ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1912/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 4973 din 8 decembrie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. L. S.R.L., în

contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția

Venituri, a suspendat executarea Raportului de Inspecție Fiscală din 25

octombrie 2010 și Decizia de impunere din 25 octombrie 2010 emise de pârâtă,

până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare și a obligat pârâta la 5.000

RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta S.C. L. S.R.L. a solicitat suspendarea

executării actelor administrativ fiscale Raportul de Inspecție Fiscală din 25

octombrie 2010 și a Deciziei de Impunere din 25 octombrie 2010, emise de pârâta

Administrația Fondului pentru Mediu.

În raport cu

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei

iminente.

Astfel, analizând

sumar situația de fapt și de drept, Curtea a reținut că pârâta a stabilit în

sarcina reclamantei obligații suplimentare la Fondul de Mediu datorită lipsei

mențiunii că încredințarea deșeurilor se face „în scopul îndeplinirii

obiectivului anual de valorificare”, în documentele de însoțire a deșeurilor,

așa cum impune art. 33 alin. (4) din Ordinul nr. 578/2006, dar instanța a

apreciat că respectarea prevederilor legale nu rezultă automat doar din

inserarea acestei mențiuni.

De asemenea, prima

instanță a reținut că producerea unei pagube iminente este previzibilă și certă

față de obligațiile pecuniare stabilite în sarcina societății reclamante, dar

și raportat la criza economică generală.

de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr.

4973 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

3.1. Cazul bine

justificat care presupune că este probată de la început o îndoială puternică

asupra legalității actului, nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte

ce țin de legalitatea actului administrativ, astfel cum a procedat instanța de

fond, deoarece acestea vizează fondul actului care se analizează numai în

cadrul acțiunii în anulare.

Astfel, consideră

recurenta, nu pot fi reținute ca argumente în dovedirea existenței unui caz

justificat, susținerile instanței de fond potrivit cărora nerespectarea art. 33

alin. (4) nu ar putea fi interpretat în sensul că „încredințarea spre

valorificare” a deșeurilor de ambalaje făcută în scopul îndeplinirii

obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje, ar putea fi

dovedită exclusiv prin această sintagmă înscrisă pe documentele menționate în

actele a căror suspendare se solicită.

Prin simpla predare a

cantităților de deșeuri către operatorii economici nu înseamnă că se

îndeplinesc automat obiectivele anuale de valorificare și reciclare, fiind

absolut necesară respectarea tuturor obligațiilor impuse de lege, în speță,

obligația operatorilor economici responsabili de a menționa în documentele de

însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare a

acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a

deșeurilor de ambalaje.

3.2. Cu privire la

condiția pagubei iminente, recurenta apreciază că nu pot fi reținute

angajamentele instanței de fond, deoarece reclamanta nu a dovedit intrarea în

incapacitate de plată, nu a depus la dosar nici un act contabil din care să

rezulte că suma executată ar reprezenta un efort financiar deosebit pentru

societate.

formulate de intimata-reclamantă S.C. „L.” S.R.L.

Prin întâmpinare,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.1. Sub aspectul

producerii unei pagube iminente, intimata arată că are o situație financiară

dificilă, aceasta rezultând din actele contabile depuse, respectiv disponibilul

aflat în cont comparativ cu cheltuielile salariale și fiscale.

4.2. În ceea ce

privește existența cazului bine justificat, se apreciază că instanța de fond a

constatat în mod corect că aparent există o sumă de vicii ale actelor

administrativ-fiscale.

Astfel, recurenta a

considerat că este inutilă verificarea actelor puse la dispoziție de către

societate din care rezultă că întreaga cantitate de deșeuri predate către S.C.

„R.B.S.” S.A. a fost reciclată.

Mai mult, potrivit

art. 26 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 621/2005, nerespectarea prevederilor

art. 17 (menționarea în documente a faptului că predarea deșeurilor s-a făcut

în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale) se sancționează cu amendă

contravențională.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. Existența unui

caz bine justificat impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției

de legalitate de care se bucură actul administrativ.

În speță, existența

dispozițiilor art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 conduce la o îndoială

puternică asupra actului administrativ atacat.

Și aprecierea

recurentei-pârâte în sensul că inexistența mențiunii obligatorii pe documentele

de însoțire a deșeurilor pe ambalaje fără a fi coroborate cu alte probe,

dovedește prin ea însăși încălcarea legii, este de natură a crea o îndoială

asupra legalității actului.

Aceste aspecte pot fi

reținute în cadrul analizei prevăzute de art. 14 și nu prejudecă fondul,

întrucât cazul bine justificat, conform definiției date de dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, presupune

existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Faptul că intimata nu

a fost lăsată să probeze contrariul celor susținute, reprezintă numai una

dintre aceste împrejurări ce se încadrează în textul art. 14 din Legea nr.

554/2004, modificată și completată.

1.2. Prevenirea unei

pagube iminente a fost dovedită de intimată prin înscrisuri din care rezultă

lipsa disponibilităților financiare în raport cu obligațiile ce le are

(salarii, taxe, impozite, TVA), ceea ce ar duce evident la blocarea activității

societății.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr.

4973 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2011.