ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2307/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 1702 din 22 iunie 2009 a

Curții de Apel București a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de R.M.

împotriva Sentinței nr. 3531 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București în contradictoriu cu Secretarul General al Municipiului București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea recursului declarat a

reținut că prin Adresa nr. 141640 din 18 noiembrie 2008 pârâtul a răspuns la

reclamația reclamantului R.M., în sensul că Secretarul general nu are atribuții

în acordarea de despăgubiri.

Instanța de recurs a

reținut că motivele recurentului au vizat faptul că prin respingerea acțiunii

introductive s-ar lipsi de efecte Sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998 și i

s-ar îngrădi accesul la justiție, motive care nu au fost primite de instanța de

recurs întrucât soluția din dosarul de față nu are nicio legătură cu soluția

indicată de recurent și nici nu este de natură să îngrădească liberul acces la

justiție.

Împotriva acestei

hotărâri irevocabile a declarat recurs R.M., criticând decizia pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Înalta Curte sesizată

cu cererea de recurs de față și procedând la verificarea acesteia a constatat

faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și

procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Înalta Curte, văzând

actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este

irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., iar

recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri

pronunțate în recurs.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ. rezultă că în

sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului.

Pentru motivele

arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art.

299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de R.M. împotriva Deciziei nr. 1702 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.