ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4253/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 858 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Iași a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.J. și în consecință: A respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C.J. în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Iași pentru lipsa calității procesuale active. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2193/99/2010 reclamantul C.J. a solicitat în contradictoriu cu D.G.A.S.P.C. Iași, constituirea măsurii plasamentului nepoților săi S.M. și S.C.M. la bunicii materni, motivat de faptul că părinții celor doi minori au plecat la muncă în Italia. Prezentă în instanță, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție pe care instanța a pus-o în discuția părților.

Potrivit art. 61 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească la cererea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Ca atare, măsura plasamentului se ia la cererea pârâtei având calitatea procesuală cerută de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând faptul că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare. Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 287 din 11 iunie 2010 a respins recursul formulat de reclamantul C.J., cu motivarea că, plasamentul copiilor constituie o măsură de protecție specială care potrivit art. 61 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 se stabilește de către instanța judecătorească la cererea D.G.A.S.P.C., singura îndreptățită a sesiza instanța judecătorească.

Împotriva acestei din urmă decizii C.J. a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 378 din 14 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul C.J. întrucât criticile invocate nu permit încadrarea în motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii contestatorul C.J. a formulat recurs. La termenul de judecată din data de 20 mai 2011 Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității recursului față de împrejurarea că acesta a fost declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Examinând excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că, recursul declarat în cauză împotriva deciziei civile nr. 378 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive stabilite ca atare prin dispozițiile art. 377 C. proc. civ. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.

Cum contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii a curții de apel ce are caracter irevocabil, recursul declarat împotriva acestei hotărâri prin care a fost respinsă contestația este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.J. împotriva deciziei nr. 378 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.