ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea
instanței de fond.
Prin cererea adresată
Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, U.A.T.C.V. prin
P., C.L. Voinești, prin P., în contradictoriu cu G.R., au solicitat suspendarea
H.G. nr. 529/2010 în ceea ce privește Anexa 2 poz. 146 prin care managementul
asistenței medicale acordate în C.S. Voinești a fost transferat de la C.L. Voinești
la C.J. Dâmbovița.
În motivarea cererii
se arată că reclamanții au formulat plângere prealabilă având în vedere
aspectele de nelegalitate ale H.G. nr. 529/2010.
În ceea ce privește
dovedirea cazului bine justificat, reclamanții arată că C.S. Voinești
deservește un număr de 9 comune, totalizând o populație de peste 30.000 de
oameni și asigură asistența medicală pentru acești locuitori, dovedindu-și
utilitatea și eficiența în cheltuirea banilor publici.
Pe lângă dotările și
laboratoarele care funcționează în cadrul acestui centru există și o secție de
ambulanță cu 5 autoturisme dotate cu aparatură și personal specializat, iar datorită
managementului eficient au fost realizați toți parametrii și indicatorii de
permanență și astfel nu se explică de ce a fost necesar transferul managementul
către C.L. Dâmbovița, mai ales că spațiul respectiv aparține domeniului public
al comunei Voinești.
Cu privire la
condiția pagubei iminente, se arată că prin trecerea managementului către C.J.
Dâmbovița se pun bazele trecerii ulterioare a bunurilor afectate centrului din
domeniul public al comunei Voinești în domeniul public al C.J. Dâmbovița.
S-a solicitat
suspendarea până la soluționarea de către instanța de fond a contestației
împotriva actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare.
A fost formulată
cererea de intervenție în interesul G.R. de către M.S.
Soluția instanței
de fond.
Prin Încheierea din 5
octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
În motivarea soluției
instanța de fond a reținut că suspendarea executării actelor administrative
este o situație de excepție, iar condiția cazului bine justificat este
îndeplinită numai în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent
valabile, cu privire la nelegalitatea actului administrativ, or, în speță, s-a
emis un act administrativ conform unei ordonanțe de urgență (O.U.G. nr. 162/2008),
de către o autoritate competentă.
Faptul că anterior
s-a exercitat un management de succes și situația juridică a imobilului, nu
sunt de natură a crea indicii aparent valabile cu privire la nelegalitatea
hotărârii de guvern.
În ceea ce privește
paguba iminentă, instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei nu
dovedesc iminența pagubei, astfel că s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Calea de atac
exercitată.
Împotriva acestei
încheieri au declarat recurs U.A.T.C-V. prin P. și de C.L. Voinești prin P.
Mai întâi, se critică
faptul că instanța de fond a respins cererea de suspendare printr-o încheiere
și nu printr-o sentință, așa cum dispune art. 14 alin. (4) din Legea nr. 5545/2004.
Referitor la
dovedirea cazului bine justificat, recurenții arată că prin menținerea
producerii efectelor H.G. nr. 529/2010, instanța nu a făcut nimic altceva decât
să încuviințeze pierderea de către recurenta nu numai a managementului C.S. Voinești
ci și imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilelor
teren și construcție în care Centrul își desfășoară activitatea.
Pentru că aceste
imobile au fost atestate ca fiind domeniul public al comunei s-a procedat la
înscrierea în cartea funciară, iar instanța de fond a încuviințat trecerea
abuzivă a imobilului în domeniul public al C.J. Dâmbovița.
Cu privire la paguba
iminentă se consideră că susținerile instanței de fond cu privire la
îndeplinirea acestei condiții sunt netemeinice pentru că la dosar s-a depus un
proiect de hotărâre a C.J. Dâmbovița prin care se propune desființarea C.S. Voinești,
ceea ce ar provoca o pagubă iminentă.
S-a solicitat
admiterea recursului, modificarea încheierii și suspendarea provizorie de către
instanța de fond a contestației împotriva actului administrativ ce face
obiectul cererii de suspendare.
M.S. a formulat
întâmpinare și a arătat că prin Sentința nr. 279 din 15 decembrie 2010 a Curții
de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă
acțiunea privind anularea H.G. nr. 529/2010.
Soluția instanței
de recurs.
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
respinge recursul pentru următoarele considerente:
Actul administrativ
unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind
el însuși titlu executoriu.
Suspendarea actelor
juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora,
ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.
Actul administrativ
se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe
prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe
prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis
autoritatea emitentă).
De aici rezultă
principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este
el însuși titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu
executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a
nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică,
într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Din acest motiv, suspendarea
efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care
judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt
îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.
Așa cum am amintit
mai sus, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este
aceea a existenței unui caz bine justificat.
Conform art. 2 alin.
(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate
presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură
să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția
existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se
regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea
actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a
interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să
existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În cauză, recurenta
nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat deoarece nu a prezentat
argumente care să creeze îndoială asupra legalității actului administrativ.
O dovadă în acest
sens este și faptul că acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui
suspendare se solicită a fost respinsă, în primă instanță prin Sentința nr. 279
din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios
administrativ și fiscal.
Tot în legea
contenciosului administrativ este definită „paguba iminentă” în art. 2 alin.
(1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, supă caz,
perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui
serviciu public.
Pentru a se dispune
suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de
legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită și iminența
producerii prejudiciului material.
Chiar și dacă s-ar fi
făcut dovada existenței unui prejudiciu pentru că nu este îndeplinită și
condiția cazului bine justificat nu se poate dispune suspendarea actului administrativ.
Pentru că nu s-a
făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiile prevăzute de art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că soluția instanței de fond este legală
și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr.
554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de U.A.T.C.V. prin P. și de C.L. Voinești prin P. împotriva Încheierii
din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2011.