ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.05.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2010

HOTĂRÂRE
06.05.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 528 din 30 martie 2009, pronunțată de

Tribunalul Iași a fost respinsă excepția de conexitate invocată de

contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I.

A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea

P.C.M. prin procurator O.I. în contradictoriu cu intimata A.V. Iași (fostă

R.A.J.A.C. Iași).

Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia nr. 151 din 16 octombrie 2009 a admis apelul declarat de

P.C.M. prin mandatar O.I. împotriva sentinței civile nr. 528 din 30 martie 2009

a Tribunalului Iași, sentință pe care a anulat-o.

A fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.

Instanța de apel a reținut în esență că, prin sentința apelată instanța

a fost investită cu contestația la executarea silită a sentinței civile nr.

8410 din 2 iulie 2007 a Judecătoriei Iași și s-a pronunțat cu privire la acest

obiect.

În acest sens s-a avut în vedere

că potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai

asupra obiectului cererii deduse judecății.

Potrivit textului enunțat este

instituit principiul disponibilității în procesul

civil, conform căruia reclamantul are dreptul să stabilească în cererea

de chemare în

judecată limitele și obiectul acțiunii, iar instanței de

judecată îi revine obligația de a se pronunța numai în limitele investirii.

Astfel, instanța de fond s-a

pronunțat în cauză asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost investită,

încălcând prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., ceea ce impune

nulitatea hotărârii apelate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la cererea de încuviințare a executării silite a unei

hotărâri judecătorești s-a reținut că este dată în competența materială a

judecătoriei, potrivit art. 373

1

art. 373 alin. (4) C. proc. civ.

și nu în cea a tribunalului.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.C.M. prin

procurator O.I.

Recursul

este nul.

Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce

se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea

pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația

generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își

sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Art. 301 C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de

la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 304

alin. (1) C. proc. civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul

termenului de recurs prin

arătarea criticilor în fapt și întemeiat pe motivul prev. de

art. 304 C.

proc. civ.

Este adevărat că reclamanta își exprimă nemulțumirea cu privire la

hotărârea pronunțată de către instanța de apel, critici care nu pot fi

încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul, dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care instanța de recurs

ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică, ori când

criticile formulate în fapt nu pot fi încadrate în motivele prev. de art. 304

Instanța investită cu judecarea recursului poate

exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care criticile

invocate sunt indicate în fapt și dezvoltate

într-o formă explicită, întemeiate pe textul enunțat

anterior, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existența unor motive pe

care, din oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să

delibereze.

Așa fiind, urmează a se reține că

recursul este nul.

Constată nul recursul declarat de reclamanta

P.C.M. prin procurator O.I. împotriva deciziei nr.151 din 16 octombrie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 7166 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta P.C.M. împotriva deciziei ci
ÎCCJ 2011-11-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8488/2011
în garanție formulată de reclamant, acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru argumentele ce se vor arăta: Discutarea cererii de chemare în garanție formulată de către reclamant cu prilejul soluționării cauzei în apel a fost proro
ÎCCJ 2012-06-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5042/2012
. 57 C. proc. civ., demersul acestora a fost de a solicita chemarea în judecată a apelantei ca și pârâtă, soluție corect dată de instanța de fond. Calitatea procesuală activă fiind strâns legată de notificarea adresată de reclamanți se cons
ÎCCJ 2011-01-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2011
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 763 din 6 mai 2009, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și, în consecință, a respins acțiunea formulată d
ÎCCJ 2011-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6447/2011
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 858 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Iași a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei civile nr. 725 din 19 octombrie 2005, p
Sursă