ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, U.A.T.C.V. prin P., C.L. Voinești, prin P., în contradictoriu cu G.R., au solicitat suspendarea H.G. nr. 529/2010 în ceea ce privește Anexa 2 poz. 146 prin care managementul asistenței medicale acordate în C.S. Voinești a fost transferat de la C.L. Voinești la C.J. Dâmbovița. În motivarea cererii se arată că reclamanții au formulat plângere prealabilă având în vedere aspectele de nelegalitate ale H.G. nr. 529/2010. În ceea ce privește dovedirea cazului bine justificat, reclamanții arată că C.S.

Voinești deservește un număr de 9 comune, totalizând o populație de peste 30.000 de oameni și asigură asistența medicală pentru acești locuitori, dovedindu-și utilitatea și eficiența în cheltuirea banilor publici. Pe lângă dotările și laboratoarele care funcționează în cadrul acestui centru există și o secție de ambulanță cu 5 autoturisme dotate cu aparatură și personal specializat, iar datorită managementului eficient au fost realizați toți parametrii și indicatorii de permanență și astfel nu se explică de ce a fost necesar transferul managementul către C.L. Dâmbovița, mai ales că spațiul respectiv aparține domeniului public al comunei Voinești. Cu privire la condiția pagubei iminente, se arată că prin trecerea managementului către C.J.

Dâmbovița se pun bazele trecerii ulterioare a bunurilor afectate centrului din domeniul public al comunei Voinești în domeniul public al C.J. Dâmbovița. S-a solicitat suspendarea până la soluționarea de către instanța de fond a contestației împotriva actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare. A fost formulată cererea de intervenție în interesul G.R. de către M.S. 2. Soluția instanței de fond. Prin Încheierea din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut că suspendarea executării actelor administrative este o situație de excepție, iar condiția cazului bine justificat este îndeplinită numai în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile, cu privire la nelegalitatea actului administrativ, or, în speță, s-a emis un act administrativ conform unei ordonanțe de urgență (O.U.G. nr. 162/2008), de către o autoritate competentă. Faptul că anterior s-a exercitat un management de succes și situația juridică a imobilului, nu sunt de natură a crea indicii aparent valabile cu privire la nelegalitatea hotărârii de guvern. În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei nu dovedesc iminența pagubei, astfel că s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs U.A.T.C-V. prin P. și de C.L. Voinești prin P. Mai întâi, se critică faptul că instanța de fond a respins cererea de suspendare printr-o încheiere și nu printr-o sentință, așa cum dispune art. 14 alin. (4) din Legea nr. 5545/2004. Referitor la dovedirea cazului bine justificat, recurenții arată că prin menținerea producerii efectelor H.G. nr. 529/2010, instanța nu a făcut nimic altceva decât să încuviințeze pierderea de către recurenta nu numai a managementului C.S. Voinești ci și imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilelor teren și construcție în care Centrul își desfășoară activitatea. Pentru că aceste imobile au fost atestate ca fiind domeniul public al comunei s-a procedat la înscrierea în cartea funciară, iar instanța de fond a încuviințat trecerea abuzivă a imobilului în domeniul public al C.J.

Dâmbovița. Cu privire la paguba iminentă se consideră că susținerile instanței de fond cu privire la îndeplinirea acestei condiții sunt netemeinice pentru că la dosar s-a depus un proiect de hotărâre a C.J. Dâmbovița prin care se propune desființarea C.S. Voinești, ceea ce ar provoca o pagubă iminentă. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii și suspendarea provizorie de către instanța de fond a contestației împotriva actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare. M.S. a formulat întâmpinare și a arătat că prin Sentința nr. 279 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea privind anularea H.G.

nr. 529/2010. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu. Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004. Așa cum am amintit mai sus, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenței unui caz bine justificat.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În cauză, recurenta nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat deoarece nu a prezentat argumente care să creeze îndoială asupra legalității actului administrativ.

O dovadă în acest sens este și faptul că acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită a fost respinsă, în primă instanță prin Sentința nr. 279 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Tot în legea contenciosului administrativ este definită „paguba iminentă” în art. 2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, supă caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită și iminența producerii prejudiciului material.

Chiar și dacă s-ar fi făcut dovada existenței unui prejudiciu pentru că nu este îndeplinită și condiția cazului bine justificat nu se poate dispune suspendarea actului administrativ. Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.T.C.V. prin P. și de C.L. Voinești prin P. împotriva Încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.