ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 753/2011

Asupra recursului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2009, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.O.P. și D.F. să se dispună revizuirea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr. 7011/1998 și nr. 4789/1992.

Prin sentința civilă nr. 1210 din 24 februarie 2009, Judecătoria sectorului 4 București a respins cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună.

Prin încheierea din 19 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a III a civilă, a dispus suspendarea judecății recursului, în conformitate cu prevederile art. 155

1

C. proc. civ., justificat de faptul că reclamantul nu a depus la dosar suficiente exemplare ale recursului în vederea comunicării către intimați.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

La termenul de judecată din 3 februarie 2010, reclamantul A.I. a depus la dosar - fila 19 – o cerere de recuzare a magistraților secției a IV a civilă a Curții de Apel București, precum și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ. - fila 25.

Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2010, instanța a luat act de declarația reclamantului A.I., potrivit căreia reprezintă asociația recurentă, fără mandat de reprezentare și analizând, prioritar, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor secției a IV a civilă a constatat că aceasta este inadmisibilă, în raport de dispozițiile procedurale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

Prin decizia civilă nr. 5119 din 11 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins, ca nefondat, recursul.

Prin încheierea din 5 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reinvestită cu soluționarea pricinii, a dispus suspendarea judecății cauzei, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs înregistrată la data de 10 mai 2010, A. critică soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate de către instanța de apel și solicită „revenirea la legalitate”.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de judecată înaintea căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate poate respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, dacă aceasta este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3).

Potrivit art. 29 alin. (5) teza finală din lege, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Rezultă că, potrivit dispozițiilor legale menționate, dreptul la recurs se naște la momentul pronunțării încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Pe cale de consecință, recursul nu este admisibil în cazul în care părțile, sub pretext că au anticipat soluția ce ar urma să se pronunțe asupra cererii lor, declară această cale de atac mai înainte de a avea, potrivit legii, deschis exercițiului acestui drept.

În speța suspusă analizei, se constată că

A.

a declarat recurs mai înainte ca instanța în fața căreia a invocat excepția de neconstituționalitate - Curtea de Apel București, să analizeze excepția și să se pronunțe, printr-o încheiere, asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Anume, se constată că la data declarării recursului, 10 mai 2010, în cauză nu era pronunțată o soluție asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale care să fie supusă controlului judiciar, caz în care pentru părțile litigante nu se născuse dreptul de a exercita calea de atac a recursului.

Așa fiind

, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății, declarat mai înainte de pronunțarea unei soluții asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu este admisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de

A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.