ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2625 din 17

iunie 2009 a admis acțiunea formulată de SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta

C.N.V.M. și pe cale de consecință a dispus anularea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie

2008 emisă de aceasta din urmă.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că prin ordonanța sus-menționată s-a dispus, în vederea protecției acționarilor

SC C. SA, obligarea consiliului de administrație al acestui emitent să

valideze, de îndată, toate subscrierile efectuate în cadrul dreptului de preferință

și să dispună cele necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C. sau să

convoace de îndată și să asigure derularea adunării generale extraordinare a acționarilor

în condițiile prevăzute de art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990,

republicată, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a

ordonanței, având pe ordinea de zi validarea tuturor subscrierilor în cadrul

dreptului de preferință aferent majorării capitalului social, hotărâtă în

ședința consiliului de administrație din data de 26 august 2008 sau ridicarea

dreptului de preferință în condițiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990,

republicată, coroborate cu dispozițiile art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital.

Plângerea prealabilă formulată împotriva

acestei ordonanțe a fost respinsă prin Decizia nr. 2275 din 4 decembrie 2008 a C.N.V.M.

Cu privire la legalitatea ordonanței

prima instanță a reținut că obligațiile impuse consiliului de administrație al

SC C. SA, prin ordonanța C.N.V.M. exced competența acestuia din urmă, astfel

cum este ea reglementată de dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004

și sunt de natură să aducă atingere manifestării de voință a acționarilor,

materializată în mandatul acordat consiliului de administrație, în privința operațiunilor

de majorare a capitalului, în condițiile în care legalitatea hotărârii acestui consiliu,

din data de 13 octombrie 2008, revine instanței de judecată, potrivit dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a concluzionat,

față de aceste considerente că în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive

și irevocabile care să constate nelegalitatea hotărârii consiliului de administrație

al SC C. SA din data de 13 octombrie 2008, aprecierile de nelegalitate ale C.N.V.M.

sunt lipsite de relevanță juridică și nu pot constitui premise pentru emiterea

ordonanței contestate.

Împotriva sentinței civile nr. 2625

din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal atât reclamanta SC

C. SA Constanța cât și intimata C.N.V.M., prin care s-a solicitat, de către

prima recurentă, admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în parte a

hotărârii atacate în sensul anulării Ordonanței nr. 636 din 30 noiembrie 2008

emisă de C.N.V.M. și ca nefondată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale

sentinței atacate și cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată,

și, de către recurenta intimată, admiterea recursului și modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC C. SA Constanța ca vădit

netemeinică și nelegală.

Cât privește recursul introdus de SC

C. SA Constanța, se constată că această parte a renunțat, prin cerere scrisă

depusă la dosar, la judecata acestei căi de atac, iar față de această

împrejurare se va lua act, în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., de renunțarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva

sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a învederat, prin motivele de

recurs formulate de intimata C.N.V.M., că sunt incidente cazurile de modificare

a hotărârii recurate prevăzute de prevederile art. 304 punctul 7 (hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii), punctul 8 (prin hotărârea dată a fost interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia) și punctul 9 (hotărârea este lipsită de

temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) C.

proc. civ.

În primul rând, recurenta intimată a

arătat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că obligațiile impuse consiliului

de administrație al SC C. SA prin ordonanța contestată exced competenței C.N.V.M.

și sunt de natură să aducă atingere manifestării de voință a acționarilor SC C.

SA materializată în mandatul acordat consiliului de administrație în privința

operațiunilor de majorare a capitalului social, în condițiile în care această

prerogativă a C.N.V.M. este în mod expres prevăzută de Legea nr. 297/2004

privind piața de capital. măsura dispusă de C.N.V.M. prin Ordonanța nr. 636 din

30 octombrie 2008, s-a precizat, reprezintă o măsură legală care s-a impus ca

urmare a constatării încălcării dispozițiilor specifice pieței de capital de

către intimata-reclamantă și, de asemenea, în virtutea prerogativelor sale

fundamentale de protecție a investitorilor pe piața de capital. Or, instanța de

fond, în cauză, trebuia să constate dacă și în ce măsură acest act

administrativ emis de C.N.V.M. a produs o vătămare în drepturile sau în

interesele legitime ale reclamantei. Referitor la posibilitatea examinării

legalității unei hotărâri a consiliului de administrație al unei entități

reglementate, s-a relevat faptul că în conformitate cu prerogativele legale ale

C.N.V.M., în vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale de asigurare a

protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale,

abuzive și frauduloase, C.N.V.M. este în drept să aprecieze cu privire la

respectarea dispozițiilor legale specifice domeniului pieței de capital de

către entitățile reglementate. În speță, constatându-se că măsura adoptată de

către consiliul de administrație al SC C. SA de a nu acorda dreptul de

preferință acționarilor contravine dispozițiilor legale specifice a pieței de

capital și încalcă drepturile legale ale acționarilor statuate prin Legea nr. 31/1990,

C.N.V.M. a hotărât emiterea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008. Recurenta

C.N.V.M. a recunoscut că la data emiterii Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie

2008 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de

constatare a nelegalității hotărârii consiliului de administrație a SC C. SA

din data de 13 octombrie 2008 dar s-a precizat ca intimata pârâtă nici nu a

susținut acest aspect, mențiunea din preambulul actului contestat nefiind de

natură să conducă la nulitatea hotărârii în cauză.

Hotărârea consiliului de administrație

al SC C. SA din data de 13 octombrie 2008, s-a susținut de către recurenta C.N.V.M.,

nu respectă prevederile legale în vigoare, deoarece: acțiunile emise pentru

majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând

acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă (art.

216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990); orice majorare a capitalului social

efectuată cu încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990 este anulabilă, potrivit

dispozițiilor art. 216 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; dreptul de preferință

al acționarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin hotărârea adunării

generale extraordinare a acționarilor (art. 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990);

majorarea capitalului social cu aport în numerar se realizează prin emiterea de

acțiuni noi ce sunt oferite spre subscriere; a) deținătorilor de drepturi de

preferință aparținând acționarilor existenți la data de înregistrare care nu și

le-au înstrăinat în perioada de tranzacționare a acestora, dacă este cazul sau

dobândite în perioada de tranzacționare a acestora (art. 130 alin. (1) din regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006); ridicarea dreptului de preferință poate fi hotărâtă de adunarea

generală extraordinară a acționarilor numai cu respectarea prevederilor art. 240

alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (art. 130 alin. (4) din regulamentul C.N.V.M. nr.

1/2006); în cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar,

ridicarea dreptului de preferință a acționarilor de a subscrie noile acțiuni

trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acționarilor, la

care participă cel puțin a V-a din numărul titularilor capitalului social, și

cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin 75% din

drepturile de vot (art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004); dispozițiile art.

203 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 66 din regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006

definesc subiectul obligației (de a efectua o ofertă publică de preluare

obligatorie) astfel: o persoană care urmare a achizițiilor sale deține mai mult

de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale; o persoană sau

persoanele care acționează în mod concertat cu acesta și care depășesc pragul

de 33% din drepturile de vot, au obligația de a derula o ofertă publică de

preluare. Prin urmare, obligația aparține persoanei sau grupului de persoane cu

care aceasta acționează în mod concertat. În speță, acțiunile emise de SC C. SA

Constanța au fost achiziționate de către E.P.S.L., iar ofertantul M.S.H. AG

(persoană juridică ce acționează în mod concertat cu acționarul E.P.S.L.) este

societatea mamă a acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit.

b) din Legea nr. 297/2004, până la proba contrară sunt prezumate că acționează

în mod concertat societatea mamă împreună cu filialele sale, precum și oricare

dintre filialele aceleași societăți mamă între ele. Legiuitorul recunoaște

faptul că prin preluarea poziției de control de către o membră a unui grup,

controlul este dobândit de fapt de către întregul grup în ansamblul său astfel

inițierea de către societatea mamă a respectivei oferte publice obligatorii

este legitimă. în ceea ce privește termenul de 2 luni prevăzut de art. 203 din

Legea nr. 297/2004, s-a subliniat de către recurenta C.N.V.M. că acesta nu este

un termen de decădere, iar obligația derulării ofertei publice de preluare

obligatorii subzistă până la îndeplinirea acesteia de către persoana/persoanele

prevăzute de lege. În acest sens, ofertantul M.S.H. AG a depus diligentele

necesare în vederea derulării ofertei publice, chiar dacă aceasta s-a realizat

cu depășirea acestui termen.

Exercitarea dreptului de preferință,

a mai arătat recurenta C.N.V.M., nu intră sub incidența prevederilor art. 203 din

Legea nr. 297/2004, deoarece: în materia ofertelor publice de preluare

obligatorie, dobândirea de acțiuni ca urmare a exercitării dreptului de

preferință este reglementată expres de dispozițiile art. 205 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital; prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, emis

în aplicarea Legii nr. 297/2004, reglementează faptul că consiliul de administrație

este îndreptățit sa suspende drepturile de vot în cazul în care sunt incidente

dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004, acesta nefiind îndreptățit să

restrângă alte drepturi ale acționarilor (art. 70 din Regulamentul C.N.V.M. nr.

1/2006); subscrierea de acțiuni în cadrul dreptului de preferință reprezintă

exercitarea unui drept al acționarului, iar dobândirea respectivelor acțiuni se

realizează la momentul înregistrării acestora la depozitarul central.

În plus, C.N.V.M. a precizat că în

cazul în care majorarea capitalului social s-ar finaliza anterior închiderii

ofertei publice obligatorii de preluare fără luarea în considerare a

exercitării dreptului de preferință de către ofertant, această ofertă ar trebui

revocată deoarece termenii ofertei s-ar modifica substanțial, respectiv

ofertantul nu ar mai deține peste 33% din drepturile de vot asupra emitentului.

Înregistrarea majorării capitalului social fără luarea în considerare a

dreptului de preferință exercitat de E.P.S.L. ar avea ca efect încetarea

obligației de a mai derula o ofertă publică obligatorie. Astfel, hotărârea consiliului

de administrație din data de 13 Octombrie 2008 aduce atingere atât acționarului

E.P.S.L., cât și acționarilor minoritari deoarece în cazul în care oferta

publică de preluare obligatorie ar fi revocată, aceștia nu ar mai avea

posibilitatea de a-și înstrăina acțiunile la prețul prevăzut în cadrul ofertei.

Prin raportare la cele mai sus

arătate, recurenta C.N.V.M. a apreciat că a procedat în mod legal, în temeiul

dispozițiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 și în scopul

exercitării activității de supraveghere, la emiterea Ordonanței nr. 636 din 30

octombrie 2008 prin care a solicitat consiliului de administrație al

reclamantei să dispună întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării

generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de

zi, respectiv respectarea dispozițiilor legale încălcate de acesta. Contrar

celor susținute de prima instanță, recurenta a solicitat a se observa că

obligația de a valida toate subscrierile efectuate în cadrul dreptului de

preferință și de a dispune cele necesare în vederea înregistrării acestora la O.R.C.

sau obligația de a convoca și de a asigura derularea adunării generale

extraordinare a acționarilor în condițiile prevăzute de art. 117 și art. 118

din Legea nr. 31/1990 reprezintă o măsură asiguratorie ce a fost adoptată de C.N.V.M.

în considerarea rolului acestei instituții de asigurare a protecției

operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și

frauduloase.

Examinând actele și lucrările

dosarului, se rețin următoarele:

Prin art. 1 din Ordonanța nr. 636

din 30 octombrie 2009 C.N.V.M., în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (5) din

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările

ulterioare, și în baza analizei efectuată de direcțiile de specialitate din

cadrul C.N.V.M din care s-a reținut faptul că hotărârea consiliului de administrație

al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008 nu respectă prevederile

legale în vigoare, a stabilit în sarcina consiliului de administrație al

reclamantei SC C. S.A Constanța, în vederea protecției acționarilor acestei

societăți comerciale, obligația alternativă constând fie în validarea deîndată

a tuturor subscrierilor efectuate în cadrul dreptului de preferință și a

dispunerii, pe cale de consecință, a măsurilor necesare în vederea

înregistrării acestora la O.R.C., fie în convocarea deîndată și asigurarea

derulării adunării generale extraordinare a acționarilor în condițiile

prevăzute de art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, republicată, în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării

în vigoare a ordonanței, având pe ordinea de zi validarea tuturor subscrierilor

din cadrul dreptului de preferință aferent majorării capitalului social

hotărâtă în ședința consiliului de administrație din data de 26 august 2008 sau

ridicarea dreptului de preferință în condițiile prevăzute de art. 217 din Legea

nr. 31/1990 republicată coroborate cu dispozițiile art. 240 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital. S-a prevăzut, prin art. 2 din Ordonanța nr. 636 din

30 octombrie 2009 a C.N.V.M., că în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute

la alin. (1) din ordonanță. C.N.V.M. va solicita instanței judecătorești

competente, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

dispunerea convocării adunării generale a acționarilor SC C. SA Constanța.

Prin acțiunea cu care a investit

instanța de contencios administrativ reclamanta SC C. SA Constanța a solicitat

anularea Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 emis; de C.N.V.M.,

motivându-se, în esență, că actul atacat si constituie într-un veritabil abuz

de drept (în condițiile în care C.N.V.M. a emis ordonanța atacată prin

depășirea atribuțiilor prevăzute de lege și statutul de funcționare) și că

ordonanța atacată nu are temei legal (cu atât mai mult cu cât motivarea în

drept a actului administrativ este eronată).

Prima instanță, prin considerentele

sentinței civile nr. 2625 din 17 iunie 2009, a reținut, în primul rând, că obligațiile impuse consiliului de administrație al SC C. SA prin ordonanța contestată

exced competenței C.N.V.M., astfel cum această competență este reglementată

prin dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital, cu modificările și completările ulterioare, aceste obligații fiind de

natură să aducă atingere manifestării de voință a acționarilor SC C. SA

materializată în mandatul acordat consiliului de administrație în privința

operațiunilor de majorare a capitalului social. De asemenea, instanța de fond a

constatat că în mod nelegal pârâta C.N.V.M. a hotărât emiterea Ordonanței nr. 636

din 30 octombrie 2008. În baza analizei efectuată de direcțiile de specialitate

din cadrul C.N.V.M. din care se reține faptul că hotărârea consiliului de administrație

al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie nu respectă prevederile legale

în vigoare, în condițiile în care examinarea legalității hotărârii consiliului

de administrație din data de 13 octombrie 2008 revine instanței de judecată

care poate fi sesizată, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr.

31/1990 privind societățile comerciale, pe calea unei acțiuni în constatarea

nulității absolute formulată de orice persoană interesată. Or, cum la data

emiterii ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 nu exista o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă de constatare a nelegalității Hotărârii

consiliului de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie

2008, s-a statuat că aprecierile de nelegalitate ale C.N.V.M. sunt lipsite de

relevanță juridică și nu pot constitui premisele adoptării ordonanței

contestate. În consecință, curtea de apel a constatat că acțiunea promovată de

reclamantă este neîntemeiată, dispunându-se în consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

admiterea acesteia și anularea Ordonanței nr. 636 din data de 30 octombrie 2008

emisă de pârâta C.N.V.M.

C.N.V.M., potrivit dispozițiilor art.

1 alin. (2) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002,

reglementează și supraveghează piața de capital, piețele reglementate de

mărfuri și instrumente financiare derivate, precum și instituțiile și

operațiunile specifice acestora. C.N.V.M. are drept obiective fundamentale, cum

dispune expres art. 2 din Statut: a) stabilirea și menținerea cadrului necesar

dezvoltării piețelor reglementate; b) promovarea încrederii în piețele

reglementate și în investițiile în instrumente financiare; c) asigurarea

protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale,

abuzive și frauduloase; d) promovarea funcționării corecte și transparente a

piețelor reglementate; e) prevenirea manipulării pieței și a fraudei și

asigurarea integrității piețelor reglementate; f) stabilirea standardelor de

soliditate financiară și de practică onestă pe piețele reglementate; g)

adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariției riscului sistemic pe

piețele reglementate; h) prevenirea afectării egalității de informare și

tratament al investitorilor sau al intereselor acestora. În scopul exercitării

activității de supraveghere, C.N.V.M. poate, printre altele, în conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (5) lit. a), b) și c) din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, să verifice modul

de îndeplinire a atribuțiilor și obligațiilor legale și statutare ale

administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum și ale altor

persoane în legătură cu activitatea entităților reglementate sau supravegheate

(lit. a); să solicite consiliului de administrație al entităților reglementate,

prevăzute la lit. a), întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea

adunării generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe

ordinea de zi (lit. b); să solicite tribunalului competent să dispună

convocarea de adunări generale ale acționarilor, în cazul în care nu sunt

respectate prevederile de la lit. b).

Instanța de fond a reținut în mod

eronat că obligațiile impuse consiliului de administrație al SC C. SA Constanța

prin ordonanța contestată au fost stabilite prin depășirea competenței

recunoscute de lege în favoarea C.N.V.M., fiind evident că, din punct de vedere

formal, cele dispuse prin art. 1 al Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 se

încadrează în conținutul prerogativei legale recunoscute în favoarea C.N.V.M. prin

dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au

constituit temeiul de drept al actului administrativ atacat.

Pe de altă parte, motivarea primei

instanțe în sensul că aprecierile de nelegalitate referitoare la hotărârea consiliului

de administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008, cuprinse

în preambulul Ordonanței nr. 636 din 30 octombrie 2008 emise de C.N.V.M., sunt

lipsite de relevanță juridică și nu pot constitui premisele actului

administrativ atacat, întrucât nu exista la data emiterii ordonanței o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă de constatare a nelegalității

hotărârii menționate, nu poate fi primită. Într-adevăr, la data emiterii

actului administrativ atacat nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă de constatare a nelegalității hotărârii consiliului de

administrație al SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie 2008 (prin care nu

au fost validate subscrierile efectuate de acționarul E.P.S.L. în cadrul

dreptului de preferință aferent majorării de capital social al SC C. SA

Constanța hotărâtă în data de 26 august 2008), însă simpla mențiune din

preambulul actului administrativ contestat, privitoare la nelegalitatea

hotărârii consiliului de administrație al intimatei reclamante din data de 13

octombrie 2008, nu este de natură să conducă, de plano, la concluzia

nelegalității Ordonanței nr. 636/2008, atâta vreme cât potrivit prevederilor

legale în vigoare C.N.V.M. este în drept, în principiu, în vederea îndeplinirii

obiectivelor sale fundamentale de asigurare a protecției operatorilor și

investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, să facă

aprecieri cu privire la respectarea dispozițiilor legale specifice domeniului pieței

de capital de către entitățile reglementate.

Potrivit dispozițiilor art. 236 alin.

(3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și

completările ulterioare, hotărârile luate de consiliul de administrație al unei

societăți admise la tranzacționare, în exercițiul atribuțiilor delegate de

adunarea generală extraordinară a acționarilor, au același regim ca și

hotărârile adunării generale a acționarilor, în ceea ce privește publicitatea

acestora și posibilitatea de contestare în instanță. Din acest punct de vedere,

se constată că s-a făcut dovada, în fața primei instanțe, că prin sentința

comercială nr. 21 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în

dosarul nr. 7883/118/2008 a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanta E.P.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Constanța și au fost

anulate în parte, numai în ceea ce privește anularea acțiunilor subscrise de

reclamantă și majorarea capitalului social al pârâtei, Hotărârile nr. 1 din 13

octombrie 2008 și 2 din 13 octombrie 2008 adoptate de consiliul de administrație

al SC C. SA Constanța. În aceste condiții, instanța de judecată, în temeiul

rolului activ prevăzut de dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., și

pentru realizarea unei optime administrări a justiției și prevenirea

pronunțării unor hotărâri judecătorești greșite sau contradictorii, era datoare

să pună în discuția părților chestiunea incidenței în cauză a prevederilor art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitoare la suspendarea legală facultativă

a judecății, și să statueze asupra împrejurării dacă dezlegarea pricinii

depinde sau nu, în tot sau în parte, de soluția irevocabilă ce va fi pronunțată

de instanța comercială în cauza având ca obiect anularea hotărârii consiliului

de administrație al reclamantei SC C. SA Constanța din data de 13 octombrie

2008.

În raport de cele mai sus arătate,

cum cele reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii atacate nu

sunt întemeiate, se impune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, admiterea

recursului declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva sentinței civile nr. 2625 din

17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceiași instanță, pentru a fi analizate și examinate și celelalte motive de

nelegalitate și netemeinicie a actului administrativ atacat, invocate prin

acțiunea reclamantei SC C. SA Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 246 C.

proc. civ., prin decizie se va lua act de manifestarea de voință procesuală a

reclamantei SC C. SA Constanța, în sensul renunțării la judecarea recursului

declarat împotriva sentinței civile mai sus menționate. pronunțate de Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantei SC C.

SA privind judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2625

din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de C.N.V.M.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 martie 2010.