ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4253/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 858 din

16 aprilie 2010 a Tribunalului Iași a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului C.J. și în consecință:

A respins acțiunea

civilă formulată de reclamantul C.J. în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.

Iași pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță, a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 2193/99/2010 reclamantul C.J. a solicitat în contradictoriu

cu D.G.A.S.P.C. Iași, constituirea măsurii plasamentului nepoților săi S.M. și S.C.M.

la bunicii materni, motivat de faptul că părinții celor doi minori au plecat la

muncă în Italia.

Prezentă în instanță,

pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

excepție pe care instanța a pus-o în discuția părților.

Potrivit art. 61 alin.

(2) din Legea nr. 273/2004 măsura plasamentului se stabilește de către instanța

judecătorească la cererea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția

Copilului.

Ca atare, măsura

plasamentului se ia la cererea pârâtei având calitatea procesuală cerută de

lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând faptul că prima instanță i-a

încălcat dreptul la apărare.

Curtea de Apel Iași,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 287 din

11 iunie 2010 a respins recursul formulat de reclamantul C.J., cu motivarea că,

plasamentul copiilor constituie o măsură de protecție specială care potrivit

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 se stabilește de către instanța

judecătorească la cererea D.G.A.S.P.C., singura îndreptățită a sesiza instanța

judecătorească.

Împotriva acestei din

urmă decizii C.J.

a formulat contestație în

anulare, invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 378 din 14 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă contestația în anulare

formulată de contestatorul C.J.

întrucât

criticile invocate nu permit încadrarea în motivele prevăzute de art. 318 C.

proc. civ.

Împotriva acestei

decizii contestatorul C.J.

a formulat

recurs.

La termenul de judecată din data

de 20 mai 2011 Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității

recursului față de împrejurarea că acesta a fost declarat împotriva unei

hotărâri irevocabile.

Examinând excepția

inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că,

recursul declarat în cauză împotriva deciziei civile nr. 378 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este inadmisibil

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 299 C. proc. civ.

sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și

hotărârile date în primă instanță fără drept de apel.

Așadar, căii de atac

a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive stabilite ca atare prin

dispozițiile art. 377 C. proc. civ.

Potrivit art. 320 alin. (3) C.

proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de

vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.

Cum contestația în anulare a fost

formulată împotriva unei decizii a curții de apel ce are caracter irevocabil,

recursul declarat împotriva acestei hotărâri prin care a fost respinsă

contestația este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.J.

împotriva deciziei nr. 378 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2011.