ÎCCJ, Decizia nr. 147/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 ianuarie 2009, s-a înregistrat,

pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, cererea de revizuire

formulată de revizuenții A.I., Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse

Egale și o Societate mai Bună și Asociația C.E. împotriva hotărârii pronunțate

în dosarul nr. 31/1999, al Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Prin Încheierea din

18 mai 2009, s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, în baza

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei

încheieri, au declarat recurs revizuenții Partidul Solidarității Democratice

pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună și Asociația C.E. iar, ulterior, au

invocat excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 1205 din 8 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a

respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale și,

totodată, a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii de

suspendare.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Având în vedere că

recursul s-a declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării unei

cereri de revizuire pentru lipsa părților, dispozițiile procedurale cuprinse în

art. 303 alin. (5) C. proc. civ., despre care recurenții consideră că intră în

coliziune cu art. 129, 21, 7, 8, 10, 12, 17, 19, 20, 22, 25, 28 și 30 din

Constituția României, nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, nu

se impune sesizarea Curții Constituționale.

În ceea ce privește

încheierea de suspendare, recurenții nu au precizat care ar fi normele

procedurale prevăzute de art. 105 C. proc. civ., care să fi fost încălcate cu

ocazia pronunțării respectivei încheieri.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs revizuenta, invocând încălcarea competenței Curții

Constituționale a României, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., inserarea unor motive

străine de natura pricinii, încălcarea cu premeditare a legilor justiției din

România și a mai multor instrumente juridice fundamentale semnate de Statul

Român, trecerea sub tăcere a mai multor mijloace de apărare și probe în

favoarea celor interesați în practicarea traficului de influență, chiar și după

data aderării României la Uniunea Europeană.

În drept, recurenta

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc.

civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 1897 din 19 martie 2010, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

revizuenta Asociația C.M.E. împotriva dispoziției referitoare la respingerea

cererii de sesizare a Curții Constituționale și a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de aceeași revizuentă împotriva dispoziției referitoare la

respingerea recursului, din aceeași hotărâre.

La data de 19 martie

2010, împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs Asociația C.M.E.,

invocând o serie de critici și reglementări legale cu caracter general, dar

fără a indica motive de recurs care să poată fi încadrate în prevederile art.

304 C. proc. civ.

De asemenea,

recurenta a cerut suspendarea judecății în temeiul art. 242, art. 243 și art.

244 C. proc. civ., fără nicio altă argumentare, a solicitat instanței să se

abțină, tot fără a-și motiva cererea și a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 715 din 25

octombrie 2010, a respins recursul pentru lipsa capacității procesuale de

folosință a recurentei.

Instanța a considerat

că, nefăcând dovada înregistrării în Registrul asociațiilor și fundațiilor,

recurenta nu și-a dovedit capacitatea juridică, potrivit art. 1 alin. (2) din

O.G. nr. 26/2000 și art. 5 alin. (1) din același act normativ și, prin urmare,

nu poate să-și exercite drepturile procesuale în calitate de recurentă.

La data de 25

octombrie 2010, împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs Asociația

C.M.E. și A.I., invocând prevederi legale cu caracter general, fără a invoca

motive de recurs care să poate fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc.

civ.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de

soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea

căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de

prisos analizarea altor cereri sau susțineri.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 129 din

Constituția României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părțile

interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate,

oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului

procesului civil.

În raport cu principiul

statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de

consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este

condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus

în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în

condițiile, ordinele și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Totodată, aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de

atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea

procesuală.

În cauză, completul

de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin

care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători s-a

pronunțat asupra unui recurs declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri,

determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Hotărârea atacată de

către recurenți a dobândit caracter irevocabil odată cu soluționarea recursului

și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific

căii de reformare.

Se constată, așadar,

că recursul declarat nu este admisibil, potrivit dreptului comun, ca urmare a

neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la

existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoașterea unor

căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală,

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte,

soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă

instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede

competenței atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr.

304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și art.

XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

Drept urmare,

neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești,

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, recursul nu

este admisibil nici potrivit legii speciale.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de recurenții

Asociația C.M.E. și A.I., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociația C.M.E. și A.I. împotriva

Deciziei nr. 715 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

completul de 9 judecători.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.