ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4419/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3424 din 15 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții SC M.P. SA, M.S., M.I., C.S. și C.P. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (M.E.C.T.S.), Biroul de Turism pentru Tineret S.A. (B.T.T.) și intervenienta SC F.L.V. SRL, anulând în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Tineretului și Sportului pentru suprafața atestată de 51.195 mp. A respins cererea de intervenție formulată de SC F.L.V. SRL în interesul pârâtului BTT.

Prin aceeași sentință au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților C.S. și C.P. și privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Legitimitatea procesuală a reclamanților C.P. și C.S. a fost stabilită în baza înscrisurilor administrate în cauză, în raport de împrejurarea că aceștia au invocat vătămarea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de teren de 24.203,72 mp, aceștia având cel puțin un interes legitim în accepțiunea dată de Legea nr. 554/2004 în contestarea actului administrativ dedus judecății, prin acest act normativ conferindu-se ope legis calitate procesuală activă persoanelor vătămate nu numai în drepturile ci și în interesele legitime prin actele administrative a căror legalitate se verifică la cerere.

Calitatea de pârât a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost stabilită observându-se că la baza înregistrării acțiunii pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, autoritatea era denumită Ministerul Educației, Cercetării, și Tineretului, succesor în drepturile pe linie de tineret al fostului Minister al Tineretului și Sportului, emitent al actului contestat; au fost avute în vedere actele normative succesive care au reorganizat ministerul în discuție, respectiv H.G. nr. 1721/2008, H.G. nr. 51/2009 și O.U.G. nr. 115/2009 prin care s-a reorganizat Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împreună cu Ministerul Tineretului și Sportului și s-a înființat Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, acesta din urmă fiind succesor în drepturi, în domeniul sportului, al emitentului actului a cărui anulare s-a cerut.

Asupra fondului cererii de chemare în judecată s-a reținut că prin certificatul din 12 mai 2000 s-a atestat de dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 84.329, 11 mp în favoarea SC B.T.T.A. SA care și-a schimbat denumirea în SC B.T.T. SA, în data de 14 mai 2001. Din documentația care a stat la baza emiterii actului în litigiul a rezultat că suprafața de 84.329,11 mp menționată în certificat a fost astfel precizată de SC G. SRL care a adus completări la documentația topografică necesară dobândirii certificatului.. Din aceste completări a rezultat că suprafața deținută de SC B.T.T. SA (la Baza B.T.T. Pantelimon) conform protocolului de predare–primire din 26 martie 1988 a U.A.A.C. București din subordinea și administrarea Comitetului Municipal București al U.T.C.

în subordinea directă și administrarea SC B.T.T. SA și a procesului-verbal din 11 mai 1991, este de 56.000 mp. Totodată se menționează în completările arătate că „în fapt suprafața recunoscută prin procesul verbal de semnare a vecinătăților și cu planul anexă la acesta este de 84.329,11 mp suprafață care a fost avută în vedere în documentația topografică aferentă Bazei B.T.T. Pantelimon”. Așadar mențiunile cuprinse în adresa SC G. SRL sunt contradictorii și în privința situației de fapt și în privința situației de drept, căci SC B.T.T. SA a primit în administrare 56.000 mp teren dar deține 84.329,11 mp, iar această suprafață mai mare a fost avută în vedere la atestare.

Din referatul Ministerului Tineretului și Sportului, Direcția Patrimoniu a rezultat că în anul 1996 documentațiile întocmite în vederea atestării dreptului de proprietate au fost incomplete, dar după refacere, memoriile au fost însușite de noua comisie de stabilire și evaluare a terenurilor aflate în patrimoniul SC B.T.T. SA și a propus eliberarea certificatului. S-a constatat că și în anul 2000 documentația a fost elaborată tot incomplet, iar cel puțin în privința diferenței de suprafață de teren de la 56.000 mp și până la 84.329,11 mp justificarea deținerii terenurilor a fost demonstrată doar în fapt emitentului actului. Ministerul Tineretului și Sportului nu a ținut seama de sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București (irevocabilă) prin care s-a admis acțiunea reclamantului C.P.

împotriva pârâților T.E. și Ministerul Tineretului și Sportului, constatându-se că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 29.993 mp situat în București, fiind obligat Ministerul Tineretului și Sportului să lase în deplină proprietate și posesie acest teren reclamantei, atestându-se dreptul de proprietate în favoarea SC B.T.T. SA și cu privire la suprafața de teren menționată în hotărârea judecătorească precizată. Această situație a rezultat și din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 în Dosarul nr. 8772/8/2005 din 15 octombrie 2007, actele existente în acest dosar confirmând că terenul proprietatea lui C.P. se suprapune pe o suprafață de 27.637 mp cu imobilul din București, al cărei proprietar este SC B.T.T.

SA. Raportul de expertiză întocmit în cauză a adeverit că dreptul de proprietate al reclamanților este confirmat de sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2010 pentru suprafața de 29.993 mp teren întabulat în CF sector 3 București și de sentința civilă nr. 4548 din 10 aprilie 1995 a Judecătoriei sector 3 București pentru suprafața de 20.203,78 mp teren întabulat din 23 iulie 1997 din anexa la raportul de expertiză a rezultat că proprietatea SC B.T.T. SA, atestată prin certificatul în discuție, se suprapune peste proprietățile reclamanților pe o suprafață totală de 51.195 mp. S-a concluzionat că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea Legii nr. 15/1990, a H.G. nr. 834/1991 și a criteriilor nr. 2665/1992 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (publicate în M.Of.

nr. 54/1992), precum și fără ca documentația analizată de Ministerul Tineretului și Sportului să fie avizată de O.C.O.T. București care ține evidența terenurilor și amplasarea lor (art. 15 din Criterii), iar documentația topografică nu a fost avizată de Primăria Municipiului București în conformitate cu H.G. nr. 834/1991. În considerarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, pentru argumentele arătate, s-a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 51.195 mp, respingându-se cererea de intervenție accesorie formulată de SC F.L.V. SRL. În termen legal, împotriva susmenționatei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și SC B.T.T.

SA. Critica adusă sentinței de recurentul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost fundamentată în principal pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a vizat exclusiv lipsa calității procesuale pasive a acestui minister raportat la obiectul acțiunii și la dispozițiile H.G. nr. 81/2010, (în concret art. 6 potrivit căruia în domeniile sportului și tineretului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, exercită atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret) iar în subsidiar pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. apreciindu-se că acțiunea este nefondată.

În legătură cu calitatea procesuală pasivă s-a arătat că la 12 mai 2000, data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul Tineretului și Sportului, autoritatea recurentă era organizată și funcționa sub denumirea de Ministerul Educației Naționale și nu avea atribuții în acest sens, aspect care rezultă din succesiunea actelor normative care au reglementat denumirea, organizarea și funcționarea instituției: H.G. nr. 690/1997 (Ministerul Educației Naționale); H.G. nr. 23/2001 (Ministerul Educației și Cercetării); H.G. nr. 741/2003 (Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului); H.G. nr. 410/2004 (Ministerul Educației și Cercetării); H.G. nr. 223/2005 (Ministerul Educației și Cercetării); H.G.

nr. 366/2007 (Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului); H.G. nr. 51/2009 (Ministerul Educației, Cercetării și Inovării) și H.G. nr. 81/2010 (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului). De altfel, susține recurentul, nici la nivelul 2003 și 2007 când ministerul era organizat ca minister al educației, cercetării și tineretului, suprafața de teren în litigiu nu figurează în evidențele sale. Sintetizând motivele de nelegalitate invocate de SC B.T.T. SA prin cele două cereri de recurs îndreptate împotriva aceleiași sentințe aflate în control judiciar, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., se observă că acest recurent susține că au fost ignorate argumentele invocate în apărarea sa.

În acest context s-a reiterat că s-a depus la dosar punctul de vedere al Ministerului Finanțelor transmis Ministerului Tineretului și Sportului prin adresa din 30 noiembrie 1993 cu privire la competența eliberării titlurilor de proprietate în condițiile H.G. nr. 834/1991, că avizarea documentației topografice a fost îndeplinită, că adresa din 30 mai 2006 emisă de Directorul executiv al Direcției de Evidență Imobiliară și Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului București atestă că actul administrativ atacat a fost emis pe baza unei documentații legal întocmite și înregistrate la Oficiul de Cadastru din 12 aprilie 1996. S-a mai arătat că sunt neconsistente și concluziile judecătorului fondului care s-au întemeiat pe conținutul unei adrese emise de o entitate privată (SC G. SRL), pe rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, precum și pe concluziile expertului desemnat câtă vreme acesta s-a referit și la chestiuni de drept ale cauzei.

Recurenta SC B.T.T. SA a pus accent și pe inexistența, în opinia sa, a unor titluri valabile care să-i fie opuse acestei societăți comerciale care nu a fost parte în litigiile ce vizează dreptul de proprietate al reclamanților SC M.P. SA, M.I. și M.S. (care și-au întemeiat dreptul pe sentința civilă nr. 2772 din 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București pentru suprafața de 29.993 mp), pe de o parte, și pe de altă parte, și al reclamanților C.P. și C.S. (care s-au folosit la întocmirea documentației cadastrale care a stat la baza întabulării tot de sentința nr. 2772 din 2000 pentru suprafața de 24.203,782 mp). Ca argument al inexistenței dreptului de proprietate opozabil SC B.T.T. SA a fost prezentat faptul că acțiunea în revendicare a fost introdusă în contradictoriu cu un neproprietar neposesor, respectiv Ministerul Tineretului și Sportului, posesia având-o societatea recurentă.

În plus recurenta SC B.T.T. SA nu este succesor al Ministerului Tineretului. A concluzionat recurenta SC B.T.T. SA că instanța de fond a apreciat greșit ca fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsa titlului de proprietate valabil atrage după sine și lipsa interesului legitim. Prin întâmpinare, intimații SC M.P. SA, M.I. și M.S. au răspuns punctual aspectelor enunțate în recursurile promovate de pârâți, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii judecătorești recurate prin care s-a reținut nerespectarea condițiilor legale pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dispunându-se anularea lui parțială. Examinând cauza prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate de ambii recurenți ce au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., din perspectiva art. 304 1 C. proc. civ., a legislației incidente raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței pronunțate de Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București astfel că recursurile vor fi respinse ca nefondate pentru cele ce se vor puncta în continuare și care vin să întărească concluziile primei instanțe. Observația recurentului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului relativ la lipsa calității sale procesuale pasive în cauză nu se susține.

Emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 mai 2000 a fost Ministerul Tineretului și Sportului, iar la data de 29 decembrie 2008 când s-a pronunțat acțiunea în anularea acestui act administrativ, individual, au fost chemați în calitate de pârâți (ca urmare a desființării în anul 2003 a Ministerului Tineretului și Sportului în cadrul unui proces de reorganizare guvernamentală) succesorii acestuia, respectiv Agenția Națională pentru Sport, pe linie sportivă (H.G. nr. 759/2003), și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, pe linie de tineret (art. 12 din O.U.G. nr. 64/2003). Pe parcursul litigiului au intervenit și alte reorganizări, în acest sens fiind reținute: H.G.

nr. 1721/2008 prin care se desființează A.N.S. și se reînființează Ministerul Tineretului și Sportului; H.G. nr. 51/2009 prin care Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului devine Ministerul Educației, Cercetării și Inovării; O.U.G. nr. 115/2009 care înființează Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin reorganizarea Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și prin preluarea activității privind tineretul și sportul și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului și Sportului care se desființează (art. 6). Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu este discutabilă nici din perspectiva dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 81/2010 (privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), dispoziții invocate pentru prima oară în recurs, potrivit cărora în domeniile sportului și tineretului acest minister exercita atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, organ de specialitate al administrației publice centrale (înființat prin H.G. nr. 141/2010), cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea ministerului. Rezultă din cele menționate că Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are legitimitate procesuală pasivă, ca autoritate publică succesoare în drepturi și obligații a autorității emitente a actului a cărei anulare a făcut obiectul demersului judiciar de față, iar invocarea de către acest recurent a împrejurării că în evidențele sale nu figurează suprafața de teren în discuție reprezintă apărări neadecvate pe acest aspect.

Pe fondul recursului, se observă că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a arătat care sunt în opinia sa viciile de nelegalitate care afectează soluția primei instanțe. Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurenta SC B.T.T. SA, atât în urma analizei făcute în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă, cât și în urma analizei făcute în virtutea art. 304 1 C. proc. civ. din moment ce sentința aflată în control judiciar nu poate fi atacată cu apel, potrivit Legii nr. 554/2004 modificată și completată. Instanța de fond a constatat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, pe cale de consecință dispunând în baza art. 18 alin. (1) din același act normativ anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 12 mai 2000 de Ministerul Ttineretului și Sportului în favoarea SC B.T.T.A.

SA (devenită la 14 mai 2011 SC B.T.T. SA), respectiv pentru suprafața de 51.195 mp din totalul de 84.329,11 mp. Așa cum se poate observa din considerentele sentinței expuse rezumativ în prezenta decizie, concluzia judecătorului fondului a fost argumentată în fapt și în drept, ținându-se seama de probatoriul administrat (înscrisuri și expertiză topografică) de dispozițiile Legii nr. 15/1990, ale H.G. nr. 834/1991 și de Criteriile nr. 2665/1992 emise de Ministerul Finanțelor privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat. În analiza instanței de fond s-a pornit de la premisa că prin sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București (irevocabilă) se recunoaște dreptul de proprietate al lui C.P.

pentru suprafața de 29.993 mp teren întabulat în CF sector 3 București, precum și de la constatarea expertului referitoare la suprafața de teren de 24.203,70 mp care a fost întabulat la data de 23 iulie 1997 în baza sentinței civile nr. 4548 din 10 aprilie 1995 a Judecătoriei sector 3 București . Susținerea recurentei SC B.T.T. SA că nu-i poate fi opusă sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București pentru că această hotărâre judecătorească nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu această societate comercială nu poate fi primită. Dreptul de proprietate este un drept real care odată stabilit și recunoscut devine opozabil erga omnes, fiind total nerelevant că SC B.T.T.

SA nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă rămasă irevocabilă. Singura relevanță pe care o au alegațiile recurentei cu privire la sentința civilă amintită mai sus este aceea că se confirmă odată în plus că la emiterea certificatului de atestare pendinte Ministerul Tineretului și Sportului a ignorat cel puțin dreptul de proprietate al unei persoane fizice pentru ă suprafață de teren (29.993 mp). În documentația oficială care stă la baza acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate este inclus și Memoriul întocmit de SC G. SRL prin care s-au adus completări documentației topografice necesare emiterii actului mai exact sub aspectul identificării suprafeței de teren transmisă înainte de anul 1989 din administrarea C.M.B.

a U.T.C. către SC B.T.T. SA respectiv de doar 56.000 mp, în condițiile în care și la nivelul anului 2000 documentația în vederea atestării dreptului de proprietate pentru SC B.T.T. SA era tot incompletă. Materialul probator a evidențiat că la emiterea actului contestat nu au fost respectate condițiile legale impuse în ceea ce privește procedura legală stabilită prin H.G. nr. 834/1991 (privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societăți comerciale cu capital de stat) și de art. 15 din Criteriile nr. 2665/1992 (emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritorilui în temeiul art. 2 din H.G.

nr. 834/1991), potrivit căruia „documentația întocmită se înaintează la Compartimentul pentru urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor județene sau al municipiului București, unde reprezentantul acestuia împreună cu reprezentantul Oficiului de cadastru, geodezie și cartografie județean sau al municipiului București (…) vor verifica și aviza datele înscrise în anexe și planuri”. Lipsa avizului menționat nu a fost combătură cu dovezi nici de succesorul emitentului actului, nici de beneficiarul lui. Extrem de importantă este și constatarea expertului topograf (anexa la raportul de expertiză) că proprietatea atestată SC B.T.T. SA prin certificat se suprapune peste suprafața totală de teren de 51.195 mp, aparținând reclamanților.

În acest context, fiind demonstrat că respectivul certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu încălcarea normelor legale deja arătate și cu vătămarea interesului legitim al intimaților-reclamanți, Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Educației, Tineretului și Sportului și SC B.T.T. SA împotriva sentinței nr. 3424 din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.