ÎCCJ, Decizia nr. 147/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 ianuarie 2009, s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.I., Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună și Asociația C.E. împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. 31/1999, al Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Prin Încheierea din 18 mai 2009, s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs revizuenții Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună și Asociația C.E.

iar, ulterior, au invocat excepția de neconstituționalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 1205 din 8 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale și, totodată, a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Având în vedere că recursul s-a declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării unei cereri de revizuire pentru lipsa părților, dispozițiile procedurale cuprinse în art. 303 alin. (5) C. proc. civ., despre care recurenții consideră că intră în coliziune cu art. 129, 21, 7, 8, 10, 12, 17, 19, 20, 22, 25, 28 și 30 din Constituția României, nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, nu se impune sesizarea Curții Constituționale.

În ceea ce privește încheierea de suspendare, recurenții nu au precizat care ar fi normele procedurale prevăzute de art. 105 C. proc. civ., care să fi fost încălcate cu ocazia pronunțării respectivei încheieri. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta, invocând încălcarea competenței Curții Constituționale a României, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., inserarea unor motive străine de natura pricinii, încălcarea cu premeditare a legilor justiției din România și a mai multor instrumente juridice fundamentale semnate de Statul Român, trecerea sub tăcere a mai multor mijloace de apărare și probe în favoarea celor interesați în practicarea traficului de influență, chiar și după data aderării României la Uniunea Europeană.

În drept, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1897 din 19 martie 2010, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Asociația C.M.E. împotriva dispoziției referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeași revizuentă împotriva dispoziției referitoare la respingerea recursului, din aceeași hotărâre. La data de 19 martie 2010, împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs Asociația C.M.E., invocând o serie de critici și reglementări legale cu caracter general, dar fără a indica motive de recurs care să poată fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc.

civ. De asemenea, recurenta a cerut suspendarea judecății în temeiul art. 242, art. 243 și art. 244 C. proc. civ., fără nicio altă argumentare, a solicitat instanței să se abțină, tot fără a-și motiva cererea și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 715 din 25 octombrie 2010, a respins recursul pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei. Instanța a considerat că, nefăcând dovada înregistrării în Registrul asociațiilor și fundațiilor, recurenta nu și-a dovedit capacitatea juridică, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 și art. 5 alin. (1) din același act normativ și, prin urmare, nu poate să-și exercite drepturile procesuale în calitate de recurentă.

La data de 25 octombrie 2010, împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs Asociația C.M.E. și A.I., invocând prevederi legale cu caracter general, fără a invoca motive de recurs care să poate fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin art. 129 din Constituția României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil.

În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinele și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători s-a pronunțat asupra unui recurs declarat împotriva unei hotărâri irevocabile. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Hotărârea atacată de către recurenți a dobândit caracter irevocabil odată cu soluționarea recursului și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pe de altă parte, soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede competenței atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc.

civ. și art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești, pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de recurenții Asociația C.M.E. și A.I., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociația C.M.E. și A.I. împotriva Deciziei nr. 715 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.