ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2307/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 1702 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de R.M. împotriva Sentinței nr. 3531 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu Secretarul General al Municipiului București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea recursului declarat a reținut că prin Adresa nr. 141640 din 18 noiembrie 2008 pârâtul a răspuns la reclamația reclamantului R.M., în sensul că Secretarul general nu are atribuții în acordarea de despăgubiri.

Instanța de recurs a reținut că motivele recurentului au vizat faptul că prin respingerea acțiunii introductive s-ar lipsi de efecte Sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998 și i s-ar îngrădi accesul la justiție, motive care nu au fost primite de instanța de recurs întrucât soluția din dosarul de față nu are nicio legătură cu soluția indicată de recurent și nici nu este de natură să îngrădească liberul acces la justiție. Împotriva acestei hotărâri irevocabile a declarat recurs R.M., criticând decizia pronunțată ca netemeinică și nelegală. Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., iar recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs. Din coroborarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ. rezultă că în sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului.

Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de R.M. împotriva Deciziei nr. 1702 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.