ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 7059 din 10 decembrie 2004, petiționarii S.P.T. și S.M.E. au contestat legalitatea referatului nr. 6852/879/2004 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care li s-a respins petiția formulată împotriva unor judecători de la Judecătoria Câmpeni, Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia.

Petenții au susținut, în esență, că magistrații, atât de la instanța de fond cât și cei de la instanțele de apel și recurs, au dat o interpretare eronată probelor, au stabilit o situație de fapt neconformă cu realitatea și nu s-au pronunțat cu privire la unele probe solicitate, astfel încât acțiunea de grănițuire, ce a formulat obiectul cauzelor soluționate de către cele trei instanțe, a fost nelegal rezolvată, cauzându-se vătămarea intereselor lor, prin aceasta săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Prin referatul din 26 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce a analizat plângerea și cele trei hotărâri judecătorești, a considerat că la stabilirea situație de fapt, instanțele au dat o interpretare corectă probelor, iar magistrații nu au dovedit rea-credință în soluționarea litigiului.

Drept urmare, petiția a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu a rezultat nici un indiciu cu privire la săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Petenții au formulat plângere penală, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva referatului din 26 octombrie 2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând desființarea lui și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către magistrații care au soluționat cauza civilă de grănițuire. Examinând plângerea astfel formulată, Curtea consideră că este inadmisibilă. În conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Aceste plângeri se rezolvă de procurorul ierarhic superior celui care supraveghează activitatea organului de cercetare penală. După respingerea plângerii împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale sau a ordonanței ori rezoluției de clasare, scoaterea de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. În cauză, petiționarii s-au plâns împotriva referatului și adresei primite de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acte care nu reprezintă măsuri sau acte de urmărire penală.

Numai împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror prin rezoluție sau ordonanță, se poate face plângere la instanță, nu și împotriva unor referate sau comunicări prin care se aduce la cunoștință petenților că nu există indicii cu privire la săvârșirea unei fapte penale. Așa fiind, plângerea petenților, formulată împotriva comunicării prin care li s-a adus la cunoștință că din verificări nu a rezultat vreun indiciu că s-ar fi săvârșit o infracțiune de către magistrații care au soluționat cauza civilă de grănițuire, apare ca fiind inadmisibilă. În consecință, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R A Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarii S.P.T. și S.M.E. împotriva referatului din 26 octombrie 2004 dat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6852/879/2004. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2005.