ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1274 din 25

martie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul C.I. și pe cale de consecință a constatat calitatea

pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pârâtul a deținut, în anul 1985, funcția de șef al I.J.S. Dolj, iar

prin activitatea desfășurată, a suprimat și îngrădit drepturile și libertățile fundamentale

ale omului dispunând deschiderea de dosare penale și dosare de urmărire

informativă pentru mai mult persoane, din dispoziția pârâtului fiind consemnate

ca având antecedente politice și penale sau o poziție necorespunzătoare la

adresa regimului socialist din țară, întreținând relații neoficiale cu

cetățenii străini, ori le-a fost interceptată corespondența și a instalat la

domiciliul lor mijloace de interceptare.

Pe cale de consecință, instanța a

apreciat că prin activitatea desfășurată pârâtul a avut drept scop susținerea

puterii totalitare comuniste, în speță fiind îndeplinite cerințele art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul.

Recurentul a invocat lipsa calității

procesuale active a C.N.S.A.S., lipsa unei împuterniciri a persoanelor în

cauză, necompetența instanței în raport de calitatea de militar a pârâtului și

încălcarea principiului neretroactivității, prin aplicarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008.

În acest s-a susținut, în esență, că

analiza activității recurentului trebuia făcută numai prin raportare la

momentul istoric evocat și la caracterul de tip militar al acestei activități

avându-se în vedere scopul lor în legătură cu siguranța statului și caracterul

„strict secret de importanță deosebită” al informațiilor, a căror circulație

strict controlată, fără publicitate, împiedica lezarea publică a reputației,

onoarei și demnității eului urmărit.

Recurentul a mai arătat că munca

desfășurată ca ofițer nu a avut drept scop exclusiv susținerea regimului

totalitar, ci apărarea suveranității țării, iar caracterul abuziv al acestei

activități nu se poate aprecia decât în raport cu regulamentele care o

guvernau.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, are calitate de lucrător al Securității „orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe

linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale omului”.

În acest sens se constată că, așa

cum rezultă din actele dosarului, recurentul a avut calitatea de Șef al I.J.S.

Dolj, calitate în care a desfășurat activități de natura celor reglementate de

dispozițiile legale mai sus menționate, în sensul că: a dispus deschiderea de

dosare penale și de urmărire informativă, cu posibilități de pătrundere în

intimitatea persoanelor vizate, a folosit mijloace tehnice de ascultare și a

interpretat corespondența etc., îngrădind astfel dreptul la liberă asociere,

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul

la viață privată, suprimând astfel și îngrădind drepturi și libertăți

fundamentate ale omului.

În ceea ce privește motivarea

acestuia că planurile de măsuri aprobate nu au vizat decât protejarea

siguranței naționale și prin urmare nu se impune verificarea îngrădirii

drepturilor și libertăților fundamentale care au derivat din punerea în

practică a acestor măsuri, se reține că această susținere este lipsită de temei

legal în raport cu dispozițiile legale incidente în speță.

Așadar, chiar dacă recurentul a

susținut că activitatea sa a respectat legile și regulamentele în vigoare la

acea dată, trebuie menționat că acest aspect este nerelevant, întrucât urmare a

constatării calității de lucrător al securității nu a fost supus unei sancțiuni

juridice.

Ceea ce legiuitorul a reglementat, a

fost manifestarea, în timpul exercitării funcției a unor atitudini bazate chiar

pe lege și regulamente prin care se tindea la îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale.

Având în vedere aceste considerente,

în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei

instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.I.

împotriva sentinței civile nr. 1274 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2010.