ÎCCJ, Decizia nr. 65/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 400 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună împotriva Sentinței civile nr. 6662 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr. 3781/4/2008. Recursul declarat de apelantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună împotriva deciziei instanței de apel a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 375/R din 10 noiembrie 2009, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea apelului spre rejudecare, Tribunalului București.

În motivarea soluției astfel pronunțate, s-a reținut că, în mod greșit, apelul a fost anulat ca netimbrat, deoarece la dosar se află dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate, neavând relevanță că aceste taxe au fost achitate de altă persoană decât apelantul, respectiv de către o altă asociație având același membru fondator ca și apelantul. Împotriva Deciziei nr. 475/R din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a a declarat recurs recurentul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună, recurs ce formează obiectul dosarului nr. 3781/4/2008, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cursul derulării procedurilor judiciare în dosarul de recurs, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (5) C. proc.

civ. și a cerut sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții și suspendarea judecății în cauză. Prin încheierea din ședința de judecată din 7 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3781/4/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, față de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, reținând că textul legal, pretins neconstituțional, nu are legătură cu soluționarea recursului. De asemenea, instanța supremă a respins cererea de suspendare a judecății, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 242, art. 243 și art. 244 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a formulat respectiva cerere.

La data de 8 octombrie 2010, împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I. Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ., ale Constituției României și o serie de reglementări internaționale. A susținut recurenta că, prin hotărârea atacată, s-au încălcat competența Curții Constituționale și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și s-au invocat motive străine de natura pricinii. De asemenea, în opinia recurentei, s-au încălcat „cu premeditare, legile justiției din România și multe instrumente juridice semnate de România în secolul XX și începutul secolului XXI” și s-au trecut sub tăcere „multe mijloace de apărare și probe în favoarea celor interesați în practicarea traficului de influență, chiar și după data aderării României la Uniunea Europeană”.

Analizând încheierea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, publicată în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat. Prima critică formulată de recurentă vizează pretinsa încălcare a competenței Curții Constituționale. Susținerea în sensul menționat este nefondată, dat fiind că, instanța nu a examinat fondul excepției de neconstituționalitate invocate de parte ci, în limita competențelor prevăzute de art. 29 alin. (4) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în 2004, s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Cu toate că recurenta a indicat drept temeiuri de drept ale recursului și dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a precizat în mod concret ce anume forme de procedură sau norme legale s-au încălcat și nici ce motive străine de natura pricinii s-au invocat de către instanța de fond. Examinând cauza prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția secției civile și de proprietate intelectuală, este legală și temeinică. Într-adevăr, una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în 2004 vizează legătura textelor legale, pretins neconstituționale, cu soluționarea cauzei pendinte.

În speță, s-a invocat neconstituționalitatea art. 303 alin. (5) C. proc. civ. care prevede că „președintele instanței, care primește cererea de recurs, va putea să o înapoieze părții prezente, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile”. Având în vedere că, în speță, cererea de recurs a părții nu a fost restituită pentru a fi refăcută, este corectă constatarea primei instanțe, potrivit căreia, textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei. În ceea ce privește dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este de menționat că acestea au fost abrogate. De asemenea, în ceea ce privește reglementările prevăzute în actele internaționale ratificate de România, se constată că, în cauză, nu se poate reține o încălcare a acestora, recurenta însăși neindicând în mod concret și punctual principii sau norme încălcate, ci doar enumerând o suită de acte cu caracter general.

În concluzie, pentru considerentele expuse, se constată că încheierea atacată cu recurs este legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I., împotriva încheierii din 7 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 3781/4/2008. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.