ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3474/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 145/CC,

pronunțată la data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial

Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I.L., în

contradictoriu cu pârâta SC R. SA, a anulat hotărârea A.G.O.A. a SC R. SA nr.

1 din 26 martie 2009 și a dispus menționarea în Registrul

Comerțului și publicarea în Monitorul Oicial a dispozitivului

sentinței, după rămânerea ei irevocabilă.

Spre a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că pârâta, prin hotărârea

adoptată, a ales auditorul financiar al societății în

condiții de vot deschis cu înfrângerea dispozițiilor art. 130 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990; că, prin adunarea generală în

discuție, nu s-a stabilit limita minimă a contractului de audit, iar,

potrivit art. 113 lit. m) din menționata lege, modificarea actului

constitutiv este o atribuție a adunării generale extraordinare

și că, în speță, s-a încălcat, astfel, competența

adunării generale, hotărârea A.G.O.A. societății pârâte

fiind atinsă de nulitate.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești,

prin decizia nr. 14, pronunțată la data de 24 februarie 2010, a admis

apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a

schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea și a obligat pe

intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de

7.160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar, examinând sentința prin

prisma criticilor și apărărilor formulate, a reținut, în

rezumat, că, în cauză, nu se pretinde că ar fi fost un vot

deschis, ci pe buletinul de vot, susținându-se că, nemenționarea

pe aceste buletine a acționarului și a numărului de acțiuni

deținute, înfrânge cerința caracterului secret, susținere ce nu

poate fi primită, întrucât era imperios necesar să fie identificat

votantul pentru a se verifica numărul de acțiuni deținute

și, astfel, realizarea cvorumului în considerarea art. 120 din

menționata lege; că reprezentantul reclamantei nu a avut

obiecțiuni la modalitatea de desfășurare a votului, conform

procesului- verbal; că alegerea auditorului s-a făcut prin vot secret

cu un număr de 277.988.565 voturi pentru, echivalente a 97,23% din

capitalul social reprezentat, durata mandatului fiind prevăzută la pct.

3 din hotărârea contestată; că art. 111 alin. (2) lit. b) din

Legea Societăților Comerciale dă în atribuțiile A.G.O.A.

alegerea auditorului financiar și că alegerea auditorului de

către A.G.O.A. răspunde cerințelor imperative ale legii și

astfel nu se poate aprecia că ar fi fost nevoie ca hotărârea să

fie luată de A.G.E.A., întrucât art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990 are

în vedere orice hotărâre sau modificare a actului constitutiv pentru care

este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.

Împotriva menționatei decizii a

formulat recurs intimata reclamantă, invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând respingerea apelului și

menținerea sentinței tribunalului ca fiind temeinică și

legală.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că decizia instanței de apel este

pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii comerciale, cu referire la art. 130 alin. (2) și art. 113 lit. m)

din Legea nr. 31/1990.

Recursul este nefondat.

Este de observat că,

reținând obligativitatea votului secret pentru alegerea, revocarea ori

demiterea auditorilor financiari, conform cerințelor art. 130 alin. (2)

din Legea Societăților Comerciale și concluzionând, în

stabilirea situației de fapt, ce excede controlului casației, că

alegerea auditorului s-a făcut, în speță, prin vot secret,

instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare

a acestor prevederi.

Având în vedere că faptul

modificării art. 10.1 din actul constitutiv, ca urmare a schimbării

persoanei auditorului financiar, nu reprezintă o modificare a acestui act,

în sensul art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990, republicată; că

aceste prevederi trebuie interpretate prin raportare la art. 111 alin. (2), din

menționata lege, care la lit. b) dă în atribuțiile A.G.O.A. alegerea

auditorului financiar, nu se poate reține nici critica

încălcării precitatelor dispoziții legale de către

instanța de apel, care a reținut, cu justețe, că, în

situația în care alegerea auditorului este dată în competența

adunării generale ordinare, nu este îndeplinită cerința

prevăzută de lege de a fi necesară aprobarea adunării

extraordinare.

Așa fiind, constatând că

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc

incidența în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ. va respinge recursul formulat de intimata reclamantă

împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

reclamanta B.I.L., împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 14

din 24 februarie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2010.