ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2625 din 17 iunie 2009 a admis acțiunea formulată de SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. și pe cale de consecință a dispus anularea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 emisă de aceasta din urmă. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin ordonanța sus-menționată s-a dispus, în vederea protecției acționarilor SC C. SA, obligarea consiliului de administrație al acestui emitent să valideze, de îndată, toate subscrierile efectuate în cadrul dreptului de preferință și să dispună cele necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C.

sau să convoace de îndată și să asigure derularea adunării generale extraordinare a acționarilor în condițiile prevăzute de art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990, republicată, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, având pe ordinea de zi validarea tuturor subscrierilor în cadrul dreptului de preferință aferent majorării capitalului social, hotărâtă în ședința consiliului de administrație din data de 26 august 2008 sau ridicarea dreptului de preferință în condițiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată, coroborate cu dispozițiile art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Plângerea prealabilă formulată împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă prin Decizia nr. 2275 din 4 decembrie 2008 a C.N.V.M.

Cu privire la legalitatea ordonanței prima instanță a reținut că obligațiile impuse consiliului de administrație al SC C. SA, prin ordonanța C.N.V.M. exced competența acestuia din urmă, astfel cum este ea reglementată de dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 și sunt de natură să aducă atingere manifestării de voință a acționarilor, materializată în mandatul acordat consiliului de administrație, în privința operațiunilor de majorare a capitalului, în condițiile în care legalitatea hotărârii acestui consiliu, din data de 13 octombrie 2008, revine instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Instanța de fond a concluzionat, față de aceste considerente că în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate nelegalitatea hotărârii consiliului de administrație al SC C. SA din data de 13 octombrie 2008, aprecierile de nelegalitate ale C.N.V.M.

sunt lipsite de relevanță juridică și nu pot constitui premise pentru emiterea ordonanței contestate. Împotriva sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal atât reclamanta SC C. SA Constanța cât și intimata C.N.V.M., prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Ordonanței nr. 636 din 30 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M. și ca nefondată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate și cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, și, de către recurenta intimată, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC C. SA Constanța ca vădit netemeinică și nelegală.

Cât privește recursul introdus de SC C. SA Constanța, se constată că această parte a renunțat, prin cerere scrisă depusă la dosar, la judecata acestei căi de atac, iar față de această împrejurare se va lua act, în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., de renunțarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a învederat, prin motivele de recurs formulate de intimata C.N.V.M., că sunt incidente cazurile de modificare a hotărârii recurate prevăzute de prevederile art. 304 punctul 7 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), punctul 8 (prin hotărârea dată a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia) și punctul 9 (hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) C. proc. civ. În primul rând, recurenta intimată a arătat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că obligațiile impuse consiliului de administrație al SC C. SA prin ordonanța contestată exced competenței C.N.V.M.

și sunt de natură să aducă atingere manifestării de voință a acționarilor SC C. SA materializată în mandatul acordat consiliului de administrație în privința operațiunilor de majorare a capitalului social, în condițiile în care această prerogativă a C.N.V.M. este în mod expres prevăzută de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. măsura dispusă de C.N.V.M. prin Ordonanța nr. 636 din 30 octombrie 2008, s-a precizat, reprezintă o măsură legală care s-a impus ca urmare a constatării încălcării dispozițiilor specifice pieței de capital de către intimata-reclamantă și, de asemenea, în virtutea prerogativelor sale fundamentale de protecție a investitorilor pe piața de capital. Or, instanța de fond, în cauză, trebuia să constate dacă și în ce măsură acest act administrativ emis de C.N.V.M.

a produs o vătămare în drepturile sau în interesele legitime ale reclamantei. Referitor la posibilitatea examinării legalității unei hotărâri a consiliului de administrație al unei entități reglementate, s-a relevat faptul că în conformitate cu prerogativele legale ale C.N.V.M., în vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale de asigurare a protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, C.N.V.M. este în drept să aprecieze cu privire la respectarea dispozițiilor legale specifice domeniului pieței de capital de către entitățile reglementate. În speță, constatându-se că măsura adoptată de către consiliul de administrație al SC C. SA de a nu acorda dreptul de preferință acționarilor contravine dispozițiilor legale specifice a pieței de capital și încalcă drepturile legale ale acționarilor statuate prin Legea nr. 31/1990, C.N.V.M.

a hotărât emiterea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008. Recurenta C.N.V.M. a recunoscut că la data emiterii Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de constatare a nelegalității hotărârii consiliului de administrație a SC C. SA din data de 13 octombrie 2008 dar s-a precizat ca intimata pârâtă nici nu a susținut acest aspect, mențiunea din preambulul actului contestat nefiind de natură să conducă la nulitatea hotărârii în cauză.

Hotărârea consiliului de administrație al SC C. SA din data de 13 octombrie 2008, s-a susținut de către recurenta C.N.V.M., nu respectă prevederile legale în vigoare, deoarece: acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă (art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990); orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990 este anulabilă, potrivit dispozițiilor art. 216 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; dreptul de preferință al acționarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor (art. 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990); majorarea capitalului social cu aport în numerar se realizează prin emiterea de acțiuni noi ce sunt oferite spre subscriere; a) deținătorilor de drepturi de preferință aparținând acționarilor existenți la data de înregistrare care nu și le-au înstrăinat în perioada de tranzacționare a acestora, dacă este cazul sau dobândite în perioada de tranzacționare a acestora (art. 130 alin. (1) din regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006); ridicarea dreptului de preferință poate fi hotărâtă de adunarea generală extraordinară a acționarilor numai cu respectarea prevederilor art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (art. 130 alin. (4) din regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006); în cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferință a acționarilor de a subscrie noile acțiuni trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acționarilor, la care participă cel puțin a V-a din numărul titularilor capitalului social, și cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin 75% din drepturile de vot (art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004); dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 66 din regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 definesc subiectul obligației (de a efectua o ofertă publică de preluare obligatorie) astfel: o persoană care urmare a achizițiilor sale deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale; o persoană sau persoanele care acționează în mod concertat cu acesta și care depășesc pragul de 33% din drepturile de vot, au obligația de a derula o ofertă publică de preluare. Prin urmare, obligația aparține persoanei sau grupului de persoane cu care aceasta acționează în mod concertat. În speță, acțiunile emise de SC C. SA Constanța au fost achiziționate de către E.P.S.L., iar ofertantul M.S.H. AG (persoană juridică ce acționează în mod concertat cu acționarul E.P.S.L.) este societatea mamă a acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. b) din Legea nr. 297/2004, până la proba contrară sunt prezumate că acționează în mod concertat societatea mamă împreună cu filialele sale, precum și oricare dintre filialele aceleași societăți mamă între ele. Legiuitorul recunoaște faptul că prin preluarea poziției de control de către o membră a unui grup, controlul este dobândit de fapt de către întregul grup în ansamblul său astfel inițierea de către societatea mamă a respectivei oferte publice obligatorii este legitimă. în ceea ce privește termenul de 2 luni prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, s-a subliniat de către recurenta C.N.V.M. că acesta nu este un termen de decădere, iar obligația derulării ofertei publice de preluare obligatorii subzistă până la îndeplinirea acesteia de către persoana/persoanele prevăzute de lege.

În acest sens, ofertantul M.S.H. AG a depus diligentele necesare în vederea derulării ofertei publice, chiar dacă aceasta s-a realizat cu depășirea acestui termen. Exercitarea dreptului de preferință, a mai arătat recurenta C.N.V.M., nu intră sub incidența prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece: în materia ofertelor publice de preluare obligatorie, dobândirea de acțiuni ca urmare a exercitării dreptului de preferință este reglementată expres de dispozițiile art. 205 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, emis în aplicarea Legii nr. 297/2004, reglementează faptul că consiliul de administrație este îndreptățit sa suspende drepturile de vot în cazul în care sunt incidente dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004, acesta nefiind îndreptățit să restrângă alte drepturi ale acționarilor (art. 70 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006); subscrierea de acțiuni în cadrul dreptului de preferință reprezintă exercitarea unui drept al acționarului, iar dobândirea respectivelor acțiuni se realizează la momentul înregistrării acestora la depozitarul central. În plus, C.N.V.M. a precizat că în cazul în care majorarea capitalului social s-ar finaliza anterior închiderii ofertei publice obligatorii de preluare fără luarea în considerare a exercitării dreptului de preferință de către ofertant, această ofertă ar trebui revocată deoarece termenii ofertei s-ar modifica substanțial, respectiv ofertantul nu ar mai deține peste 33% din drepturile de vot asupra emitentului. Înregistrarea majorării capitalului social fără luarea în considerare a dreptului de preferință exercitat de E.P.S.L.

ar avea ca efect încetarea obligației de a mai derula o ofertă publică obligatorie. Astfel, hotărârea consiliului de administrație din data de 13 Octombrie 2008 aduce atingere atât acționarului E.P.S.L., cât și acționarilor minoritari deoarece în cazul în care oferta publică de preluare obligatorie ar fi revocată, aceștia nu ar mai avea posibilitatea de a-și înstrăina acțiunile la prețul prevăzut în cadrul ofertei. Prin raportare la cele mai sus arătate, recurenta C.N.V.M.

a apreciat că a procedat în mod legal, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 și în scopul exercitării activității de supraveghere, la emiterea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 prin care a solicitat consiliului de administrație al reclamantei să dispună întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi, respectiv respectarea dispozițiilor legale încălcate de acesta. Contrar celor susținute de prima instanță, recurenta a solicitat a se observa că obligația de a valida toate subscrierile efectuate în cadrul dreptului de preferință și de a dispune cele necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C.

sau obligația de a convoca și de a asigura derularea adunării generale extraordinare a acționarilor în condițiile prevăzute de art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990 reprezintă o măsură asiguratorie ce a fost adoptată de C.N.V.M. în considerarea rolului acestei instituții de asigurare a protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase.

Examinând actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele: Prin art. 1 din Ordonanța nr. 636 din 30 octombrie 2009 C.N.V.M., în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și în baza analizei efectuată de direcțiile de specialitate din cadrul C.N.V.M din care s-a reținut faptul că hotărârea consiliului de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008 nu respectă prevederile legale în vigoare, a stabilit în sarcina consiliului de administrație al reclamantei SC C. S.A Constanța, în vederea protecției acționarilor acestei societăți comerciale, obligația alternativă constând fie în validarea deîndată a tuturor subscrierilor efectuate în cadrul dreptului de preferință și a dispunerii, pe cale de consecință, a măsurilor necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C., fie în convocarea deîndată și asigurarea derulării adunării generale extraordinare a acționarilor în condițiile prevăzute de art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței,

având pe ordinea de zi validarea tuturor subscrierilor din cadrul dreptului de preferință aferent majorării capitalului social hotărâtă în ședința consiliului de administrație din data de 26 august 2008 sau ridicarea dreptului de preferință în condițiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990 republicată coroborate cu dispozițiile art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. S-a prevăzut, prin art. 2 din Ordonanța nr. 636 din 30 octombrie 2009 a C.N.V.M., că în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute la alin. (1) din ordonanță. C.N.V.M. va solicita instanței judecătorești competente, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, dispunerea convocării adunării generale a acționarilor SC C. SA Constanța.

Prin acțiunea cu care a investit instanța de contencios administrativ reclamanta SC C. SA Constanța a solicitat anularea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 emis; de C.N.V.M., motivându-se, în esență, că actul atacat si constituie într-un veritabil abuz de drept (în condițiile în care C.N.V.M. a emis ordonanța atacată prin depășirea atribuțiilor prevăzute de lege și statutul de funcționare) și că ordonanța atacată nu are temei legal (cu atât mai mult cu cât motivarea în drept a actului administrativ este eronată).

Prima instanță, prin considerentele sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009, a reținut, în primul rând, că obligațiile impuse consiliului de administrație al SC C. SA prin ordonanța contestată exced competenței C.N.V.M., astfel cum această competență este reglementată prin dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, aceste obligații fiind de natură să aducă atingere manifestării de voință a acționarilor SC C. SA materializată în mandatul acordat consiliului de administrație în privința operațiunilor de majorare a capitalului social. De asemenea, instanța de fond a constatat că în mod nelegal pârâta C.N.V.M. a hotărât emiterea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008. În baza analizei efectuată de direcțiile de specialitate din cadrul C.N.V.M.

din care se reține faptul că hotărârea consiliului de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie nu respectă prevederile legale în vigoare, în condițiile în care examinarea legalității hotărârii consiliului de administrație din data de 13 octombrie 2008 revine instanței de judecată care poate fi sesizată, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pe calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute formulată de orice persoană interesată. Or, cum la data emiterii ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de constatare a nelegalității Hotărârii consiliului de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008, s-a statuat că aprecierile de nelegalitate ale C.N.V.M.

sunt lipsite de relevanță juridică și nu pot constitui premisele adoptării ordonanței contestate. În consecință, curtea de apel a constatat că acțiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată, dispunându-se în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea acesteia și anularea Ordonanței nr. 636 din data de 30 octombrie 2008 emisă de pârâta C.N.V.M. C.N.V.M., potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, reglementează și supraveghează piața de capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, precum și instituțiile și operațiunile specifice acestora.

C.N.V.M. are drept obiective fundamentale, cum dispune expres art. 2 din Statut: a) stabilirea și menținerea cadrului necesar dezvoltării piețelor reglementate; b) promovarea încrederii în piețele reglementate și în investițiile în instrumente financiare; c) asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase; d) promovarea funcționării corecte și transparente a piețelor reglementate; e) prevenirea manipulării pieței și a fraudei și asigurarea integrității piețelor reglementate; f) stabilirea standardelor de soliditate financiară și de practică onestă pe piețele reglementate; g) adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariției riscului sistemic pe piețele reglementate; h) prevenirea afectării egalității de informare și tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.

În scopul exercitării activității de supraveghere, C.N.V.M.

poate, printre altele, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (5) lit. a), b) și c) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, să verifice modul de îndeplinire a atribuțiilor și obligațiilor legale și statutare ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum și ale altor persoane în legătură cu activitatea entităților reglementate sau supravegheate (lit. a); să solicite consiliului de administrație al entităților reglementate, prevăzute la lit. a), întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi (lit. b); să solicite tribunalului competent să dispună convocarea de adunări generale ale acționarilor, în cazul în care nu sunt respectate prevederile de la lit. b). Instanța de fond a reținut în mod eronat că obligațiile impuse consiliului de administrație al SC C. SA Constanța prin ordonanța contestată au fost stabilite prin depășirea competenței recunoscute de lege în favoarea C.N.V.M., fiind evident că, din punct de vedere formal, cele dispuse prin art. 1 al Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 se încadrează în conținutul prerogativei legale recunoscute în favoarea C.N.V.M.

prin dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au constituit temeiul de drept al actului administrativ atacat. Pe de altă parte, motivarea primei instanțe în sensul că aprecierile de nelegalitate referitoare la hotărârea consiliului de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008, cuprinse în preambulul Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 emise de C.N.V.M., sunt lipsite de relevanță juridică și nu pot constitui premisele actului administrativ atacat, întrucât nu exista la data emiterii ordonanței o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de constatare a nelegalității hotărârii menționate, nu poate fi primită.

Într-adevăr, la data emiterii actului administrativ atacat nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de constatare a nelegalității hotărârii consiliului de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008 (prin care nu au fost validate subscrierile efectuate de acționarul E.P.S.L. în cadrul dreptului de preferință aferent majorării de capital social al SC C. SA Constanța hotărâtă în data de 26 august 2008), însă simpla mențiune din preambulul actului administrativ contestat, privitoare la nelegalitatea hotărârii consiliului de administrație al intimatei reclamante din data de 13 octombrie 2008, nu este de natură să conducă, de plano, la concluzia nelegalității Ordonanței nr. 636/2008, atâta vreme cât potrivit prevederilor legale în vigoare C.N.V.M.

este în drept, în principiu, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale de asigurare a protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, să facă aprecieri cu privire la respectarea dispozițiilor legale specifice domeniului pieței de capital de către entitățile reglementate. Potrivit dispozițiilor art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile luate de consiliul de administrație al unei societăți admise la tranzacționare, în exercițiul atribuțiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acționarilor, au același regim ca și hotărârile adunării generale a acționarilor, în ceea ce privește publicitatea acestora și posibilitatea de contestare în instanță.

Din acest punct de vedere, se constată că s-a făcut dovada, în fața primei instanțe, că prin sentința comercială nr. 21 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 7883/118/2008 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta E.P.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Constanța și au fost anulate în parte, numai în ceea ce privește anularea acțiunilor subscrise de reclamantă și majorarea capitalului social al pârâtei, Hotărârile nr. 1 din 13 octombrie 2008 și 2 din 13 octombrie 2008 adoptate de consiliul de administrație al SC C. SA Constanța. În aceste condiții, instanța de judecată, în temeiul rolului activ prevăzut de dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., și pentru realizarea unei optime administrări a justiției și prevenirea pronunțării unor hotărâri judecătorești greșite sau contradictorii, era datoare să pună în discuția părților chestiunea incidenței în cauză a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitoare la suspendarea legală facultativă a judecății, și să statueze asupra împrejurării dacă dezlegarea pricinii depinde sau nu, în tot sau în parte, de soluția irevocabilă ce va fi pronunțată de instanța comercială în cauza având ca obiect anularea hotărârii consiliului de administrație al reclamantei SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008. În raport de cele mai sus arătate, cum cele reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii atacate nu sunt întemeiate, se impune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, admiterea recursului declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, pentru a fi analizate și examinate și celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie a actului administrativ atacat, invocate prin acțiunea reclamantei SC C. SA Constanța. În temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., prin decizie se va lua act de manifestarea de voință procesuală a reclamantei SC C. SA Constanța, în sensul renunțării la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile mai sus menționate.

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea reclamantei SC C. SA privind judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de C.N.V.M. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.