ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.N.M.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Prefectul

județului Dolj și Primăria comunei Celaru obligarea acestora să emită și să

comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilele notificate sub

nr. X/2002, situate în comuna Celaru, județul Dolj, în termen de 90 de zile de

la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata unor daune cominatorii

în sumă de 1000 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei, susținând că

interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea

pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin întâmpinarea

formulată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția

prematurității formulării acțiunii, în susținerea acesteia arătând că procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune

parcurgerea mai multor etape, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinare, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că atribuțiile sale sunt

stabilite prin art. 2 din H.G. nr. 361/2005. Astfel, autoritatea asigură

organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, nefiind învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire, această atribuție revenind Comisiei Centrale.

Pârâta Instituția

Prefectului Județului Dolj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii susținând că prefectura reprezintă sediul

instituției prefectului, neputând astfel sta în judecată și excepția lipsei

calității procesuale pasive, întrucât nu are atribuții în privința emiterii

titlurilor de despăgubire, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Primăria Comunei Celaru a invocat excepția

prematurității acțiunii, făcând referire la etapele ce trebuie parcurse în

cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

de apel

Prin Sentința nr.

129/F din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de

pârâtul Instituția Prefectului județului Dolj și prematurității acțiunii

invocată de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Primăria comunei Celaru prin Primar.

Prin aceeași

sentință, a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâții să efectueze

demersurile legale necesare pentru emiterea titlului de despăgubire pentru

imobilele menționate în notificarea din 22 iunie 2001 emisă de Biroul

Executorilor Judecătorești Asociați T.N.C. și T.B., respingând celelalte

pretenții.

și de drept care au format convingerea instanței de apel

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, prima instanță a avut în vedere dispozițiile

Capitolului 5 art. 16 - 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementează

atribuțiile fiecăreia dintre instituțiile pârâte chemate în judecată.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de Instituția Prefectului județului Dolj,

prima instanță a avut în vedere că intenția reclamantului a fost aceea de a chema

în judecată autoritățile învestite cu atribuții în soluționarea notificării

sale, iar nu sediile acestor instituții, iar cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestei pârâte, s-au reținut atribuțiile acesteia

privind preluarea dosarelor de la unitățile administrativ-teritoriale aflate în

raza competenței sale teritoriale și înaintării lor către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește

excepția prematurității acțiunii invocată de pârâții Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și Primăria comunei Celaru prin Primar, prima

instanță a reținut că aceștia au obligații imperative stabilite prin

dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pe care nu le-au îndeplinit

până la promovarea prezentei acțiuni.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat prin

notificarea din 22 iunie 2001 acordarea despăgubirilor, respectiv restituirea

în echivalent a bunurilor preluate abuziv, întrucât este unicul moștenitor al

autorului său de la care au fost preluate bunurile mobile și imobile prevăzute

în procesul-verbal din 12 decembrie 1941.

Totodată, a reținut

că prin Decizia nr. 94 din 1 februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2782,

Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de către reclamant și a

dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 3800 mp situată în

intravilanul comunei Celaru, județul Dolj, constatând că este îndreptățit la

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate de stat prin procesul-verbal

sus-menționat, respectiv casă de locuit și anexe gospodărești.

Prin Dispoziția nr.

X/2005, emisă de Primăria comunei Celaru, s-a respins cererea de restituire în

natură și s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de

restituit suma de 60 milioane lei, fiind înaintată Comisiei Centrale, iar la

data de 31 ianuarie 2006 a fost restituită, cu motivarea că trebuia să conțină

doar propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale, nu

și cuantumul acestor despăgubiri, a căror contravaloare urma să fie stabilită

în cadrul procedurii administrative.

Ulterior, la data de

05 mai 2010 s-a înaintat Comisiei Centrale dosarul care a fost înregistrat sub

nr. 8038/CC, conținând Dispoziția din 03 martie 2010 emisă de Primăria comunei

Celaru, județul Dolj, avându-l ca titular pe reclamant.

În concluzie,

judecătorul fondului a reținut că reclamantul a depus notificare și

documentația aferentă încă din 22 iunie 2001 la Primăria comunei Celaru, iar

autoritățile învestite cu soluționarea acesteia nu i-au comunicat un răspuns

nici până la data promovării acțiunii (27 ianuarie 2010), apreciind astfel că

este îndreptățit să primească un răspuns la solicitarea sa privind restituirea

prin echivalent, respectiv acordarea despăgubirilor pentru bunurile ce au fost

preluate abuziv și care nu mai pot fi restituite în natură, cu atât mai mult cu

cât există o hotărâre judecătorească în acest sens, definitivă și irevocabilă,

învestită cu formulă executorie.

declarate în cauză

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

4.1. Recursul pârâtei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive,

susținând, în esență, că nu această entitate analizează și înaintează spre

evaluare dosarele privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, ci Comisia Centrală, prin

secretariatul său, conform prevederilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr.

247/2005, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că în mod

greșit prima instanță a respins această excepție.

Totodată, a arătat că

potrivit H.G. nr. 361/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, faptul că această autoritate

asigură organizarea și funcționarea Secretariatului amintit nu-i conferă

acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală

are atribuții în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

4.2. Recursul pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

În motivarea căii de

atac, recurenta a susținut că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

se completează cu prevederile H.G. nr. 1095/2005 privind aprobarea normelor metodologice

de aplicare a Titlului VII din actul normativ menționat, prevederi care însă au

fost ignorate de prima instanță.

A mai arătat că

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

presupune parcurgerea mai multor etape: etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în

natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în

care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea

de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului

sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare,

procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile

prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

În speță, procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 a fost declanșată, în sensul că

dosarul aferent Dispoziției nr. X/2005 a fost transmis și înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 8038/CC. La data de 05 mai 2010

Instituția Prefectului Dolj a transmis dosarul conținând Dispoziția din 03

martie 2010, emisă de Primăria sus-menționată, în favoarea reclamantului, însă

a fost restituit Primăriei comunei Celaru pentru a fi completat cu hotărârile

judecătorești privind litigiul având ca obiect imobilul notificat și cu

înscrisuri privind descrierea corpurilor de construcție și situația parcelei de

teren la care se face referire în dispoziția emisă, în sensul dacă aceasta se

afla în intravilan la momentul preluării abuzive.

Astfel, a susținut că

în măsura în care entitatea care a emis decizia/dispoziția privind soluționarea

notificării în condițiile Legii nr. 247/2005 nu își îndeplinește obligația de a

transmite dosarul aferent notificării reclamantului care să conțină

înscrisurile menționate și strict enumerate în H.G. nr. 1095/2005, în speță

Primăria comunei Celaru, Comisia Centrală, la rândul ei, nu poate dispune

evaluarea imobilului notificat, respectiv, emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire, susținând astfel că, în aceste condiții, prima instanță a

instituit în sarcina pârâtei o obligație imposibil de executat.

În concluzie,

recurenta a arătat că decizia conținând titlul de despăgubire se emite de

Comisia Centrală după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, însă această procedură presupune finalizarea celei

reglementate prin Legea nr. 10/2001 și transmiterea dosarelor aferente

dispozițiilor privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, însoțite

de avizul de legalitate emis de prefecturi.

Prin notele scrise

depuse la dosar, recurentele au reiterat criticile din recursurile formulate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale

art. 304

1

, constată următoarele:

Intimatul-reclamant a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele situate în comuna Celaru,

județul Dolj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea

acestuia de persoană îndreptățită la despăgubiri i-a fost recunoscută prin

Dispoziția din septembrie 2005 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri

conform legii menționate.

Prin Decizia nr. 94

din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a dispus restituirea în natură a

suprafeței de teren de 3800 mp situată în intravilanul comunei Celaru, județul

Dolj, constatându-se că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilele preluate de stat prin procesul-verbal din 12

decembrie 1941, respectiv casă de locuit și anexe gospodărești.

1.1. Cu privire la

recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

Contrar celor

reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 din Legea nr.

247/2005, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este întemeiată.

În privința aplicării

Legii nr. 10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice

locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de

imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.

Procedura

administrativă instituită prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi

restituite în natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape, a

căror parcurgere este obligatorie, anterior emiterii deciziei reprezentând

titlul de despăgubire.

În aceste proceduri

sunt implicate mai multe entități, însă Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților nu are atribuții în cursul procedurii administrative

privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci

Comisia Centrală este cea care emite decizia referitoare la acordarea titlului

de despăgubire, aceasta fiind titulară de drepturi și obligații în raportul de

drept administrativ, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

având atribuții distincte, de coordonare a procesului de acordare a

despăgubirilor, de emitere a titlurilor de plată și a titlurilor de conversie

în etapa titlurilor de despăgubire, potrivit art. 13

1

și art. 18

1

- 18

9

din Legea nr. 247/2005.

1.2. Cu privire la

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Referitor la

criticile recurentei-pârâte în justificarea refuzului său de finalizare a

procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că

sunt nefondate, reținând că hotărârea primei instanțe este pusă la adăpost de

orice critică.

Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este abilitat să verifice doar

legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest

aspect nu a fost contestat, refuzându-se emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire, cu motivarea că nu există înscrisuri privind descrierea corpurilor

de construcție și situația parcelei de teren la care se face referire în

dispoziția emisă.

Reclamantul a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea

formulată în anul 2001, iar dosarul conținând dispoziția de acordare a

despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 8038/CC.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv, conduce la încălcarea principiului soluționării

cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Demersul

recurentei-pârâte de a retrimite Primăriei comunei Celaru dosarul și documentația

ce a stat la baza soluționării notificării reclamantului echivalează practic cu

o dezînvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire, nelegală

în condițiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și Normele de aplicare

ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate și cu atât mai mult cu cât, în

speță, există o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, învestită

cu formulă executorie.

De altfel, prin

atitudinea sa, autoritatea pârâtă nu a respectat unul dintre principiile care

trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, respectiv

principiul operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în

scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor

legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și

eficient.

Prin urmare,

argumentele recurentei-intimate în ceea ce privește neemiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, nu pot justifica întârzierea nerezonabilă

de soluționare a procedurii administrative de despăgubire, având în vedere că

potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg în calculul termenului

rezonabil de rezolvare a cererii prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului este inclusă întreaga procedură administrativă.

Principiul

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, o

componentă a dreptului la o bună administrare, consacrat în art. 41 al Cartei

Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și ale cărui coordonate nu pot fi ignorate

ca repere în practica administrativă a autorităților publice naționale.

În concluzie,

complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în

ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității

publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că

la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, va modifica

hotărârea atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale

pasive a Autorității și va respinge acțiunea formulată față de această pârâtă,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, va respinge

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

Sentinței nr. 129/F din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

hotărârea atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale

pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și respinge

acțiunea formulată de reclamantul P.N.M.I. față de această pârâtă.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul

formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 129/F din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.