ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârile
instanței de apel
Prin decizia nr. 687/ A din 16 noiembrie
2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate
apelurile declarate de revizuentul municipiul București, prin Primarul General,
și de intimata G.A.R. împotriva sentinței civile nr. 708 din 19 mai 2010
pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.
Pentru a decide
astfel, instanța a arătat că în mod corect prima instanță a constatat că
cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă.
Prin decizia nr. 82/ A
din 1 februarie 2011 aceeași instanță a respins ca nefondată cererea de
completare formulată de G.A.R.
S-a arătat că în apel
G.A.R. a fost asistată de avocat și a achitat onorariul de avocat în cuantum de
1.500 lei. Apelul declarat a fost respins ca nefondat, astfel încât aceasta nu
este îndreptățită la cheltuieli de judecată.
Recursurile
2.1. Motive
G.A.R. și municipiul
București, prin Primarul General, au declarat recurs împotriva acestor decizii.
În privința deciziei nr.
687/ A din 16 noiembrie 2010 criticile formulate de G.A.R. vizează următoarele
aspecte:
Aprecierea instanței
că onorariul avocațial este nejustificat de mare, având în vedere munca depusă
de avocat și complexitatea acesteia, este absolut subiectivă și hazardată.
Chiar dacă este vorba despre o cerere de revizuire, trebuia studiat întregul
dosar, din toate fazele procesuale anterioare. Avocatul a făcut apărări atât pe
excepții, cât și pe fond.
Neacordarea
cheltuielilor de judecată în apel este la fel de nejustificată, instanța nemenționând
în mod expres că respinge cererea de acordare a cheltuielilor.
Nu poate fi vorba
despre o compensare a cheltuielilor de judecată pentru că municipiul București
nu a efectuat cheltuieli de judecată. Recurenta apelantă a efectuat cheltuieli
de judecată în valoare de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, pe care
le-a solicitat în mod expres.
Cât privește decizia nr.
82/ A din 1 februarie 2011 a arătat că în mod greșit soluționarea cererii de
completare a fost făcută de alți judecători decât cei care au soluționat
apelul.
Față de culpa
procesuală a municipiului București, al cărui apel a fost respins, se impunea
ca acesta să fie obligat la cheltuieli de judecată. Soluția dată în cererea de
completare a hotărârii este rezultatul unei confuzii grave a instanței.
Prin recursul
declarat, municipiul București a arătat că în mod greșit curtea de apel a
respins apelul declarat împotriva hotărârii de respingere ca tardivă a
revizuirii. Revizuirea a fost declarată în termen, având în vedere că prin adresa
înregistrată la Primăria municipiului București la data de 3 noiembrie 2009 a
fost depusă declarația pe proprie răspundere ce consemnează faptul că G.A. a
încasat suma de 5.300 mărci germane de la statul german, în baza deciziei de
despăgubiri, iar G.A.R. a fost despăgubită pentru partea sa din imobil,
situație în care nu este îndreptățită la restituirea în natură sau la măsuri
reparatorii în echivalent.
2.2. Analiza
recursurilor
Recursul declarat de
municipiul București va fi anulat, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.
civ., aspectele invocate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de
nelegalitate stabilite prin art. 304 C. proc. civ.
Prin cererea de
recurs această parte nu a dedus instanței de control judiciar decât simple
susțineri, afirmații care au legătură cu fondul cauzei, iar nu reale critici
privitoare la aprecierea instanței asupra momentului împlinirii termenului de
exercitare a căii de atac de retractare.
Nu sunt întemeiate
nici criticile formulate de G.A.R. împotriva ambelor hotărâri.
Astfel, câtă vreme
această parte a exercitat o cale de atac pe care instanța a respins-o, față de art.
274 alin. (1) C. proc. civ. nu are dreptul la restituirea cheltuielilor de
judecată, chiar dacă s-a respins și apelul municipiului București, pentru că art.
276 C. proc. civ. are în vedere situația în care pretențiile fiecărei părți au
fost încuviințate numai în parte. Prin urmare, instanța de apel a interpretat
corect dispozițiile procedurale aplicabile în materia acordării cheltuielilor
de judecată.
Criticile vizând
reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, pe motiv că instanțele nu au
ținut cont de munca desfășurată de avocat, nu se încadrează în cerințele art. 304
pct. 9 C. proc. civ. Instanța de recurs poate să verifice doar dacă au fost respectate
sau nu criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., pentru
reducerea onorariului avocatului, iar nu dacă suma la care s-a oprit
judecătorul este prea mare sau prea mică. Or, în speță, judecătorii nu au
operat cu alte criterii de reducere a onorariului decât cele prevăzute prin art.
274 alin. (3) C. proc. civ.
Pe de altă parte, a
fost respectat principiul continuității în soluționarea cererii de completare a
hotărârii. Astfel, faptul că cererea a fost repartizată completului cu același
număr, respectiv C3 este de natură a se considera că este vorba despre „același
complet”, niciun text de lege neimpunând ca cererea de completare să fie
soluționată chiar de judecătorii care au dat hotărârea în discuție.
Față de cele ce
preced, criticile formulate de G.A.R. nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 și
9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de G.A.R. împotriva deciziei nr. 687/ A din 16 noiembrie 2010
a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Constată nul recursul
declarat de municipiul București, prin Primarul General, împotriva aceleiași
decizii.
Respinge ca nefondat
recursul declarat de G.A.R. împotriva deciziei nr. 82/ A din 1 februarie 2011 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2012.