ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8199/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

contestației în anulare

Prin Sentința nr. 7 din 14 decembrie 2010,

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins

contestația în anulare formulată de contestatoarea T.A. împotriva Sentinței nr.

32 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași.

Pentru a decide

astfel, instanța a arătat că cererile prevăzute de art. I alin. (1) din O.U.G.

nr. 75/2008 sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.

Contestatoarea, asistent judiciar, face parte din categoria personalului care a

fost salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, iar drepturile solicitate prin

acțiunea soluționată prin Sentința nr. 32/2009 sunt „drepturi salariale” în

accepțiunea de drepturi care decurg din calitatea de salariat.

În opinia separată

formulată de asistenții judiciari contestația în anulare trebuia admisă și

cauza trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Iași. Obiectul acțiunii

introductive se referă strict la drepturi bănești și nu la drepturi de natură

salarială.

2.1. Motive

Contestatoarea a

declarat recurs prin care a invocat faptul că a introdus acțiunea indusă în

eroare de apariția în august 2008 a O.U.G. nr. 75/2008.

Competența materială

specială instituită de art. I din O.U.G. nr. 75/2008 este stabilită raportat la

obiectul acțiunilor „acordare drepturi salariale” și nu raportat la calitatea

persoanelor ce ar putea avea calitatea de reclamanți.

Sumele solicitate cu

titlu de decontări nu au avut niciodată, sub imperiul niciunei legi, natura

juridică a unor drepturi salariale, ele nereprezentând o contraprestație a

muncii.

2.2. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Conform art. I alin.

(1) din O.U.G. nr. 75/2008, în forma în vigoare la data publicării, cererile având

ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat

potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu

modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești

și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din

sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu

modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de

apel.

Așadar, competența de

primă instanță a curții de apel este în legătură cu litigii născute cu privire

la drepturile salariale cuvenite persoanelor calificate de legiuitor.

Art. 3 alin. (1) din

O.U.G. nr. 27/2006, în forma în vigoare la data publicării, arată că

"judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și

magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o

indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul

instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură

prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință

sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face

parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".

Or, în speță,

litigiul poartă asupra unor sume de bani care nu au ca temei juridic

activitatea desfășurată de asistentul judiciar, astfel încât nu sunt incidente

dispozițiile ordonanței de urgență care dau în competența de primă instanță a

curții de apel procesele ce intră sub incidența ei.

Având în vedere cele

mai sus arătate, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., astfel încât Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art.

312 alin. (6) C. proc. civ. va casa hotărârea atacată.

În condițiile art.

317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. va admite contestația în anulare, va anula

Sentința nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, și va trimite cauza spre competentă soluționare în

primă instanță la Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea T.A. împotriva Sentinței nr. 7 din 14 decembrie 2010

a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale și în

consecință:

Casează decizia

atacată.

Admite contestația în

anulare formulată împotriva Sentinței nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Anulează sentința și

trimite cauza la Tribunalul Iași spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.