ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4419/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4419/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3424 din 15 septembrie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanții SC M.P. SA, M.S., M.I., C.S. și C.P. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

(M.E.C.T.S.), Biroul de Turism pentru Tineret S.A. (B.T.T.) și intervenienta SC

F.L.V. SRL, anulând în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate

emis de Ministerul Tineretului și Sportului pentru suprafața atestată de 51.195

mp. A respins cererea de intervenție formulată de SC F.L.V. SRL în interesul pârâtului

BTT.

Prin aceeași sentință

au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale active

a reclamanților C.S. și C.P. și privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Legitimitatea procesuală

a reclamanților C.P. și C.S. a fost stabilită în baza înscrisurilor administrate

în cauză, în raport de împrejurarea că aceștia au invocat vătămarea dreptului lor

de proprietate pentru suprafața de teren de 24.203,72 mp, aceștia având cel puțin

un interes legitim în accepțiunea dată de Legea nr. 554/2004 în contestarea actului

administrativ dedus judecății, prin acest act normativ conferindu-se ope legis calitate

procesuală activă persoanelor vătămate nu numai în drepturile ci și în interesele

legitime prin actele administrative a căror legalitate se verifică la cerere.

Calitatea de pârât a Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost stabilită observându-se că

la baza înregistrării acțiunii pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, autoritatea era denumită Ministerul Educației,

Cercetării, și Tineretului, succesor în drepturile pe linie de tineret al fostului

Minister al Tineretului și Sportului, emitent al actului contestat; au fost avute

în vedere actele normative succesive care au reorganizat ministerul în discuție,

respectiv H.G. nr. 1721/2008, H.G. nr. 51/2009 și O.U.G. nr. 115/2009 prin care

s-a reorganizat Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împreună cu Ministerul

Tineretului și Sportului și s-a înființat Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, acesta din urmă fiind succesor în drepturi, în domeniul sportului,

al emitentului actului a cărui anulare s-a cerut.

Asupra fondului cererii

de chemare în judecată s-a reținut că prin certificatul din 12 mai 2000 s-a atestat

de dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 84.329, 11 mp în favoarea

SC B.T.T.A. SA care și-a schimbat denumirea în SC B.T.T. SA, în data de 14 mai 2001.

Din documentația care

a stat la baza emiterii actului în litigiul a rezultat că suprafața de 84.329,11

mp menționată în certificat a fost astfel precizată de SC G. SRL care a adus completări

la documentația topografică necesară dobândirii certificatului..

Din aceste completări

a rezultat că suprafața deținută de SC B.T.T. SA (la Baza B.T.T. Pantelimon) conform

protocolului de predare–primire din 26 martie 1988 a U.A.A.C. București din subordinea

și administrarea Comitetului Municipal București al U.T.C. în subordinea directă

și administrarea SC B.T.T. SA și a procesului-verbal din 11 mai 1991, este de 56.000

mp. Totodată se menționează în completările arătate că „în fapt suprafața recunoscută

prin procesul verbal de semnare a vecinătăților și cu planul anexă la acesta este

de 84.329,11 mp suprafață care a fost avută în vedere în documentația topografică

aferentă Bazei B.T.T. Pantelimon”.

Așadar mențiunile cuprinse

în adresa SC G. SRL sunt contradictorii și în privința situației de fapt și în privința

situației de drept, căci SC B.T.T. SA a primit în administrare 56.000 mp teren dar

deține 84.329,11 mp, iar această suprafață mai mare a fost avută în vedere la atestare.

Din referatul Ministerului

Tineretului și Sportului, Direcția Patrimoniu a rezultat că în anul 1996 documentațiile

întocmite în vederea atestării dreptului de proprietate au fost incomplete, dar

după refacere, memoriile au fost însușite de noua comisie de stabilire și evaluare

a terenurilor aflate în patrimoniul SC B.T.T. SA și a propus eliberarea certificatului.

S-a constatat că și în

anul 2000 documentația a fost elaborată tot incomplet, iar cel puțin în privința

diferenței de suprafață de teren de la 56.000 mp și până la 84.329,11 mp justificarea

deținerii terenurilor a fost demonstrată doar în fapt emitentului actului.

Ministerul Tineretului

și Sportului nu a ținut seama de sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000

a Judecătoriei sectorului 3 București (irevocabilă) prin care s-a admis acțiunea

reclamantului C.P. împotriva pârâților T.E. și Ministerul Tineretului și Sportului,

constatându-se că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 29.993

mp situat în București, fiind obligat Ministerul Tineretului și Sportului să lase

în deplină proprietate și posesie acest teren reclamantei, atestându-se dreptul

de proprietate în favoarea SC B.T.T. SA și cu privire la suprafața de teren menționată

în hotărârea judecătorească precizată.

Această situație a rezultat

și din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 în Dosarul

nr. 8772/8/2005 din 15 octombrie 2007, actele existente în acest dosar confirmând

că terenul proprietatea lui C.P. se suprapune pe o suprafață de 27.637 mp cu imobilul

din București, al cărei proprietar este SC B.T.T. SA.

Raportul de expertiză

întocmit în cauză a adeverit că dreptul de proprietate al reclamanților este confirmat

de sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2010 pentru suprafața de 29.993 mp

teren întabulat în CF sector 3 București și de sentința civilă nr. 4548 din 10 aprilie

1995 a Judecătoriei sector 3 București pentru suprafața de 20.203,78 mp teren întabulat

din 23 iulie 1997 din anexa la raportul de expertiză a rezultat că proprietatea

SC B.T.T. SA, atestată prin certificatul în discuție, se suprapune peste proprietățile

reclamanților pe o suprafață totală de 51.195 mp.

S-a concluzionat că actul

administrativ contestat a fost emis cu încălcarea Legii nr. 15/1990, a H.G. nr.

834/1991 și a criteriilor nr. 2665/1992 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor

și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (publicate în M.Of.

nr. 54/1992), precum și fără ca documentația analizată de Ministerul Tineretului

și Sportului să fie avizată de O.C.O.T. București care ține evidența terenurilor

și amplasarea lor (art. 15 din Criterii), iar documentația topografică nu a fost

avizată de Primăria Municipiului București în conformitate cu H.G. nr. 834/1991.

În considerarea principiului

disponibilității care guvernează procesul civil, pentru argumentele arătate, s-a

anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața

de 51.195 mp, respingându-se cererea de intervenție accesorie formulată de SC

F.L.V. SRL.

În termen legal, împotriva

susmenționatei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și SC B.T.T. SA.

Critica adusă sentinței

de recurentul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost

fundamentată în principal pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a vizat

exclusiv lipsa calității procesuale pasive a acestui minister raportat la obiectul

acțiunii și la dispozițiile H.G. nr. 81/2010, (în concret art. 6 potrivit căruia

în domeniile sportului și tineretului Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, exercită atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale

pentru Sport și Tineret) iar în subsidiar pe dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ. apreciindu-se că acțiunea este nefondată.

În legătură cu calitatea

procesuală pasivă s-a arătat că la 12 mai 2000, data emiterii certificatului de

atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul Tineretului și Sportului,

autoritatea recurentă era organizată și funcționa sub denumirea de Ministerul Educației

Naționale și nu avea atribuții în acest sens, aspect care rezultă din succesiunea

actelor normative care au reglementat denumirea, organizarea și funcționarea instituției:

H.G. nr. 690/1997 (Ministerul Educației Naționale); H.G. nr. 23/2001 (Ministerul

Educației și Cercetării); H.G. nr. 741/2003 (Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului); H.G. nr. 410/2004 (Ministerul Educației și Cercetării); H.G. nr. 223/2005

(Ministerul Educației și Cercetării); H.G. nr. 366/2007 (Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului); H.G. nr. 51/2009 (Ministerul Educației, Cercetării și Inovării)

și H.G. nr. 81/2010 (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).

De altfel, susține recurentul, nici la nivelul 2003 și 2007 când ministerul era

organizat ca minister al educației, cercetării și tineretului, suprafața de teren

în litigiu nu figurează în evidențele sale.

Sintetizând motivele de

nelegalitate invocate de SC B.T.T. SA prin cele două cereri de recurs îndreptate

împotriva aceleiași sentințe aflate în control judiciar, subsumate dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., se observă

că acest recurent susține că au fost ignorate argumentele invocate în apărarea sa.

În acest context s-a reiterat

că s-a depus la dosar punctul de vedere al Ministerului Finanțelor transmis Ministerului

Tineretului și Sportului prin adresa din 30 noiembrie 1993 cu privire la competența

eliberării titlurilor de proprietate în condițiile H.G. nr. 834/1991, că avizarea

documentației topografice a fost îndeplinită, că adresa din 30 mai 2006 emisă de

Directorul executiv al Direcției de Evidență Imobiliară și Cadastrală din cadrul

Primăriei Municipiului București atestă că actul administrativ atacat a fost emis

pe baza unei documentații legal întocmite și înregistrate la Oficiul de Cadastru

din 12 aprilie 1996.

S-a mai arătat că sunt

neconsistente și concluziile judecătorului fondului care s-au întemeiat pe conținutul

unei adrese emise de o entitate privată (SC G. SRL), pe rezoluția Parchetului de

pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, precum și pe concluziile expertului

desemnat câtă vreme acesta s-a referit și la chestiuni de drept ale cauzei.

Recurenta SC B.T.T. SA

a pus accent și pe inexistența, în opinia sa, a unor titluri valabile care să-i

fie opuse acestei societăți comerciale care nu a fost parte în litigiile ce vizează

dreptul de proprietate al reclamanților SC M.P. SA, M.I. și M.S. (care și-au întemeiat

dreptul pe sentința civilă nr. 2772 din 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București

pentru suprafața de 29.993 mp), pe de o parte, și pe de altă parte, și al reclamanților

C.P. și C.S. (care s-au folosit la întocmirea documentației cadastrale care a stat

la baza întabulării tot de sentința nr. 2772 din 2000 pentru suprafața de 24.203,782

mp). Ca argument al inexistenței dreptului de proprietate opozabil SC B.T.T. SA

a fost prezentat faptul că acțiunea în revendicare a fost introdusă în contradictoriu

cu un neproprietar neposesor, respectiv Ministerul Tineretului și Sportului, posesia

având-o societatea recurentă. În plus recurenta SC B.T.T. SA nu este succesor al

Ministerului Tineretului.

A concluzionat recurenta

SC B.T.T. SA că instanța de fond a apreciat greșit ca fiind aplicabile dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsa titlului de proprietate

valabil atrage după sine și lipsa interesului legitim.

Prin întâmpinare, intimații

SC M.P. SA, M.I. și M.S. au răspuns punctual aspectelor enunțate în recursurile

promovate de pârâți, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii judecătorești

recurate prin care s-a reținut nerespectarea condițiilor legale pentru emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dispunându-se anularea lui

parțială.

Examinând cauza prin prisma

aspectelor de nelegalitate invocate de ambii recurenți ce au fost încadrate în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva art. 304

1

C. proc. civ.,

a legislației incidente raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței pronunțate

de Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București astfel că

recursurile vor fi respinse ca nefondate pentru cele ce se vor puncta în continuare

și care vin să întărească concluziile primei instanțe.

Observația recurentului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului relativ la lipsa calității

sale procesuale pasive în cauză nu se susține.

Emitentul certificatului

de atestare a dreptului de proprietate din 12 mai 2000 a fost Ministerul Tineretului

și Sportului, iar la data de 29 decembrie 2008 când s-a pronunțat acțiunea în anularea

acestui act administrativ, individual, au fost chemați în calitate de pârâți (ca

urmare a desființării în anul 2003 a Ministerului Tineretului și Sportului în cadrul

unui proces de reorganizare guvernamentală) succesorii acestuia, respectiv Agenția

Națională pentru Sport, pe linie sportivă (H.G. nr. 759/2003), și Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului, pe linie de tineret (art. 12 din O.U.G. nr. 64/2003).

Pe parcursul litigiului

au intervenit și alte reorganizări, în acest sens fiind reținute: H.G. nr. 1721/2008

prin care se desființează A.N.S. și se reînființează Ministerul Tineretului și Sportului;

H.G. nr. 51/2009 prin care Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului devine

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării; O.U.G. nr. 115/2009 care înființează

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin reorganizarea Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării și prin preluarea activității privind tineretul

și sportul și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului

și Sportului care se desființează (art. 6).

Calitatea procesuală pasivă

a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu este discutabilă

nici din perspectiva dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 81/2010

(privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului), dispoziții invocate pentru prima oară în recurs, potrivit

cărora în domeniile sportului și tineretului acest minister exercita atribuțiile

prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, organ de specialitate

al administrației publice centrale (înființat prin H.G. nr. 141/2010), cu personalitate

juridică, ce funcționează în subordinea ministerului.

Rezultă din cele menționate

că Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are legitimitate

procesuală pasivă, ca autoritate publică succesoare în drepturi și obligații a autorității

emitente a actului a cărei anulare a făcut obiectul demersului judiciar de față,

iar invocarea de către acest recurent a împrejurării că în evidențele sale nu figurează

suprafața de teren în discuție reprezintă apărări neadecvate pe acest aspect.

Pe fondul recursului,

se observă că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a arătat

care sunt în opinia sa viciile de nelegalitate care afectează soluția primei instanțe.

Înalta Curte constată

că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurenta SC B.T.T. SA, atât în urma analizei

făcute în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă, cât și în

urma analizei făcute în virtutea art. 304

1

C. proc. civ. din moment ce

sentința aflată în control judiciar nu poate fi atacată cu apel, potrivit Legii

nr. 554/2004 modificată și completată.

Instanța de fond a constatat

în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, pe cale de consecință dispunând în baza art. 18 alin.

(1) din același act normativ anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate emis la data de 12 mai 2000 de Ministerul Ttineretului și Sportului

în favoarea SC B.T.T.A. SA (devenită la 14 mai 2011 SC B.T.T. SA), respectiv pentru

suprafața de 51.195 mp din totalul de 84.329,11 mp.

Așa cum se poate observa

din considerentele sentinței expuse rezumativ în prezenta decizie, concluzia judecătorului

fondului a fost argumentată în fapt și în drept, ținându-se seama de probatoriul

administrat (înscrisuri și expertiză topografică) de dispozițiile Legii nr. 15/1990,

ale H.G. nr. 834/1991 și de Criteriile nr. 2665/1992 emise de Ministerul Finanțelor

privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale

cu capital de stat.

În analiza instanței de

fond s-a pornit de la premisa că prin sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie

2000 a Judecătoriei sectorului 3 București (irevocabilă) se recunoaște dreptul de

proprietate al lui C.P. pentru suprafața de 29.993 mp teren întabulat în CF sector

3 București, precum și de la constatarea expertului referitoare la suprafața de

teren de 24.203,70 mp care a fost întabulat la data de 23 iulie 1997 în baza sentinței

civile nr. 4548 din 10 aprilie 1995 a Judecătoriei sector 3 București .

Susținerea recurentei

SC B.T.T. SA că nu-i poate fi opusă sentința civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000

a Judecătoriei sectorului 3 București pentru că această hotărâre judecătorească

nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu această societate comercială nu poate

fi primită.

Dreptul de proprietate

este un drept real care odată stabilit și recunoscut devine opozabil erga omnes,

fiind total nerelevant că SC B.T.T. SA nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat

sentința civilă rămasă irevocabilă.

Singura relevanță pe care

o au alegațiile recurentei cu privire la sentința civilă amintită mai sus este aceea

că se confirmă odată în plus că la emiterea certificatului de atestare pendinte

Ministerul Tineretului și Sportului a ignorat cel puțin dreptul de proprietate al

unei persoane fizice pentru ă suprafață de teren (29.993 mp).

În documentația oficială

care stă la baza acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate este

inclus și Memoriul întocmit de SC G. SRL prin care s-au adus completări documentației

topografice necesare emiterii actului mai exact sub aspectul identificării suprafeței

de teren transmisă înainte de anul 1989 din administrarea C.M.B. a U.T.C. către

SC B.T.T. SA respectiv de doar 56.000 mp, în condițiile în care și la nivelul anului

2000 documentația în vederea atestării dreptului de proprietate pentru SC B.T.T.

SA era tot incompletă.

Materialul probator a

evidențiat că la emiterea actului contestat nu au fost respectate condițiile legale

impuse în ceea ce privește procedura legală stabilită prin H.G. nr. 834/1991 (privind

stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societăți comerciale cu capital

de stat) și de art. 15 din Criteriile nr. 2665/1992 (emise de Ministerul Economiei

și Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritorilui în temeiul

art. 2 din H.G. nr. 834/1991), potrivit căruia „documentația întocmită se înaintează

la Compartimentul pentru urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor

județene sau al municipiului București, unde reprezentantul acestuia împreună cu

reprezentantul Oficiului de cadastru, geodezie și cartografie județean sau al municipiului

București (…) vor verifica și aviza datele înscrise în anexe și planuri”.

Lipsa avizului menționat

nu a fost combătură cu dovezi nici de succesorul emitentului actului, nici de beneficiarul

lui.

Extrem de importantă este

și constatarea expertului topograf (anexa la raportul de expertiză) că proprietatea

atestată SC B.T.T. SA prin certificat se suprapune peste suprafața totală de teren

de 51.195 mp, aparținând reclamanților.

În acest context, fiind

demonstrat că respectivul certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost

emis cu încălcarea normelor legale deja arătate și cu vătămarea interesului legitim

al intimaților-reclamanți, Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința

instanței de fond.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Educației,

Tineretului și Sportului și SC B.T.T. SA împotriva sentinței nr. 3424 din 15 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2011.