ÎCCJ, Decizia nr. 65/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 65/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 400 din 18 martie

2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost anulat,

ca netimbrat, apelul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru

Șanse Egale și o Societate Mai Bună împotriva Sentinței civile nr. 6662 din 9

decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr.

3781/4/2008.

Recursul declarat de

apelantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate

Mai Bună împotriva deciziei instanței de apel a fost admis de către Curtea de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, prin Decizia civilă nr. 375/R din 10 noiembrie 2009, hotărârea

atacată fiind casată, cu trimiterea apelului spre rejudecare, Tribunalului București.

În motivarea soluției

astfel pronunțate, s-a reținut că, în mod greșit, apelul a fost anulat ca

netimbrat, deoarece la dosar se află dovezile de achitare a taxei judiciare de

timbru și timbrul judiciar datorate, neavând relevanță că aceste taxe au fost

achitate de altă persoană decât apelantul, respectiv de către o altă asociație

având același membru fondator ca și apelantul.

Împotriva Deciziei

nr. 475/R din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a a

declarat recurs recurentul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse

Egale și o Societate Mai Bună, recurs ce formează obiectul dosarului nr.

3781/4/2008, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cursul derulării

procedurilor judiciare în dosarul de recurs, recurentul a invocat excepția de

neconstituționalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ. și a cerut sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții și suspendarea

judecății în cauză.

Prin încheierea din

ședința de judecată din 7 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

3781/4/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, față de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

reținând că textul legal, pretins neconstituțional, nu are legătură cu

soluționarea recursului.

De asemenea, instanța

supremă a respins cererea de suspendare a judecății, apreciind că nu sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 242, art. 243 și art. 244 C. proc. civ.,

în temeiul cărora s-a formulat respectiva cerere.

La data de 8

octombrie 2010, împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs

Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I.

Recurenta a invocat

prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ., ale Constituției

României și o serie de reglementări internaționale.

A susținut recurenta

că, prin hotărârea atacată, s-au încălcat competența Curții Constituționale și

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ. și s-au invocat motive străine de natura pricinii. De asemenea,

în opinia recurentei, s-au încălcat „cu premeditare, legile justiției din

România și multe instrumente juridice semnate de România în secolul XX și

începutul secolului XXI” și s-au trecut sub tăcere „multe mijloace de apărare

și probe în favoarea celor interesați în practicarea traficului de influență,

chiar și după data aderării României la Uniunea Europeană”.

Analizând încheierea

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale

Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituită în

Secții Unite, publicată în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007, Înalta Curte constată

că recursul declarat în cauză este nefondat.

Prima critică

formulată de recurentă vizează pretinsa încălcare a competenței Curții

Constituționale.

Susținerea în sensul

menționat este nefondată, dat fiind că, instanța nu a examinat fondul excepției

de neconstituționalitate invocate de parte ci, în limita competențelor

prevăzute de art. 29 alin. (4) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în

2004, s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a instanței de contencios

constituțional.

Cu toate că recurenta

a indicat drept temeiuri de drept ale recursului și dispozițiile art. 304 pct.

5, 7 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a precizat în mod concret ce anume forme de

procedură sau norme legale s-au încălcat și nici ce motive străine de natura

pricinii s-au invocat de către instanța de fond.

Examinând cauza prin

prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluția secției civile și de proprietate intelectuală, este legală și

temeinică.

Într-adevăr, una

dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, republicată în 2004 vizează legătura textelor legale,

pretins neconstituționale, cu soluționarea cauzei pendinte.

În speță, s-a invocat

neconstituționalitatea art. 303 alin. (5) C. proc. civ. care prevede că

„președintele instanței, care primește cererea de recurs, va putea să o

înapoieze părții prezente, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege,

pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile”.

Având în vedere că,

în speță, cererea de recurs a părții nu a fost restituită pentru a fi refăcută,

este corectă constatarea primei instanțe, potrivit căreia, textul legal

criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este de menționat că acestea au

fost abrogate.

De asemenea, în ceea

ce privește reglementările prevăzute în actele internaționale ratificate de

România, se constată că, în cauză, nu se poate reține o încălcare a acestora,

recurenta însăși neindicând în mod concret și punctual principii sau norme

încălcate, ci doar enumerând o suită de acte cu caracter general.

În concluzie, pentru

considerentele expuse, se constată că încheierea atacată cu recurs este legală

și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant

A.I., împotriva încheierii din 7 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul

nr. 3781/4/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.