ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 305/2012

HOTĂRÂRE
23.01.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 305/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința civilă nr. 550 din 16 aprilie 2010, a admis contestai formulată

de B.T., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București și, pe

cale de consecință: a constatat că B.T. este îndreptățit la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru terenul în suprafață de 200 m.p. situat în București,

str. G.J., sector 3, potrivit Legii nr. 10/2001, urmând să se emită o

dispoziție în acest sens și să se înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul situat în

București str. G.J. sector 3, a aparținut contestatorului din prezenta cauză

dobândit prin act de donație încheiat în formă autentică de la bunica sa B.S.

care la rândul său îl deținea prin contract de vânzare - cumpărare încheiat în

formă autentică de la P.Ș. și P.I.

Ulterior imobilul a

trecut în proprietatea Statului în urma decretului 129/1989 în prezent fiind

demolat.

La momentul

exproprierii contestatorul a primit despăgubiri doar pentru construcție

deoarece terenul fusese predat în folosință.

După apariția Legii

10/2001 contestatorul a formulat notificarea nr. 3298/2001 în termenul prevăzut

de art. 21 din același act normativ, dar întrucât nu a primit nici un răspuns

s-a adresat instanței judecătorești în vederea soluționării pe fond a cererii

sale.

În prezenta cauză s-a

făcut dovada de către contestator că imobilul teren a fost preluat în mod

abuziv în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea 10/2001.

Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 634 din 26 octombrie 2010, a

admis apelul formulat de apelantul Municipiul București, prin Primarul General,

împotriva sentinței civile nr. 550 din 16 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B.T., și pe

cale de consecință: a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a

respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Verificând actele

depuse la dosarul de fond, instanța de apel a constatat că reclamantul nu a

făcut dovada depunerii în termen a notificării, concluzia primei instanțe, în

sensul că după apariția Legii nr. 10/2001, reclamantul a formulat notificarea nr.

3298/2001 în termenul prevăzut de art. 21 din același act normativ, neavând

suport în probele administrate în cauză.

La dosar nu a fost

depusă o notificare purtând acest număr de înregistrare, iar prin acțiunea

introductivă reclamantul a susținut că ar fi formulat o notificare sub nr. 2398/2001.

Din verificările

efectuate pe pagina de internet a Primăriei Municipiului București rezultă că

în dosarul nr. 13780/2001 s-a înregistrat notificarea nr. 3298/2001, de către

un terț (P.Ș. V.E.), care pare a fi moștenitorul vânzătorilor P.Ș. și P.I., de

la care a cumpărat autoarea reclamantului, iar la fila 8 în dosarul de fond s-a

depus în copie o cerere adresată de reclamant primăriei prin care acesta chiar

confirmă împrejurarea că notificarea nr. 3298/2001 a fost depusă de către terța

persoană menționată anterior.

Astfel, este evident

că prima instanță s-a bazat pe o situație de fapt eronat stabilită atunci când

a concluzionat că reclamantul a formulat notificarea nr. 3298/2001.

De asemenea, din

verificarea aceleiași pagini de internet a reieșit că la notificarea cu nr. 2398/2001

figurează alte persoane și se referă la alt imobil, neavând legătură cu

prezenta cauză.

Reclamantul a făcut

dovada depunerii notificării nr. 653 din 23 noiembrie 2005 (fila 6 dosar de

fond), însă aceasta este tardivă, aspect comunicat reclamantului de către

unitatea notificată prin adresa nr. 33353 din 29 octombrie 2008 (fila 7 dosar

de fond).

În raport de aceste

considerente, Curtea a apreciat că în mod greșit prima instanță a concluzionat

că reclamantul a formulat o notificare în termenul prevăzut de lege și că, în

aceste condiții, ar avea dreptul la măsuri reparatorii, hotărârea fiind dată cu

încălcarea art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit

căruia nerespectarea termenului de depunere a notificării atrage pierderea dreptului

la măsuri reparatorii.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs B.T., criticând-o ca fiind

nelegală, invocând dispozițiile art. art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

deoarece:

- Instanța de apel a

reținut în mod greșit faptul că, în cauză, nu s-a formulat notificare în termen

și, prin urmare, reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii.

- Legea nr. 10/2001

nu reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor în natură, această

lacună a legii a fost complinită prin apariția Legii nr. 247/2005.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 85 C.

proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea

sau înfățișarea părților, afară dacă legea nu dispune altfel.

În procesul civil

părțile nu sunt obligate să se înfățișeze la judecată.

Ceea ce este

obligatoriu, este să li se asigure posibilitatea de a se înfățișa la judecată,

iar aceasta se realizează prin citarea lor legală. Altfel spus, obligatorie

este citarea părților iar nu înfățișarea lor la judecată.

În speță, avem de-a

face cu o neregularitate a citării reclamantului-recurent, în sensul că

procedura de citare a fost realizată în faza de apel - sub un alt nume,

respectiv „B.T.”, fila 7 dosar apel, în loc de B.T.

Așadar, față de cele

reținute, se va admite recursul declarat de reclamantul B.T., se va casa

decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de

apel.

Admite recursul

declarat de reclamantul B.T. împotriva deciziei nr. 634/ A din 26 octombrie 2010

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5110/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 323 din 9 martie 2009, a admis cererea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin P
ÎCCJ 2012-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5056/2012
prin mai multe acte normative de modificare a Legii nr. 10/2001). Dispoziția nr. 3492/2004 emisă de Primăria Municipiului București, îndeplinește toate condițiile de legalitate, în consecință fiind respinsă de notificarea privind restituire
ÎCCJ 2013-01-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 348/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele. Prin sentința civilă nr. 1179/2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta A.M.G.L., împotriva dispoziției nr. 11855/2009 emi
ÎCCJ 2012-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4222/2012
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 06 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul J.A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Bucureșt
ÎCCJ 2012-09-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5260/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 6 mai 2009 la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâtul Municipiul București prin Primarul
Sursă