui act administrativ, unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, nesocotesc principiile și drepturile fundamentale sus-menționate, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, cu privire la certificatul de atestare din 12 august 1996 a cărui nelegalitate a fost invocată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentele-reclamante Comuna Costinești prin Primar și Consiliul Local Costinești, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește în parte soluția recurată prin care a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia, excepție având ca obiect certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 12 august 1996 emis de Ministerul Tineretului și Sportului în favoarea SC ”B.T.T.”SA. În motivele de recurs se arată că judecătorul de fond prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004, a procedat la o aplicare greșită a dispozițiilor constituționale statuate de art. 20 și art. 148 din Constituție, deoarece principiul securității juridice nu este prevăzut de tratatele constitutive ale Uniunii Europene ci este emanația practicii judiciare și acceptat că în cazuri excepționale se poate deroga de la această regulă.

Iar în prezenta cauză, caracterul de excepție de la regula securității juridice este dat în primul rând de caracterul public al terenurilor transferate în temeiul certificatului nr. X din domeniul public al statului în proprietatea privată a Biroului de Turism pentru Tineret și în al doilea rând sfera restrânsă de aplicare a H.G. nr. 834/1991. Iar în cauză analizarea excepției de nelegalitate a certificatului nr. X nu reprezintă o încălcare a securității juridice. Se concluzionează că instanța de fond în mod nelegal a înlăturat dispozițiile art. 11 (2) din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale care permit invocarea excepției de nelegalitate și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

La dosar, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar intimata SC ”B.T.T.” SA a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente: Sentința atacată prin care s-a respins excepția de nelegalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia în dosarul având ca obiect revendicarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 august 1996 este legală și temeinică fiind dată cu interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 552/2004, în raport de art. 20 și 148 din Constituția României.

În mod corect instanța de fond a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 și a respins excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și făcând aplicarea principiului securității raporturilor juridice civile și a practicii securității raporturilor juridice civile și practicii judecătorești constante.

Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 (text de lege ce constituie temeiul de drept al excepției invocate) "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 "Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ" dar prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica CEDO, precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, aceste dispoziții trebuiesc înlăturate în măsura în care ele permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului. Ele încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aduc atingere "principiului securității juridice" care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Practica CEDO a stabilit și ea că "posibilitatea de a se anula fără limită în timp o hotărâre definitivă, obligatorie și executată, trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție" garantat de art. 6 din Convenție, iar jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg a statuat și ea că atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate. Curtea nu va reține susținerile din recurs privind situațiile de excepție invocate, care ar determina, în opinia recurentelor, în aplicarea principiului securității juridice și aplicarea dispozițiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece aspectele invocate nu reprezintă situații de excepție care să determine analizarea excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și care a intrat în circuitul civil și care a produs efecte ca atare. Deși excepția de nelegalitate este calificată drept excepție procedurală, prin modalitatea de reglementare, raportat la cercetarea analizată de instanță și la efectele pe care admiterea excepției le produce în privința actului individual, această excepție, aparent procedurală, vizează chiar fondul actului întrucât, în urma admiterii sale, produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv, act care, în raport de principiul securității este exceptat de a fi analizat pe calea incidentă a invocării excepției de nelegalitate.

În cauză, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 20 și 148 din Constituția României nefiind îngrădit accesul părților la o instanță. Aceasta deoarece între părți există cauza de fond aflată pe rolul Judecătoriei Mangalia, în raza căreia se află terenul în litigiu având ca obiect acțiunea în revendicare și grănițuire. În cadrul acțiunii civile în revendicare imprescriptibilă, părțile în cadrul acelui proces au posibilitatea comparării titlurilor invocate, aspect care depășește simpla analizare a legalității sub aspectul conformității cu legea - respectiv cu H.G. nr. 834/1991, ci presupune și compararea titlurilor autorilor de la care provin titluri invocate de părți. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comuna Costinești prin Primar și Consiliul Local Costinești împotriva Sentinței nr. 56/CA din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.