ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 315/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 41924/3 din 6 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul S.S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, ca, pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța să se dispună repunerea în termenul de depunere a notificării, prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 și să se constate existența: în patrimoniul reclamantului a dreptului prevăzut de Legea nr. 10/2001 de a obține restituirea în natură a terenului situat în București, sector 5 în suprafață de 473,20 mp și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate de pe terenul menționat.

In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că imobilul a aparținut bunicului său așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23225 din 11 august 1926 și că imobilul a fost expropriat pentru sistematizarea teritoriului, iar autorii săi nu au primit nicio despăgubire pentru acesta. A mai arătat reclamantul că imobilul a aparținut bunicului său așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23225 din 11 august 1926 și că imobilul a fost expropriat pentru sistematizarea teritoriului, iar autorii săi nu au primit nicio despăgubire pentru acesta. Totodată, reclamantul a mai susținut că a plecat din țară în Australia acum 20 de ani și nu a mai venit în România până în prezent, împuternicind-o pe fiica sa să îl reprezinte în România pentru identificarea imobilelor ce au aparținut autorilor săi și pentru reglementarea oricărei probleme legate de proprietate.

La data de 20 octombrie 2008, a mai susținut reclamantul, fiica sa a intrat în România, dată după care a luat contact cu legislația românească, fapt pentru care nu a avut posibilitatea să formuleze în termen notificare conform Legii nr. 10/2001. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. și art. 111 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 616 din 18 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 666A din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S.S.A. împotriva sentinței civile nr. 616 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, că termenul pentru notificarea persoanei juridice este unul de decădere, iar repunerea în termenul legal nu poate opera în speță, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege. Instanța de apel a reținut că „împrejurării mai presus de voința părții" nu-i poate fi asimilată împrejurarea că reclamantul a fost plecat din țară și că a fost în imposibilitate să se reîntoarcă. Împotriva deciziei nr. 666 A din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs reclamantul S.S.A. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art.103 C. proc.

civ. și s-a aflat în eroare cu privire la „împrejurarea mai presus de voința" părții. Astfel, s-a susținut în motivarea recursului, situația trebuie apreciată de la caz la caz și analizată în funcție de persoana și împrejurările concrete care sunt invocate, starea de boală fiind o asemenea împrejurare obiectivă; reclamantul nu s-a îmbolnăvit subit, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ci mult mai înainte, iar mandatara acestuia a acționat conform Legii nr. 10/2001, astfel că, până la data de 21 octombrie 2008, reclamantului nu îi poate fi opus principiul de drept nemo censetur ignorare legem , deoarece principiul are o aplicare teritorială, nu personală. Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed.

Conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 22 în urma republicării legii) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea imobilului. Prin Legea nr. 247/2005 s-au adus anumite modificări Legii nr. 10/2001, însă, în ceea ce privește termenul de formulare a notificării, care a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 10/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, acesta se raportează la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât, data până la care se puteau formula notificările pe această procedură specială este 14 februarie 2002. Față de dispozițiile textului de lege menționat, așa cum în mod corect a constatat și instanța de apel, acest termen este de decădere, sancțiunea nerespectării acestuia fiind pierderea posibilității pentru persoana îndreptățită de a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii pe procedura specială a Legii nr. 10/2001.

Față de natura juridică a termenului de 6 luni (termen de decădere), acesta nu poate fi nici întrerupt și nici suspendat și nici nu;se poate pune în discuție problema repunerii în termen conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, legea specială nu prevede o repunere; în termen pentru depunerea notificării. Sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, iar forța majoră este un caz tipic de suspendare a cursului prescripției inaplicabil în speța de față (prescripția extinctivă stinge doar dreptul material la acțiune). Rațiunea pentru care termenul în discuție a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din dorința legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând neincidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.S.A. împotriva deciziei civile nr. 666 A din 09 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.