ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3348/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9

septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 48009/3/2011 (2981/2011), Curtea de

Apel București, secția I penală, pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de

inculpații D.G. și R.V.G. împotriva sentinței penale nr. 635/F din 29 iulie

2011 a Tribunalului București, secția I penală, a pus în discuție legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D.G.

Constatând că

temeiurile de fapt și de drept prev. de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia,

în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.G., arestat în baza MAP

nr. 80/UP din data de 23 martie 2011, emis de Tribunalul București, secția I penală.

În termen legal,

inculpatul D.G. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând

admiterea acestuia și judecarea sa în libertate, având în vedere înscrisurile

în circumstanțiere aflate la dosar, precum și circumstanțele sale personale, respectiv

faptul că anterior săvârșirii faptei avea un loc de muncă stabil, are 2 copii

minori, soția născând de curând, iar celălalt coinculpat se află în libertate.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin.

(1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu

închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru

a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de

acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând

arestarea preventiva.

Art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,

prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de

4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Cu referire la

motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 23 septembrie

2011 a constatat că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă și în prezent

un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de stadiul procesual

al cauzei, arestarea preventivă este necesară pentru a asigura buna desfășurare

a judecății.

În raport de actele

dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 635/F din 29 iulie

2011 a Tribunalului București, a fost condamnat inculpatul D.G. la o pedeapsă

rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

678/2001, ambele cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

Așa fiind, se

constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de

Tribunalul București nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în

apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a

acestuia, în condițiile art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO.

Totodată, s-au mai

avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările

sociale produse prin însăși natura faptei.

În această ordine de

idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea

publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale

inculpatului, poziția sa procesuală, cât și cele referitoare la infracțiunile

de săvârșirea cărora este învinuit, respectiv pericolul social al acestora,

faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică

un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm

împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Nu în ultimul rând,

s-au mai avut în vedere caracterul extrem de grav al faptelor, gravitatea

propriu-zisă a activității infracționale în care se presupune că inculpatul a

fost implicat, cât și urmările produse asupra dezvoltării psihice și fizice a

părții vătămate minore, cât și perioada îndelungată a exploatării sexuale a

acesteia.

Față de cele arătate,

se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de

libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol

concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării

procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite,

de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse,

de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările

sociale produse prin însăși natura faptelor.

Măsura arestării

preventive se justifică în continuare , fără a încălca prezumția de nevinovăție

de care se bucură inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile,

în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare

anticipata a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul

rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu

a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 9 septembrie 2011 este legala.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul D.G. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 9

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 48009/3/2011 (2981/2011).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 septembrie 2011.