ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1614/2011

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea din 6

aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpatului A.L., reținându-se că subzistă temeiurile care

au determinat luarea acesteia.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.L., solicitând

revocarea măsurii arestării preventive întrucât la dosar nu sunt indicii

temeinice de vinovăție, are probleme de sănătate, iar termenul rezonabil al

unei detenții preventive a fost depășit.

Recursul este

nefondat.

Inculpatul a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (1), și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt s-a reținut

că inculpatul a recrutat prin inducere în eroare, în baza înțelegerii

prealabile pe care a avut-o cu fiul lui, inculpatul B.F., pe partea vătămată

minoră D.M.L. în vârstă de 16 ani, sub pretextul că este așteptată de iubitul

ei, B.F., pentru a conviețui cu el în Spania, de a-i asigura transportul până

în această țară, precum și cazarea în respectiva țară (prin intermediul

inculpatului D.C.), iar ulterior a înfăptuit prin intermediar sustragerea

actului de identitate al acesteia și a determinat să se prostitueze în acest context,

atât el cât și inculpatul B.F. și inculpata A.A. pentru ei (cei în cauză

acționând fie separat – în cazul inculpatei A.A. și inculpatul A.L., fie

împreună în cazul inculpaților A.L. și B.F.) pe diferite perioade de timp din

intervalul iulie – noiembrie 2008, cu încasarea în totalitate a veniturilor

obținute din livrarea fetei prostituate. De asemenea, a recrutat în aceeași

perioadă de timp pentru practicarea prostituției, pe teritoriul Spaniei pe D.I.

și T.V., le-a îndemnat să efectueze această activitate, le-a înlesnit și

facilitat practicarea prostituției prin asigurarea cazării, inclusiv prin

exercitarea de acte de violență pentru a le obliga să continue activitatea de

livrare a lor prostituării, fapte urmate de încasarea în totalitate a

veniturilor realizate de cele două fete din prostituție.

Arestarea preventivă

a inculpatului s-a dispus la 16 septembrie 2009 în temeiul art. 148 lit. d) și

f) C. proc. pen.

Prin sentința penală

nr. 24/2011 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Buzău inculpatul a fost

condamnat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată la o

pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Instanța de apel a

menținut corect starea de arest a inculpaților față de dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1), și (2) C. proc. pen., având în

vedere că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun privarea

de libertate în continuare a inculpatului.

În sarcina

inculpatului se reține săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea

faptelor presupus a fi comise, forma continuată a acestora, existând riscul că

pus în libertate inculpatul să-și reia activitatea infracțională.

Pe de altă parte,

inculpatul este legal deținut în baza unei hotărâri judecătorești de

condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac a

apelului, iar detenția nu a depășit durata unui termen rezonabil raportat la

complexitatea cauzei.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul A.L. împotriva încheierii din 6 aprilie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în dosarul nr. 4669/114/2010.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2011.