ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2724/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 33 din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului acestei decizii, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., în cauză nefiind vorba de vreo omisiune a instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor cererilor reclamantului apelant. Prin decizia civilă nr. 9084 din 6 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului împotriva acestei decizii, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de completare formulată de reclamant, la aceeași curte de apel.

Înalta Curte a reținut că: Reclamantul a formulat în baza Legii nr. 10/2001 două notificări, și anume notificarea nr. 219/2001 prin care a solicitat restituirea imobilului și notificarea nr. 563/2001 prin care a solicitat restituirea apartamentelor nr. 1 - 4 și 6 din imobilul situat în Carei, înscris în C.F. nr. 17 Carei, nr. top, 1536, cu terenul aferent acestora, înscris în favoarea Statului Român în C.F. nr. 9530 Carei, precum și restituirea apartamentului format din două camere și dependințe și a terenului aferent înscris în C.F. nr. 17 Carei, notat sub B 16. Reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea a două edificate distincte, unul cu mai multe apartamente - cel cu număr administrativ, compus din șase apartamente - și altul constând într-o casă de locuit cu două camere și dependințe - cel cu număr administrativ 60, care sunt astfel evidențiate în C.F.

nr. 17 Carei, nr. top. 1536, conform extraselor de carte funciară depuse la filele 2, respectiv 32 - 36 dosar fond. Edificatul cu privire la care recurentul invocă omisiunea de pronunțare a instanței de apel, reprezentând casă de locuit compusă din două camere și dependințe, este notat în C.F. nr. 17 Carei sub B 16, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară de la file 33 - verso dosar fond. Primarul Municipiului Carei a răspuns la notificarea nr. 219/2001 prin Dispoziția nr. 60/2003, dispunând restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 4 și 6 din imobilul situat în Carei, înscris în C.F. nr. 17 Carei sub nr. top. 1536 în favoarea Statului Român, iar la notificarea nr. 563/2001 prin Dispoziția nr. 476/2006, atribuind reclamantului dreptul special de folosință asupra terenului situat în Carei, înscris în C.F.

nr. 17 Carei, cu nr. top. 1536, în suprafață de 918,19 mp. În soluționarea plângerii la această din urmă dispoziție, instanța de apel a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. nr. 17 Carei, nr. top. 1536, reprezentând teren în suprafață de 918,19 mp, și a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru diferența de apartamente înstrăinate, respectiv apartamentele nr. 2, 3 și 7, sens în care a obligat Primarul să se conformeze prevederilor art. 16 din Legea nr. 247/2005. Relativ la restituirea edificatelor, instanța de apel și-a motivat soluția pe considerentul că pentru apartamentele înstrăinate chiriașilor și care nu pot fi restituite în natură, altele decât cele trei deja restituite prin Dispoziția nr. 60/2003, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.

Întrucât din probele administrate nu rezultă dacă și edificatul casă de locuit de la număr administrativ 60 a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, instanța de recurs a apreciat că nu se poate stabili dacă despăgubirile acordate de instanța de apel au vizat și acest edificat, ce a făcut și el obiectul notificării nr. 563/2001, rezolvată prin dispoziția contestată în prezenta cauză, asupra căreia instanța de apel avea a se pronunța. În aceste condiții, nefiind lămurit dacă prin hotărârea dată asupra apelului s-au acordat despăgubiri și pentru edificatul cu număr administrativ 60, compus din două camere și dependințe, notat sub B 16 în C.F.

nr. 17 Carei, se impunea ca instanța de apel investită cu soluționarea cererii de completare, să suplimenteze probatoriul și să stabilească cu exactitate dacă apartamentele pentru care s-au acordat despăgubiri includ sau nu și casa de locuit, care făcea obiectul legalei investiri a instanței, numai în acest fel putându-se aprecia asupra omisiunii de pronunțare invocată de apelantul reclamant prin cererea de completare a dispozitivului. Curtea de Apel Oradea astfel reinvestită cu rejudecarea cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 478/2007 dată în apel, prin decizia nr. 50/2010 a respins cererea completare dispozitiv. În motivarea deciziei s-a reținut că: Prin decizia civilă nr. 478/A din 27 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea apelului civil declarat de reclamantul S.K.

în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Municipiului Carei, Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul Român, Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 495 din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în tot, în sensul admiterii acțiunii precizată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Carei și în consecință a dispus anularea Dispoziției Primarului Municipiului Carei nr. 476/2006, restituirea în natură în favoarea petentului a imobilului înscris în C.F. nr. 17 Carei, cu nr. top. 1536, constând din teren în suprafață de 918,19 mp, și a constatat că este îndreptățit la despăgubiri pentru diferența de apartamente înstrăinate, nr. 2, 3 și 7, obligând Primarul să se conformeze dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Instanța de apel a reținut în motivarea acestei hotărârii, că: Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că nu a făcut dovada că a solicitat la Legea nr. 10/2001, supraedificatele din litigiu, deși la fila 31 din dosarul de fond exista Dispoziția Primarului Municipiului Carei nr. 60/2003, din care rezultă că petentului i-au fost restituite în natură 3 apartamente din imobilul înscris în C.F. nr. 17 Carei, în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare considerentele instanței de fond, sunt contrare stării de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză. Petentul S.K. a formulat două notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la același imobil, înscris în C.F. nr. 17 Carei.

Astfel, este vorba de notificarea nr. 219/2001 și notificarea nr. 563/2001. La notificarea nr. 219/2001 s-a emis Dispoziția nr. 60/2003 de către Primarul Municipiului Cărei, restituindu-se petentului în natură apartamentele 1, 4 și 6 din imobilul înscris în C.F. nr. 17 Carei, dispoziție care nu a fost contestată de părți. La notificarea nr. 563/2001, Primarul Municipiului Carei a emis Dispoziția nr. 476/2006 prin care s-a atribuit dreptul special de folosință asupra suprafeței de 918,18 mp teren din C.F. nr. 17 Cărei, în favoarea petentului. Atare dispoziție este nelegală, neexistând nici un impediment pentru restituirea în natură către succesorul foștilor proprietari a suprafeței de 918,18 mp teren care și în prezent este proprietatea Statului Român, așa cum rezultă din copia cărții funciare aflată la filele 2 și 32 dosar fond.

Această dispoziție a fost supusă cenzurii instanței în prezenta cauză, plângerea formulată de reclamant împotriva dispoziției fiind introdusă în termenul legal de 30 zile. Petentului i-au fost corect restituite în natură prin Dispoziția nr. 60/2003 trei apartamente care erau libere, nevândute chiriașilor, și se impune astfel a-i fi restituită și suprafața de teren rămasă în proprietatea statului, de 918,18 mp, restul suprafeței fiind aferentă apartamentelor vândute și intabulată în cartea funciară în favoarea cumpărătorilor chiriași, în baza Ordinelor Prefectului județului Satu Mare, emise în temeiul Legii nr. 18/1991. Pentru apartamentele înstrăinate chiriașilor și care nu pot fi restituite în natură, reclamantul apelant este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, sens care urmează ca Primarul Municipiului Carei să se conformeze dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Pentru aceste motive s-a admis apelul și a fost schimbată în tot sentința de fond în sensul mai sus arătat. Prin cererea formulată la data de 27 decembrie 2007, reclamantul apelant a solicitat completarea dispozitivului deciziei de mai sus în sensul cuprinderii în dispozitiv, la aliniatul 3 al hotărârii, a casei de locuit de sub numărul administrativ 60, cu motivarea că imobilul înscris în C.F. nr. 17 Carei, nr. top. 1536, este format din casa de sub număr administrativ 60 și teren în suprafață de 918,19 mp, notificarea fiind emisă atât pentru restituirea terenului cât și a casei, iar instanța de apel a dispus restituirea terenului, dar a omis supraedificatele din dispozitiv. Potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., se poate cere completarea hotărârii dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Din cuprinsul adresei nr. 3419 din 24 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Carei, rezultă că imobilul cuprins în C.F. nr. 17 Carei, cu nr. top. 1536, în suprafață totală de 1.140 mp, situat în Carei, în natură casă și curte, este compus din două corpuri de clădire, primul corp fiind compus din cinci apartamente, din care apartamentele nr. 2 și 3 au fost vândute chiriașilor conform Legii nr. 112/1995, apartamentele nr. 1, 4 și 6 fiind restituite fostului proprietar (reclamantul), iar al doilea corp de clădire, notat ca apartamentul nr. 7, o fostă anexă a corpului principal, este o casă de locuit compusă din două camere și dependințe, fiind vândută tot în baza Legii nr. 112/1995 fostului chiriaș pe baza sentinței civile nr. 914 din 20 iunie 2004 dată de Judecătoria Carei.

Prin urmare, față de probele administrate, din care rezultă că pe imobilul revendicat sunt șase apartamente, din care trei au fost restituite în natură reclamantului prin Dispoziția nr. 60/2003 emisă de Primarul Municipiului Carei în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pentru trei apartamente instanța de apel a constatat că reclamantul apelant este îndreptățit la despăgubiri, obligând Primarul să procedeze conform art. 16 din Legea nr. 247/2005, este nefondată cererea reclamantului de completare a dispozitivului deciziei și cu restituirea în natură a apartamentului nr. 7, care de fapt reprezintă casa de la numărul administrativ 60 din C.F. nr. 17 Carei. S-a apreciat că în speță nu sunt astfel incidente dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât prin decizia dată instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de reclamantul apelant, reținând că se impune restituirea în natură doar a terenului de 918,18 mp, aferent apartamentelor restituite prin Dispoziția nr. 60/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 și acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nr. 2, 3 și 7 înstrăinate chiriașilor, nefiind vorba de o omisiune a instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declinat recurs reclamantul S.K., criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța nu a observat că pe teren sunt două case, una formată din 6 apartamente din care trei au fost restituite și pentru trei au fost propuse despăgubiri, și că mai există la B 16 din Cartea funciară una casă cu număr administrativ 60, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar sancțiunea pentru nemotivarea recursului în termenul legal este nulitatea de 306 C. proc. civ. Prin decizia recurată s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., întrucât instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale și cu care a fost investită anterior soluționării cauzei.

S-a reținut că prin decizia a cărei completare se cere s-a apreciat că se impune restituirea în natură doar a terenului de 918,18 mp, aferent apartamentelor restituite prin dispoziția nr. 60/2003 (1, 4 și 6) și acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate chiriașilor (2, 3 și 7) astfel că nu a existat o omisiune a instanței de apel de a se pronunța pe toate capetele de cerere, în condițiile în care s-a și făcut dovada că primul corp de clădire este compus din 5 apartamente, din care apartamentele 2 și 3 au fost vândute chiriașilor iar apartamentele 1, 4 și 6 au fost retrocedate fostului proprietar iar în ce privește al doilea corp de clădire, compus din două camere și dependințe, identificat ca fiind apartamentul 7 și acesta a fost înstrăinat chiriașilor.

Se constată că prin motivele de recurs, nu se aduc critici de nelegalitate hotărârii pronunțate, ci critici privind starea de fapt reținută de către instanță privind componența celor două corpuri de clădiri, critici de netemeinicie ce nu mai pot fi invocate pe calea recursului după abrogarea expresă a pct. 10 și 11 din vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 306 C. proc. civ. a se constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul S.K. împotriva deciziei nr. 50/A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.