ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4851/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 979 din 8 februarie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Consiliul

Județean Satu Mare și intervenienta U.V.R. - Filiala Teritorială Satu Mare,

împotriva Deciziei nr. 153/A din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtă, precum și a încheierii din 2 martie 2010 dată de aceeași

instanță în Dosarul nr. 3290/83/2007.

A rămas admisă

astfel, irevocabil, acțiunea formulată de reclamanții B.E. și B.G. - în

contradictoriu cu Consiliul Județean Satu Mare și Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor - vizând restituirea în natură a imobilului înscris în

C.F. xxx Satu Mare, nr. top y, z și q/1 situat în Satu Mare, str. D., fiind

obligați reclamanții de a menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5

ani de la data emiterii dispoziției de restituire, conform art. 16 din Legea

nr. 10/2001.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța supremă a reținut în esență că a reține excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu Mare ar presupune un

formalism excesiv, în dauna persoanei îndreptățite la acordarea măsurilor

reparatorii, câtă vreme Statul Român, indiferent de entitatea care îl

reprezintă, este cel care are în patrimoniu bunul notificat.

Tot astfel, s-a reținut

că motivul vizând respingerea nelegală a probatoriilor solicitate, în dovedirea

împrejurării că imobilului i s-au adăugat construcții ce depășesc 100% din

suprafața desfășurată a acestuia, vizează un aspect de netemeinicie a deciziei

iar nu de nelegalitate așa cum se arată în alin. (1) al art. 304 C. proc. civ.

Împotriva

sus-menționatei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Consiliul

Județean Satu Mare, pârât în cauză, a formulat contestație în anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ.

În motivarea căii

extraordinare de atac contestatorul, reiterează excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, în calitatea sa de autoritate deliberativă, iar nu executivă

și antamează pretinse greșeli de judecată vizând în principal cercetarea

judecătorească incompletă a aspectului referitor la efectuarea lucrărilor de

investiții și modernizare a imobilului în litigiu.

Tot astfel, se arată

că prin decizia atacată, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unor

motive de casare și modificare, analiză ce ar fi condus la schimbarea radicală

a soluției.

Se face în acest sens

trimitere la critica vizând nereprezentarea legală în instanță, a Județului

Satu Mare, adevăratul proprietar al bunului ce a făcut obiectul cererii de

restituire care, putea fi reprezentat doar de către Președintele Consiliului

Județean.

În final, se

apreciază că instanța de recurs a soluționat cauza cu neobservarea

dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare, făcându-se trimitere

la prevederile art. 317 (1) pct. 1 C. proc. civ.

Contestația în

anulare urmează a fi respinsă în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 (1) C. proc. civ., la care în principal contestatorul

face trimitere, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Textul face trimitere

expresă la hotărârile irevocabile prin care s-a omis din greșeală a se cerceta

un motiv de recurs formulat în termen de către recurent, dispozițiile invocate

fiind aplicabile în cazul în care instanța nu a făcut nicio discuție

referitoare la aspectul invocat și nu a examinat în ce măsură argumentele și

criticile formulate, se încadrează în acesta.

Tot astfel, este

îndeobște admis în literatura de specialitate că, neputându-se confunda

argumentele cu motivele de recurs, instanța de recurs este îndreptățită să

răspundă unor critici și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa

diferite argumente.

Or, prin decizia

atacată, răspunzând criticii vizând soluționarea greșită a excepției lipsei

calității procesuale pasive a recurentului, instanța supremă a reținut că

această excepție a fost corect respinsă de către ambele instanțe de fond câtă

vreme recurentul, prin Hotărârea nr. 135/1999 și-a însușit inventarul bunurilor

care alcătuiesc domeniul public al județului, a dispus constituirea dreptului

de administrare în favoarea Centrului Județean pentru Conservarea și promovarea

culturii tradiționale Satu Mare, asupra imobilului în litigiu, prin hotărârea

din 26 aprilie 2005 și a aprobat închirierea fără plată a spațiilor disponibile

din imobil, către intervenienta accesorie și Societatea Avram Iancu - filiala

Satu Mare.

Admiterea excepției

invocate, a mai reținut instanța supremă, ar presupune un formalism excesiv în

dauna persoanei îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, câtă vreme

Statul Român, indiferent de entitatea ce îl reprezintă, este cel care are în

patrimoniu bunul notificat.

Nu pot fi reținute,

în sprijinul admiterii contestației în anulare, nici argumentele ce fac

trimitere la pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor

sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau

procedural.

Potrivit textului mai

sus citat, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de

retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de

lege, motivele acesteia neputând fi extinse prin analogie, la alte situații

decât cele vizate în mod expres de legiuitor, respectiv reformarea unor

pretinse greșeli de fond.

Nu poate fi reținut

nici motivul prevăzut de art. 317 (1) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii.

Astfel, la termenul

dinaintea judecății - 30 noiembrie 2010 - recurentului Consiliul Județean Satu

Mare i s-a acordat termen în cunoștință iar la termenul din 8 februarie 2011,

când s-a procedat la soluționarea cauzei, recurentul a fost prezent în

instanță, prin consilier juridic și a pus concluzii în fața instanței supreme,

astfel cum rezultă, fără echivoc, din practicaua deciziei atacate.

Așa fiind, față de

cele ce preced, contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de Consiliul Județean Satu Mare împotriva

Deciziei nr. 979 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN