ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.N.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Prefectul județului Dolj și Primăria comunei Celaru obligarea acestora să emită și să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilele notificate sub nr. X/2002, situate în comuna Celaru, județul Dolj, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata unor daune cominatorii în sumă de 1000 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei, susținând că interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin întâmpinarea formulată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, în susținerea acesteia arătând că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că atribuțiile sale sunt stabilite prin art. 2 din H.G. nr. 361/2005. Astfel, autoritatea asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nefiind învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, această atribuție revenind Comisiei Centrale.

Pârâta Instituția Prefectului Județului Dolj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii susținând că prefectura reprezintă sediul instituției prefectului, neputând astfel sta în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are atribuții în privința emiterii titlurilor de despăgubire, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Primăria Comunei Celaru a invocat excepția prematurității acțiunii, făcând referire la etapele ce trebuie parcurse în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 129/F din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Instituția Prefectului județului Dolj și prematurității acțiunii invocată de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Primăria comunei Celaru prin Primar. Prin aceeași sentință, a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâții să efectueze demersurile legale necesare pentru emiterea titlului de despăgubire pentru imobilele menționate în notificarea din 22 iunie 2001 emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T.N.C.

și T.B., respingând celelalte pretenții. 3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prima instanță a avut în vedere dispozițiile Capitolului 5 art. 16 - 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementează atribuțiile fiecăreia dintre instituțiile pârâte chemate în judecată.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Instituția Prefectului județului Dolj, prima instanță a avut în vedere că intenția reclamantului a fost aceea de a chema în judecată autoritățile învestite cu atribuții în soluționarea notificării sale, iar nu sediile acestor instituții, iar cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, s-au reținut atribuțiile acesteia privind preluarea dosarelor de la unitățile administrativ-teritoriale aflate în raza competenței sale teritoriale și înaintării lor către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii invocată de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Primăria comunei Celaru prin Primar, prima instanță a reținut că aceștia au obligații imperative stabilite prin dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pe care nu le-au îndeplinit până la promovarea prezentei acțiuni.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat prin notificarea din 22 iunie 2001 acordarea despăgubirilor, respectiv restituirea în echivalent a bunurilor preluate abuziv, întrucât este unicul moștenitor al autorului său de la care au fost preluate bunurile mobile și imobile prevăzute în procesul-verbal din 12 decembrie 1941. Totodată, a reținut că prin Decizia nr. 94 din 1 februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2782, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de către reclamant și a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 3800 mp situată în intravilanul comunei Celaru, județul Dolj, constatând că este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate de stat prin procesul-verbal sus-menționat, respectiv casă de locuit și anexe gospodărești.

Prin Dispoziția nr. X/2005, emisă de Primăria comunei Celaru, s-a respins cererea de restituire în natură și s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit suma de 60 milioane lei, fiind înaintată Comisiei Centrale, iar la data de 31 ianuarie 2006 a fost restituită, cu motivarea că trebuia să conțină doar propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale, nu și cuantumul acestor despăgubiri, a căror contravaloare urma să fie stabilită în cadrul procedurii administrative. Ulterior, la data de 05 mai 2010 s-a înaintat Comisiei Centrale dosarul care a fost înregistrat sub nr. 8038/CC, conținând Dispoziția din 03 martie 2010 emisă de Primăria comunei Celaru, județul Dolj, avându-l ca titular pe reclamant.

În concluzie, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a depus notificare și documentația aferentă încă din 22 iunie 2001 la Primăria comunei Celaru, iar autoritățile învestite cu soluționarea acesteia nu i-au comunicat un răspuns nici până la data promovării acțiunii (27 ianuarie 2010), apreciind astfel că este îndreptățit să primească un răspuns la solicitarea sa privind restituirea prin echivalent, respectiv acordarea despăgubirilor pentru bunurile ce au fost preluate abuziv și care nu mai pot fi restituite în natură, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre judecătorească în acest sens, definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie. 4. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

4.1. Recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând, în esență, că nu această entitate analizează și înaintează spre evaluare dosarele privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, ci Comisia Centrală, prin secretariatul său, conform prevederilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că în mod greșit prima instanță a respins această excepție. Totodată, a arătat că potrivit H.G.

nr. 361/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, faptul că această autoritate asigură organizarea și funcționarea Secretariatului amintit nu-i conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală are atribuții în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. 4.2. Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se completează cu prevederile H.G. nr. 1095/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ menționat, prevederi care însă au fost ignorate de prima instanță.

A mai arătat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007. În speță, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 a fost declanșată, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. X/2005 a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 8038/CC. La data de 05 mai 2010 Instituția Prefectului Dolj a transmis dosarul conținând Dispoziția din 03 martie 2010, emisă de Primăria sus-menționată, în favoarea reclamantului, însă a fost restituit Primăriei comunei Celaru pentru a fi completat cu hotărârile judecătorești privind litigiul având ca obiect imobilul notificat și cu înscrisuri privind descrierea corpurilor de construcție și situația parcelei de teren la care se face referire în dispoziția emisă, în sensul dacă aceasta se afla în intravilan la momentul preluării abuzive.

Astfel, a susținut că în măsura în care entitatea care a emis decizia/dispoziția privind soluționarea notificării în condițiile Legii nr. 247/2005 nu își îndeplinește obligația de a transmite dosarul aferent notificării reclamantului care să conțină înscrisurile menționate și strict enumerate în H.G. nr. 1095/2005, în speță Primăria comunei Celaru, Comisia Centrală, la rândul ei, nu poate dispune evaluarea imobilului notificat, respectiv, emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, susținând astfel că, în aceste condiții, prima instanță a instituit în sarcina pârâtei o obligație imposibil de executat.

În concluzie, recurenta a arătat că decizia conținând titlul de despăgubire se emite de Comisia Centrală după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, însă această procedură presupune finalizarea celei reglementate prin Legea nr. 10/2001 și transmiterea dosarelor aferente dispozițiilor privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, însoțite de avizul de legalitate emis de prefecturi. Prin notele scrise depuse la dosar, recurentele au reiterat criticile din recursurile formulate. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată următoarele: Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele situate în comuna Celaru, județul Dolj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea acestuia de persoană îndreptățită la despăgubiri i-a fost recunoscută prin Dispoziția din septembrie 2005 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri conform legii menționate.

Prin Decizia nr. 94 din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 3800 mp situată în intravilanul comunei Celaru, județul Dolj, constatându-se că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate de stat prin procesul-verbal din 12 decembrie 1941, respectiv casă de locuit și anexe gospodărești. 1.1. Cu privire la recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este întemeiată.

În privința aplicării Legii nr. 10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată. Procedura administrativă instituită prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape, a căror parcurgere este obligatorie, anterior emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În aceste proceduri sunt implicate mai multe entități, însă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci Comisia Centrală este cea care emite decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire, aceasta fiind titulară de drepturi și obligații în raportul de drept administrativ, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților având atribuții distincte, de coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor, de emitere a titlurilor de plată și a titlurilor de conversie în etapa titlurilor de despăgubire, potrivit art. 13 1 și art. 18 1 - 18 9 din Legea nr. 247/2005.

1.2. Cu privire la recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Referitor la criticile recurentei-pârâte în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt nefondate, reținând că hotărârea primei instanțe este pusă la adăpost de orice critică. Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este abilitat să verifice doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a fost contestat, refuzându-se emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, cu motivarea că nu există înscrisuri privind descrierea corpurilor de construcție și situația parcelei de teren la care se face referire în dispoziția emisă.

Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul conținând dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 8038/CC. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conduce la încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Demersul recurentei-pârâte de a retrimite Primăriei comunei Celaru dosarul și documentația ce a stat la baza soluționării notificării reclamantului echivalează practic cu o dezînvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire, nelegală în condițiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate și cu atât mai mult cu cât, în speță, există o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie. De altfel, prin atitudinea sa, autoritatea pârâtă nu a respectat unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, respectiv principiul operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Prin urmare, argumentele recurentei-intimate în ceea ce privește neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot justifica întârzierea nerezonabilă de soluționare a procedurii administrative de despăgubire, având în vedere că potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg în calculul termenului rezonabil de rezolvare a cererii prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este inclusă întreaga procedură administrativă. Principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, o componentă a dreptului la o bună administrare, consacrat în art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și ale cărui coordonate nu pot fi ignorate ca repere în practica administrativă a autorităților publice naționale.

În concluzie, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității și va respinge acțiunea formulată față de această pârâtă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 129/F din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și respinge acțiunea formulată de reclamantul P.N.M.I. față de această pârâtă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 129/F din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.