ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1836/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1836/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7

septembrie 2010, reclamanții B.F.D.M. și B.D.L.C. au solicitat anularea

parțială a dispoziției de restituire rectificativă din 3 august 2010 emisă de

pârâta SC A.A. SA și obligarea pârâtei să dispună restituirea în natură și a

corpului 2 de clădire, respectiv terasa de intrare, 4 camere în suprafață de

154 m.p. și pivniță de 46 m.p., imobil înscris în CF, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii

se arată că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia civilă nr. 91/A/2006

a Curții de Apel Alba Iulia) s-a stabilit că imobilul identificat mai sus este

amplasat pe nr. cadastral care este proprietatea tabulară a reclamanților.

În drept invocă dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

2759/2010, Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

În considerentele

sentinței s-a reținut că prin dispoziția de restituire din 16 iunie 2004 emisă

de SC A.A. SA Alba au fost restituite în natură reclamanților două imobile: o

casă de locuit edificată pe terenul cu nr. cadastral X, înscris în CF și o

anexă situată pe același teren. Nu a fost restituit reclamanților imobilul -

corp 2 de clădire, format din: terasă, patru camere și pivniță - înscris în CF Alba

Iulia, deoarece acesta a fost edificat de fostul I.A.S. Alba Iulia.

Această dispoziție a

fost atacată, iar prin decizia civilă nr. 91/A/2006 a Curții de Apel Alba

Iulia, ca urmarea a admiterii apelului reclamanților, s-a dispus modificarea art.

2 al Dispoziției de restituire din 16 iunie 2001, în sensul de a se preciza că

imobilul corp nr. 2 de clădire - adăugare la casa de locuit, compusă din terasa

de la intrare, patru camere și pivniță, în suprafață de 154 m.p., situat

administrativ în Alba Iulia, în locul numit „P.”, edificat de fostul I.A.S.

Alba Iulia, care nu se restituie reclamanților, este situat pe terenul

proprietatea acestora, înscris în titlul de proprietate din 23 ianuarie 2001, nr.

cadastral X, precum și în CF Alba Iulia.

Urmare a acestei

hotărâri judecătorești a fost emisă decizia de restituire rectificativă din 03

august 2010, care a modificat art. 2 al dispoziției de restituire din 16 iunie 2001

în sensul stabilit prin decizia civilă nr. 91/A/2006 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Analizându-se

dispoziția rectificativă s-a reținut că aceasta a fost modificată în sensul

arătat în decizia curții de apel, în prezenta cauză instanța nemaiavând

posibilitatea de a analiza dacă se impunea restituirea în natură a imobilului -

corp 2 de clădire - deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a

deciziei civile nr. 91/A/2006 a Curții de Apel Alba, care a stabilit că

reclamanții nu sunt îndreptățiți să li se restituie în natură imobilul,

impunând doar ca societatea pârâtă să menționeze în dispoziție că această

construcție este edificată pe terenul proprietatea reclamanților.

Dat fiind faptul că

societatea pârâtă s-a conformat întocmai hotărârii judecătorești, instanța a

respins acțiunea.

Prin decizia nr. 70

din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de

reclamanți împotriva hotărârii tribunalului ca nefondat, reținând următoarele:

Dispozitivul deciziei

civile nr. 91/A/2006 a Curții de Apel Alba Iulia este foarte clar, dispunându-se

modificarea art. 2 al dispoziției de restituire nr. 1/2001 emisă de

lichidatorul judiciar al SC A.A. SA numai în sensul de a se preciza că imobilul

corp nr. 2 de clădire-adăugire la casa de locuit, compus din terasă de intrare

și 4 camere în suprafață de 154 m.p. și pivniță situat în Alba Iulia la locul

numit „P.”, edificat de fostul I.A.S. Alba Iulia, care nu se restituie

reclamanților, este situat pe terenul proprietatea acestora identificat cu nr.

cadastral X cu titlul de proprietate din 2001 precum și în CF Alba Iulia.

Niciunde în hotărârea

judecătorească menționată nu se dispune obligarea intimatei la restituirea în

natură a construcției edificate anterior, dimpotrivă, în dispozitiv se face

mențiunea că aceasta este edificată de fostul I.A.S. Alba și nu se restituie în

natură reclamanților.

De altfel, se impune

a se observa că prin apelul soluționat prin decizia menționată reclamanții au

solicitat admiterea contestației împotriva dispoziției de restituire nr. 1/2001

doar în sensul modificării art. 2 din dispoziție și a precizării faptului că

imobilul în discuție este situat pe terenul acestora. Reclamanții nu au

solicitat restituirea în natură a acestui imobil ci menținerea în rest a

prevederilor dispoziției, deci implicit a celei vizând respingerea cererii de

restituire în natură a acestui corp de clădire.

Având în vedere că în

contestația întemeiată pe Legea 10/2001, soluționată prin decizia civilă nr. 91/A/2006

a Curții de Apel Alba Iulia, reclamanții nu au solicitat modificarea

dispoziției inițiale emise de intimată și sub aspectul restituirii în natură a

corpului de clădire menționat, cât și faptul că dispoziția de restituire rectificativă

nr. 42/2010 emisă de intimată este legală, respectând întocmai dispozitivul

hotărârii judecătorești de care se prevalează reclamanții, curtea a apreciat că

în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților.

Împotriva

susmenționatei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând, în

principal, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

iar, în subsidiar, în temeiul art. 304 pct. 5 și 7 - 9 C. proc. civ., admiterea

recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii

apelului declarat împotriva sentinței tribunalului urmând ca, în rejudecarea

cauzei, să se dispună admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost

formulată.

În dezvoltarea

recursului, reclamanții au susținut următoarele:

- instanțele au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori

înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ.), sens în care au relevat că cele două instanțe „au

dat o interpretare proprie, total greșită și omisivă acțiunii principale”

reținând greșit că nu ar fi solicitat restituirea în natură a imobilului - corp

2 din clădire, respectiv terasa de intrare, 4 camere în suprafață de 154 m.p.

și pivniță de 46 m.p., înscrise în CF Alba Iulia.

Dacă s-ar reține cele

arătate de instanțe, prezenta cauză nu ar avea nici o finalitate, reclamanții

nejustificând niciun interes în promovarea unei acțiuni care să confirme o

dispoziție deja existentă.

- hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., sens în care au relevat că reținând că dispoziția de

restituire rectificativă, emisă de către intimată este legală, respectând

întocmai dispozitivul hotărârii judecătorești de care se prevalează

reclamanții, instanța de apel nu s-a pronunțat, în realitate, asupra cererii

deduse judecății, care viza obținerea unui titlu executoriu, în scopul punerii

în executare a dispozițiilor deciziei nr. 91/A/2006 pronunțată de Tribunalul

Alba.

- instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.), sens în

care, au relevat că nepronunțându-se pe cererea dedusă judecății astfel cum a

fost formulată, au fost încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

cu consecința nulității hotărârilor astfel pronunțate.

- hotărârea este

lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia au susținut că instanțele au încălcat dispozițiile legale ce

reglementează „accesiunea imobiliară”, cu trimitere la prevederile art. 488,

482, 492 - 493 C. civ., respectiv art. 494 C. civ., în temeiul cărora au

pretins predarea edificatelor efectuate de pârâtă fără acordul lor (pârâta

aflându-se în situația constructorului de rea-credință).

Au solicitat

admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Recursul nu este

fondat.

Motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează, după cum însăși

recurenții au arătat în cererea de recurs, „interpretarea greșită a actului

juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia”, normă ce determină câmpul de aplicațiune al acestui

motiv de casare.

Textul legal enunțat

privește deci interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție

(înțeles ca negotium), iar nu a conținutului, ori limitelor de învestire a cererii

de chemare în judecată - act procesual, de sesizare a instanței de judecată cu

soluționarea pretenției deduse judecății.

De asemenea,

constituie, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv de recurs ipoteza în

care „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii”.

Textul legal citat

vizează, astfel cum rezultă din simpla sa lectură, nemotivarea unei hotărâri

judecătorești. În concepția legiuitorului nemotivarea constituie motiv de

casare atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea

judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii, în niciun caz, nepronunțarea în limitele cererii de chemare în

judecată (calificarea juridică a cererii) ori omisiunea pronunțării asupra unui

capăt de cerere.

Nici critica

încadrată în motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ce

privește același aspect, cu referire la nesocotirea dispozițiilor art. 261 pct.

5 C. proc. civ. (ce are în vedere, în realitate lipsa unui element esențial al

hotărârii judecătorești - motivele de fapt și de drept ale unei hotărâri

judecătorești) nu poate fi subsumată motivului de recurs în care a fost

încadrată.

Aceasta întrucât

motivul de casare invocat constă în nesocotirea formelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (neregularități de

ordin procedural ce ar putea viza - nesemnarea cererii de chemare în judecată,

neregulata citare a unei părți, nesocotirea principiului publicității,

oralității, etc.).

Analizând critica

evocată și greșit încadrată, potrivit celor sus-expuse, în dispozițiile art. 304

pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., norma legală în care poate fi încadrată această critică, ca și cele

dezvoltate în susținerea acestui motiv de recurs, se constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea parțială a dispoziției

de restituire rectificativă din 3 august 2010 emisă de pârâtă și restituirea în

natură și a corpului 2 din clădire cu componența descrisă în cerere, înscris în

CF, pe considerentul că prin decizia nr. 91/2006 a Curții de Apel Alba Iulia

s-a reținut că pe terenul proprietatea lor s-ar afla corpul de clădire

menționat, astfel încât, în mod greșit prin dispoziția contestată nu s-a dispus

restituirea în natură și a acestui edificat.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Soluționând acțiunea

reclamanților, atât instanța de fond cât și instanța de apel au respins

pretenția reclamanților reținând că acesteia i se opun, cu autoritate de lucru

judecat dispozițiile deciziei civile nr. 91/A/2006 a Curții de Apel Cluj, care

a stabilit că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea acestui imobil în

natură, ci doar ca societatea pârâtă să menționeze în dispoziție că această

construcție este edificată pe terenul proprietatea reclamanților.

Într-adevăr, din

dispozițiile acestei hotărâri judecătorești rezultă că, admițând apelul

reclamanților, instanța de apel a modificat art. 2 al dispoziției de restituire

din 6 iunie 2001 emisă de pârâtă „în sensul de a se preciza că imobilul corp nr.

2 de clădire […], edificat pe fostul I.A.S. Alba Iulia care nu se restituie

reclamanților, este situat pe terenul proprietatea reclamanților …”.

Societatea pârâtă,

conformându-se întocmai dispozițiilor acestei hotărâri judecătorești,

irevocabilă, a emis dispoziția de restituire rectificativă din 3 august 2010

(supusă prezentei proceduri judiciare), prin care, la art. 2, a menționat

nerestituirea corpului 2 de clădire (în compunerea indicată în cuprinsul

acestei secțiuni) situat pe terenul proprietatea reclamanților.

În acest context,

solicitarea reclamanților de a se dispune anularea acestei părți a dispoziției

vine în conflict cu principiul autorității de lucru judecat de care se bucură

dispozițiile unei hotărâri judecătorești și care împiedică repunerea în

discuție a chestiunilor deja lămurite/tranșate prin acest act de procedură.

Niciunde în cursul

judecății în fața primei instanțe, atât în cererea de chemare în judecată, ori

la prima zi de înfățișare, reclamanții nu au înțeles să se prevaleze de

dispozițiile art. 494 C. civ., context în care, constatând că instanțele s-au

pronunțat, asupra cererii de chemare în judecată care, legal, a fost calificată

drept o contestație în baza Legii nr. 10/2001 (ale cărei dispoziții au și fost

invocate în cuprinsul acțiunii), iar reclamanții nu au dezvoltat motive ori

indicat drept temei al pretențiilor și accesiunea imobiliară, se constată ca

legale dispozițiunile instanței de apel.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus

judecății urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții B.F.D.M. și B.D.L.C. împotriva deciziei nr. 70

din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2012.