ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului penal de față:
Examinând actele
și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea
din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, s
ecția
I
penală, s-a
menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.M.L.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere
la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în
prezent,
impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
A arătat că
inculpatul a fost deja condamnat în primă instanță prin sentința
penală nr. 175/F din 15 decembrie
2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, la
pedeapsa
rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire
sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C.
pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1)
C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice
prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1),
art. 175 lit. i) C. pen.,
violare de
domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 217 C.
pen. și amenințare prev. de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
și art. 99 C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că
în noaptea de 22/23 august 2010, în
timp ce
se afla în fața unui bar din jud. Călărași împreună cu inculpații
G.M., G.V.,
B.M., S.G. și I.M.,
inculpatul minor S.M.L.
i-a aplicat victimei D.A. două
lovituri
cu picioarele. După cca. o oră, victima a revenit în fața localului împreună
cu
unchii săi, D.M.C. și D.N., înarmați cu bâte, iar între cele două grupuri a
avut loc o încăierare. în timpul altercației,
inculpatul
S.M.L. i-a aplicat victimei D.A. mai multe
lovituri cu o bâtă metalică
în zona capului, cauzându-i leziuni care condus la
decesul acesteia, după care, împreună cu ceilalți inculpați i-a urmărit
pe ceilalți membri ai grupului din care făcea parte victima, care locuiau
împreună cu mama
acestora, au intrat
în domiciliul acesteia, inculpatul S.M.L. a lovit-o
cu o ulucă ruptă din
gard și amenințat-o cu moartea dacă nu-i spune unde s-au
ascuns fiii ei, a spart geamurile de la locuință,
după care s-au retras.
Referitor la
existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în
libertate a inculpatului ar prezenta
un pericol concret pentru ordinea publică,
Curtea
de apel a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă
un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele
mari
de pedeapsă stabilite de
legiuitor ci și din modalitățile și împrejurările concrete de
săvârșire
a faptelor.
S-a arătat că inculpatul, deși minor,
a dat dovadă de o violență și o
impulsivitate
deosebită, pe fondul consumului de alcool, prin comportamentul său sfidând
valorile sociale fundamentale apărate de lege, respectiv viața și integritatea
persoanei.
Totodată, față
de rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni, care
generează o stare
de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile, în raport de
stadiul procesual al cauzei, Curtea de apel a constatat că arestarea preventivă
a
inculpatului
este necesară pentru a sigura buna desfășurare a procesului.
Împotriva acestei încheieri a declarat
recurs inculpatul,
solicitând
revocarea măsurii arestării preventive și
judecarea în stare de libertate.
Recursul
declarat este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului rezultă că inculpatul S.M.L.
a
fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire
sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C.
pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1)
C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice
prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1),
art. 175 lit. i) C. pen.,
violare de
domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 217
C. pen. și amenințare prev. de art. 193 C. pen.,
cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
și art. 99 C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că
în noaptea de 22/23 august 2010, în
timp ce
se afla în fața unui bar din jud. Călărași împreună cu inculpații
G.M., G.V., B.M., S.G. și U.M., a
participat la o încăierare cu grupul din care
făcea parte victima D.A., respectiv D.N. și D.M.C.
În timpul altercației, inculpatul
minor S.M.L. a aplicat
victimei D.A. mai
multe lovituri cu o bâtă metalică în zona capului,
cauzându-i leziuni
care au condus la decesul acesteia, după care împreună cu
ceilalți inculpați i-a urmărit pe numiții D.N. și D.M.C.
, care locuiau împreună cu mama lor, au intrat în
domiciliul acesteia,
inculpatul S.M.L.
a lovit-o cu o ulucă ruptă din gard și a amenințat-
o cu moartea dacă
nu-i spune unde s-au ascuns fiii ei, au spart geamurile de la locuință, după
care s-au retras.
Inculpatul S.M.L. a fost arestat
preventiv la data de 26
octombrie 2010 în
baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/UP emis de Curtea
de Apel
București, secția
II
penală, în temeiul art.
146, art. 148 lit. f) și art. 149/1 C. proc. pen.
, iar prin sentința penală nr. 175/F din 15 decembrie 2011 pronunțată
de
Tribunalul Călărași, a fost
condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului rezultă că deși minor, inculpatul prezintă o periculozitate deosebită
având în vedere gradul de pericol
social al
infracțiunilor comise, de modalitatea concretă de săvârșire a acestora, de
comportamentul violent al acestuia și de starea de insecuritate creată în
rândul
membrilor societății a unor astfel de fapte.
In plus, față de
împrejurarea că inculpatul a fost deja condamnat printr-o
hotărâre, chiar nedefinitivă, rezultă
presupunerea rezonabilă că acesta se face
vinovat
de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea
în libertate a inculpatului prezintă
pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii
arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare
menținerea acestei măsuri,
înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o
hotărâre legală și temeinică
și cu respectarea dispozițiilor Convenției europene a
drepturilor omului și ale
Constituției
României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de
libertate a unei persoane se poate dispune atunci
când există indicii temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de
a împiedica să se săvârșească o nouă
infracțiune, fiind necesară astfel,
apărarea ordinii publice, a drepturilor și
libertăților
cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de
aceste menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de
apel este legală și temeinică, iar recursul
inculpatului este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. să fie respins.
În
temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
R
espinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul S.M.L.
împotriva încheierii din
23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția
I
penală, pronunțată n dosarul nr. 4858/116/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se avansează din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2012.