ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8450/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 26 aprilie 2010,

reclamanta C.D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin M.F.P., să constate caracterul politic al condamnării sale, care se

încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 5 din

Legea nr. 221/2009 și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de

1.000.000 euro, reprezentând daune morale.

Prin Sentința civilă nr. 1292 din 30 iunie

2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta C.D. și a fost obligat pârâtul Statul Român, prin

M.F.P. să plătească reclamantei suma de 50.000 euro, echivalentul în RON la

data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

A fost respins

capătul cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii

administrative.

Pentru a decide

astfel tribunalul a reținut, în esență, că prin deportare, dreptul la imagine

al deportatului și al întregii familii a fost grav afectat, aceștia fiind

excluși din viața socială și politică a comunității, accesul la educație și la

un loc de muncă corespunzător pregătirii ori mai bine remunerat fiind deosebit

de greu, îngreunând practic viața persoanei deportate și a membrilor familiei

în societate sub toate aspectele și fiind de natură a împiedica progresul ființei

umane.

La stabilirea

întinderii despăgubirilor, instanța a avut în vedere consecințele negative

suferite de reclamantă, atât pe plan fizic cât și psihic, importanța valorii

morale lezate, intensitatea cu care reclamanta a perceput consecințele vătămării.

Față de dispozițiile

art. 3, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, art. 6, 8 C.E.D.O.,

jurisprudența C.E.D.O., a respectării art. 1 din Protocolul nr. 1, în

conformitate cu art. 41 din Convenție, Tribunalul Caraș-Severin a considerat

că, atâta timp cât reclamanta a făcut dovada gravului prejudiciu moral suferit,

are dreptul de a beneficia de o reparație echitabilă și nediscriminatorie în

raport cu alte categorii de beneficiari ai Legii nr. 221/2009.

Apelul declarat de

pârâtul Statul Român, prin M.F.P. și soluționat prin Decizia nr. 127/A din 27

ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost admis și, în

consecință, a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul că s-a respins

acțiunea formulată de reclamantă.

În considerentele deciziei

s-a reținut, în esență, că, prin raportare la Deciziile nr. 1354 din 20

octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale,

temeiul juridic invocat de reclamantă - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009 - a fost declarat în afara ordinii constituționale și, prin urmare, nu

mai poate produce efecte juridice, la data soluționării apelului nemaiexistând

temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis

acțiunea de către instanța de judecată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta C.D., solicitând schimbarea hotărârii

instanței de apel, în sensul menținerii sentinței tribunalului.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta arată că

"

hotărârea instanței de apel este netemeinică,

nelegală și nedreaptă

"

, fără ca aceasta să formuleze, în concret,

critici privind soluția Curții de Apel Timișoara, care să poată face posibilă

încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304

C. proc. civ., limitându-se doar la a susține, în esență, că din probele

administrate în cauză rezultă că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru

a beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Intimatul-pârât

Statul Român, prin M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, fiind

învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de

atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde,

printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța învestită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în

măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În cererea de recurs

formulată de reclamanta C.D., se constată că aceasta își exprimă în termeni

foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în

mod concret motive de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă

încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate

expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. și nefiind constatate

nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii

criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva

Deciziei nr. 127/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta C.D. împotriva Deciziei nr. 127/A din 27 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.