ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârile instanței de apel Prin decizia nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de revizuentul municipiul București, prin Primarul General, și de intimata G.A.R. împotriva sentinței civile nr. 708 din 19 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța a arătat că în mod corect prima instanță a constatat că cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia nr. 82/ A din 1 februarie 2011 aceeași instanță a respins ca nefondată cererea de completare formulată de G.A.R.

S-a arătat că în apel G.A.R. a fost asistată de avocat și a achitat onorariul de avocat în cuantum de 1.500 lei. Apelul declarat a fost respins ca nefondat, astfel încât aceasta nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată. 2. Recursurile 2.1. Motive G.A.R. și municipiul București, prin Primarul General, au declarat recurs împotriva acestor decizii. În privința deciziei nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010 criticile formulate de G.A.R. vizează următoarele aspecte: Aprecierea instanței că onorariul avocațial este nejustificat de mare, având în vedere munca depusă de avocat și complexitatea acesteia, este absolut subiectivă și hazardată. Chiar dacă este vorba despre o cerere de revizuire, trebuia studiat întregul dosar, din toate fazele procesuale anterioare.

Avocatul a făcut apărări atât pe excepții, cât și pe fond. Neacordarea cheltuielilor de judecată în apel este la fel de nejustificată, instanța nemenționând în mod expres că respinge cererea de acordare a cheltuielilor. Nu poate fi vorba despre o compensare a cheltuielilor de judecată pentru că municipiul București nu a efectuat cheltuieli de judecată. Recurenta apelantă a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, pe care le-a solicitat în mod expres. Cât privește decizia nr. 82/ A din 1 februarie 2011 a arătat că în mod greșit soluționarea cererii de completare a fost făcută de alți judecători decât cei care au soluționat apelul. Față de culpa procesuală a municipiului București, al cărui apel a fost respins, se impunea ca acesta să fie obligat la cheltuieli de judecată.

Soluția dată în cererea de completare a hotărârii este rezultatul unei confuzii grave a instanței. Prin recursul declarat, municipiul București a arătat că în mod greșit curtea de apel a respins apelul declarat împotriva hotărârii de respingere ca tardivă a revizuirii. Revizuirea a fost declarată în termen, având în vedere că prin adresa înregistrată la Primăria municipiului București la data de 3 noiembrie 2009 a fost depusă declarația pe proprie răspundere ce consemnează faptul că G.A. a încasat suma de 5.300 mărci germane de la statul german, în baza deciziei de despăgubiri, iar G.A.R. a fost despăgubită pentru partea sa din imobil, situație în care nu este îndreptățită la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent.

2.2. Analiza recursurilor Recursul declarat de municipiul București va fi anulat, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., aspectele invocate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate stabilite prin art. 304 C. proc. civ. Prin cererea de recurs această parte nu a dedus instanței de control judiciar decât simple susțineri, afirmații care au legătură cu fondul cauzei, iar nu reale critici privitoare la aprecierea instanței asupra momentului împlinirii termenului de exercitare a căii de atac de retractare. Nu sunt întemeiate nici criticile formulate de G.A.R. împotriva ambelor hotărâri. Astfel, câtă vreme această parte a exercitat o cale de atac pe care instanța a respins-o, față de art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. nu are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată, chiar dacă s-a respins și apelul municipiului București, pentru că art. 276 C. proc. civ. are în vedere situația în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte. Prin urmare, instanța de apel a interpretat corect dispozițiile procedurale aplicabile în materia acordării cheltuielilor de judecată. Criticile vizând reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, pe motiv că instanțele nu au ținut cont de munca desfășurată de avocat, nu se încadrează în cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de recurs poate să verifice doar dacă au fost respectate sau nu criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., pentru reducerea onorariului avocatului, iar nu dacă suma la care s-a oprit judecătorul este prea mare sau prea mică. Or, în speță, judecătorii nu au operat cu alte criterii de reducere a onorariului decât cele prevăzute prin art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Pe de altă parte, a fost respectat principiul continuității în soluționarea cererii de completare a hotărârii. Astfel, faptul că cererea a fost repartizată completului cu același număr, respectiv C3 este de natură a se considera că este vorba despre „același complet”, niciun text de lege neimpunând ca cererea de completare să fie soluționată chiar de judecătorii care au dat hotărârea în discuție. Față de cele ce preced, criticile formulate de G.A.R.

nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de G.A.R. împotriva deciziei nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Constată nul recursul declarat de municipiul București, prin Primarul General, împotriva aceleiași decizii. Respinge ca nefondat recursul declarat de G.A.R. împotriva deciziei nr. 82/ A din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2012.