ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3798/2012

Deliberând asupra recursurilor civile de față în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 328/D din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele P.O.S.A.M.G. Satu Mare, P.O.S.M.M.D.I.M. Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta P.G.C. Satu Mare; a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale active a P.O.S.M.M.D.I.M., iar reclamantele au fost obligate să plătească pârâtei suma de 1.861 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat apel P.O.S.A.M.G. și P.O.S.M.M.D.I.M. care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii reclamantelor cum a fost formulată.

În motivarea apelului s-a susținut că bunurile revendicate de reclamante sunt bunuri mobile ce pot fi predate adevăratului proprietar, iar pe de altă parte și iconostasul bisericii este bun mobil și poate fi îndepărtat, motiv pentru care instanța de fond în mod greșit a reținut că aceste bunuri sunt imobile prin încorporațiune. Intimații P.G.C. s-a opus admiterii apelurilor și a invocat excepțiile lipsei calității procesuale sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, excepții ce au fost soluționate prin încheierea interlocutorie pronunțată la 18 mai 2010. Instanța de apel a procedat la suplimentarea probațiunii, astfel a audiat câte doi martori propuși de fiecare parte și de asemenea a dispus efectuarea unei expertize de specialitate cu privire la calitatea de bun mobil ori imobil a iconostasului din biserica din litigiu.

Se arată că este de notorietate că prin Decretul nr. 348/1945 P.G.C. a fost desființat abuziv de către Statul Român iar patrimoniul bisericilor de rit bizantin Unite cu Roma a fost trecut în proprietatea cultului ortodox. Caracterul abuziv al acestor măsuri a fost recunoscut de Statul Român, care prin Decretul Lege nr. 1/1989 s-a dispus abrogarea Decretului nr. 348/1945 alături de alte acte normative abuzive emise de statul comunist. Coroborând probele administrate, Curtea a reținut că la data preluării bisericii, 31 martie 1945, de la cultul greco catolic, în procesul verbal aflat la dosar apel, sunt trecute bunurile mobile ce au fost găsite în biserică cu ocazia preluării acesteia, parte din aceste bunuri, ori bunuri similare, fiind solicitate a fi restituite în prezenta cauză.

Bunurile cuprinse în inventar, inclusiv iconostasul provizoriu, au fost predate odată cu biserica cultului ortodox, care le-a folosit de la data preluării (anul 1945) și până la data de 17 februarie 2009, când prin executor judecătoresc biserica a fost predată proprietarului inițial. Pe de altă parte, în fapt, proprietar asupra acestor bunuri mobile și imobile sunt enoriașii bisericii, indiferent de cultul căruia aparțin, și nimic nu-i împiedică pe aceștia să frecventeze în continuare biserica și prin urmare să se bucure de atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor din litigiu. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 15 din 18 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele P.O.S.A.M.G. Satu Mare și P.O.S.M.M.D.I.M." Satu Mare și pârâții Protopopiatul B.R.U. greco-catolic și Parohia B.RU. greco-catolică P.O.S.A.M.G.". Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., reclamantele învederează că „instanța obligă enoriașii ortodocși să renunțe la religia lor, pentru a se bucura de atributele dreptului de proprietate", că sunt „confundate bunurile inventariate la 13 martie 1945 cu bunurile revendicate, care au fost inventariate de executorul judecătoresc la 17 iunie 2006". Se mai arată că reprezentanții pârâtei au eliberat doar o parte din bunuri și că au depus înscrisuri referitoare la confecționarea bunurilor de mai mare valoare.

Pârâții, prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul greșitei neacordări a cheltuielilor de judecată deoarece indicarea onorariului de avocat sub semnătură „creează o prezumție simplă că acela este onorariul stabilit de părțile contractului de asistență juridică și că el a fost achitat sau că urmează a fi achitat și el poate fi luat în considerare la stabilirea cheltuielilor de judecată. Se mai arată că față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. nu este problema instanței să cenzureze „declarația avocatului". Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate retine cele ce urmează. 1. Declararea recursului trebuie să fie însoțită și de o motivare corespunzătoare a lui, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.

Prin urmare, un recurs nu poate fi socotit motivat decât atunci când motivele sale se află în legătură cu hotărârea atacată făcând posibilă încadrarea lor într-unui sau mai multe motive de casare ori modificare. Reclamantele își întemeiază recursul pe motivele de modificare prevăzute de pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. ale art. 304 C. proc. civ. Pct. 6 vizează situațiile de plus petita și ultra petita. Acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății. Niciunul dintre aspectele inovate de reclamante nu se referă la încălcarea acestui principiu, fiind astfel evident că indicarea pct. 6 este pur formală.

Pct. 7 al art. 304 consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs-nemotivarea hotărârii - deoarece astfel este calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată ori care cuprinde motive contradictorii ori străine de motivarea pricinii. Recurentele, așa cum rezultă din redarea criticilor formulate nu invocă lipsa motivării ori existența unor motive contradictorii, astfel încât și indicarea acestui motiv de modificare este formală. Prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ. potrivit căruia convențiile legal tăcute au putere de lege între părțile contractuale. Or, obiectul prezentei cauze îl reprezintă revendicarea unor bunuri aflate în lăcașul de cult al pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. civ.

și nicidecum analiza unei convenții încheiate între cele două părți cu referire la dispozițiile art. 969 C. civ. Recurentele invocă și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la absenta temeiului legal al hotărârii ori a pronunțării acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În ambele cazuri este avută în vedere, ca regulă, încălcarea legii de drept material. Osebit de faptul că recurentele nu invocă niciun temei de drept material încălcat sau aplicat greșit, motivele exhibate se referă, de fapt, la interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză. Or, pct. II al art. 304 C. proc. civ. referitor la o hotărârea întemeiată pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate a fost abrogat prin art. 10 pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005. Față de cele ce preced, înalta Curte constată că devin incidente dispozițiile art. 306 C. proc. civ. întrucât recursul nu este motivat conform cerințelor legale, sancțiunea fiind cea a nulității. Cu privire la recursul intimaților, înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia pentru argumentele ce succed. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost tăcute în mod real. Cu alte cuvinte, pe parcursul procesului ori la închiderea dezbaterilor partea va prezenta instanței un decont al cheltuielilor tăcute, însoțite de acte doveditoare. În cauză, recurentele, deși au solicitat în etapa procesuală acordarea cheltuielilor efectuate în calea devolutivă de atac, nu au dovedit prin înscrisurile depuse, cuantumul efectiv al acestora.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va respinge recursul, reținând că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constă nul recursul declarat de reclamantele P.O.S.A.M.G. Satu Mare și P.O.S.M.M.D.I.M. Satu-Mare împotriva deciziei nr. 15/A din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Protopopiatul B.R.U. Greco-Catolic Satu Mare, Parohia B.R.U. Greco-Catolică S.A.M.G." Satu-Mare împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2012.