ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1912/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 4973 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. L. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Venituri, a suspendat executarea Raportului de Inspecție Fiscală din 25 octombrie 2010 și Decizia de impunere din 25 octombrie 2010 emise de pârâtă, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare și a obligat pârâta la 5.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. 2. Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. L. S.R.L. a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale Raportul de Inspecție Fiscală din 25 octombrie 2010 și a Deciziei de Impunere din 25 octombrie 2010, emise de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu. În raport cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, analizând sumar situația de fapt și de drept, Curtea a reținut că pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare la Fondul de Mediu datorită lipsei mențiunii că încredințarea deșeurilor se face „în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare”, în documentele de însoțire a deșeurilor, așa cum impune art. 33 alin. (4) din Ordinul nr. 578/2006, dar instanța a apreciat că respectarea prevederilor legale nu rezultă automat doar din inserarea acestei mențiuni. De asemenea, prima instanță a reținut că producerea unei pagube iminente este previzibilă și certă față de obligațiile pecuniare stabilite în sarcina societății reclamante, dar și raportat la criza economică generală.

3. Recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 4973 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Cazul bine justificat care presupune că este probată de la început o îndoială puternică asupra legalității actului, nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, astfel cum a procedat instanța de fond, deoarece acestea vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

Astfel, consideră recurenta, nu pot fi reținute ca argumente în dovedirea existenței unui caz justificat, susținerile instanței de fond potrivit cărora nerespectarea art. 33 alin. (4) nu ar putea fi interpretat în sensul că „încredințarea spre valorificare” a deșeurilor de ambalaje făcută în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje, ar putea fi dovedită exclusiv prin această sintagmă înscrisă pe documentele menționate în actele a căror suspendare se solicită.

Prin simpla predare a cantităților de deșeuri către operatorii economici nu înseamnă că se îndeplinesc automat obiectivele anuale de valorificare și reciclare, fiind absolut necesară respectarea tuturor obligațiilor impuse de lege, în speță, obligația operatorilor economici responsabili de a menționa în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje. 3.2. Cu privire la condiția pagubei iminente, recurenta apreciază că nu pot fi reținute angajamentele instanței de fond, deoarece reclamanta nu a dovedit intrarea în incapacitate de plată, nu a depus la dosar nici un act contabil din care să rezulte că suma executată ar reprezenta un efort financiar deosebit pentru societate.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă S.C. „L.” S.R.L. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4.1. Sub aspectul producerii unei pagube iminente, intimata arată că are o situație financiară dificilă, aceasta rezultând din actele contabile depuse, respectiv disponibilul aflat în cont comparativ cu cheltuielile salariale și fiscale. 4.2. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, se apreciază că instanța de fond a constatat în mod corect că aparent există o sumă de vicii ale actelor administrativ-fiscale. Astfel, recurenta a considerat că este inutilă verificarea actelor puse la dispoziție de către societate din care rezultă că întreaga cantitate de deșeuri predate către S.C.

„R.B.S.” S.A. a fost reciclată. Mai mult, potrivit art. 26 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 621/2005, nerespectarea prevederilor art. 17 (menționarea în documente a faptului că predarea deșeurilor s-a făcut în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale) se sancționează cu amendă contravențională. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Existența unui caz bine justificat impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ. În speță, existența dispozițiilor art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 conduce la o îndoială puternică asupra actului administrativ atacat. Și aprecierea recurentei-pârâte în sensul că inexistența mențiunii obligatorii pe documentele de însoțire a deșeurilor pe ambalaje fără a fi coroborate cu alte probe, dovedește prin ea însăși încălcarea legii, este de natură a crea o îndoială asupra legalității actului.

Aceste aspecte pot fi reținute în cadrul analizei prevăzute de art. 14 și nu prejudecă fondul, întrucât cazul bine justificat, conform definiției date de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, presupune existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Faptul că intimata nu a fost lăsată să probeze contrariul celor susținute, reprezintă numai una dintre aceste împrejurări ce se încadrează în textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 1.2. Prevenirea unei pagube iminente a fost dovedită de intimată prin înscrisuri din care rezultă lipsa disponibilităților financiare în raport cu obligațiile ce le are (salarii, taxe, impozite, TVA), ceea ce ar duce evident la blocarea activității societății.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 4973 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.