ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2012

Asupra recursului penal de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, s ecția I penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.M.L. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

A arătat că inculpatul a fost deja condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 175/F din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. și amenințare prev. de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 22/23 august 2010, în timp ce se afla în fața unui bar din jud. Călărași împreună cu inculpații G.M., G.V., B.M., S.G. și I.M., inculpatul minor S.M.L. i-a aplicat victimei D.A. două lovituri cu picioarele. După cca. o oră, victima a revenit în fața localului împreună cu unchii săi, D.M.C. și D.N., înarmați cu bâte, iar între cele două grupuri a avut loc o încăierare. în timpul altercației, inculpatul S.M.L. i-a aplicat victimei D.A. mai multe lovituri cu o bâtă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni care condus la decesul acesteia, după care, împreună cu ceilalți inculpați i-a urmărit pe ceilalți membri ai grupului din care făcea parte victima, care locuiau împreună cu mama acestora, au intrat în domiciliul acesteia, inculpatul S.M.L.

a lovit-o cu o ulucă ruptă din gard și amenințat-o cu moartea dacă nu-i spune unde s-au ascuns fiii ei, a spart geamurile de la locuință, după care s-au retras. Referitor la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea de apel a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor. S-a arătat că inculpatul, deși minor, a dat dovadă de o violență și o impulsivitate deosebită, pe fondul consumului de alcool, prin comportamentul său sfidând valorile sociale fundamentale apărate de lege, respectiv viața și integritatea persoanei.

Totodată, față de rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni, care generează o stare de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile, în raport de stadiul procesual al cauzei, Curtea de apel a constatat că arestarea preventivă a inculpatului este necesară pentru a sigura buna desfășurare a procesului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul S.M.L.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. și amenințare prev. de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 22/23 august 2010, în timp ce se afla în fața unui bar din jud. Călărași împreună cu inculpații G.M., G.V., B.M., S.G.

și U.M., a participat la o încăierare cu grupul din care făcea parte victima D.A., respectiv D.N. și D.M.C. În timpul altercației, inculpatul minor S.M.L. a aplicat victimei D.A. mai multe lovituri cu o bâtă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, după care împreună cu ceilalți inculpați i-a urmărit pe numiții D.N. și D.M.C. , care locuiau împreună cu mama lor, au intrat în domiciliul acesteia, inculpatul S.M.L. a lovit-o cu o ulucă ruptă din gard și a amenințat- o cu moartea dacă nu-i spune unde s-au ascuns fiii ei, au spart geamurile de la locuință, după care s-au retras. Inculpatul S.M.L. a fost arestat preventiv la data de 26 octombrie 2010 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/UP emis de Curtea de Apel București, secția II penală, în temeiul art. 146, art. 148 lit. f) și art. 149/1 C. proc.

pen. , iar prin sentința penală nr. 175/F din 15 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că deși minor, inculpatul prezintă o periculozitate deosebită având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor comise, de modalitatea concretă de săvârșire a acestora, de comportamentul violent al acestuia și de starea de insecuritate creată în rândul membrilor societății a unor astfel de fapte. In plus, față de împrejurarea că inculpatul a fost deja condamnat printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, rezultă presupunerea rezonabilă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acestei măsuri, înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există indicii temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul S.M.L. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată n dosarul nr. 4858/116/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2012.