ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3474/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 145/CC, pronunțată la data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, a anulat hotărârea A.G.O.A. a SC R. SA nr. 1 din 26 martie 2009 și a dispus menționarea în Registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oicial a dispozitivului sentinței, după rămânerea ei irevocabilă.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta, prin hotărârea adoptată, a ales auditorul financiar al societății în condiții de vot deschis cu înfrângerea dispozițiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; că, prin adunarea generală în discuție, nu s-a stabilit limita minimă a contractului de audit, iar, potrivit art. 113 lit. m) din menționata lege, modificarea actului constitutiv este o atribuție a adunării generale extraordinare și că, în speță, s-a încălcat, astfel, competența adunării generale, hotărârea A.G.O.A. societății pârâte fiind atinsă de nulitate.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 14, pronunțată la data de 24 februarie 2010, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea și a obligat pe intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 7.160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, examinând sentința prin prisma criticilor și apărărilor formulate, a reținut, în rezumat, că, în cauză, nu se pretinde că ar fi fost un vot deschis, ci pe buletinul de vot, susținându-se că, nemenționarea pe aceste buletine a acționarului și a numărului de acțiuni deținute, înfrânge cerința caracterului secret, susținere ce nu poate fi primită, întrucât era imperios necesar să fie identificat votantul pentru a se verifica numărul de acțiuni deținute și, astfel, realizarea cvorumului în considerarea art. 120 din menționata lege; că reprezentantul reclamantei nu a avut obiecțiuni la modalitatea de desfășurare a votului, conform procesului- verbal; că alegerea auditorului s-a făcut prin vot secret cu un număr de 277.988.565 voturi pentru, echivalente a 97,23% din capitalul social reprezentat, durata mandatului fiind prevăzută la pct. 3 din hotărârea contestată; că art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea Societăților Comerciale dă în atribuțiile A.G.O.A.

alegerea auditorului financiar și că alegerea auditorului de către A.G.O.A. răspunde cerințelor imperative ale legii și astfel nu se poate aprecia că ar fi fost nevoie ca hotărârea să fie luată de A.G.E.A., întrucât art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990 are în vedere orice hotărâre sau modificare a actului constitutiv pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței tribunalului ca fiind temeinică și legală. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia instanței de apel este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii comerciale, cu referire la art. 130 alin. (2) și art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990.

Recursul este nefondat. Este de observat că, reținând obligativitatea votului secret pentru alegerea, revocarea ori demiterea auditorilor financiari, conform cerințelor art. 130 alin. (2) din Legea Societăților Comerciale și concluzionând, în stabilirea situației de fapt, ce excede controlului casației, că alegerea auditorului s-a făcut, în speță, prin vot secret, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a acestor prevederi. Având în vedere că faptul modificării art. 10.1 din actul constitutiv, ca urmare a schimbării persoanei auditorului financiar, nu reprezintă o modificare a acestui act, în sensul art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990, republicată; că aceste prevederi trebuie interpretate prin raportare la art. 111 alin. (2), din menționata lege, care la lit. b) dă în atribuțiile A.G.O.A.

alegerea auditorului financiar, nu se poate reține nici critica încălcării precitatelor dispoziții legale de către instanța de apel, care a reținut, cu justețe, că, în situația în care alegerea auditorului este dată în competența adunării generale ordinare, nu este îndeplinită cerința prevăzută de lege de a fi necesară aprobarea adunării extraordinare. Așa fiind, constatând că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge recursul formulat de intimata reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta B.I.L., împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 14 din 24 februarie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2010.