ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față, constată
următoarele:
În dosarul nr. 5504.1/30/2007 aflat
pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 13 octombrie 2010,
reclamanta H.(B.)A. a formulat
cerere, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în raport cu prevederile art.
124, art. 126/1/2/2, art. 73/3 lit. l), art. 21/1, art. 20, art. 16/2, art.
1/3/4/5, art. 2/2, art. 148/2/4 din Constituția României.
Prin încheierea din 3 noiembrie
2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca inadmisibilă
cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că, față de obiectul
dosarului, respectiv acțiunea prin care reclamanta H.(B.)A. a solicitat
instanței să constate caracterul abuziv al preluării imobilului înscris în C.F.
8111 Timișoara, rectificarea cărții funciare, constatarea nulității absolute a
actelor de dispoziție și administrare încheiate de Statul Român și evacuarea
pârâților, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (1)
și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu are legătură cu obiectul cauzei,
conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale.
Împotriva acestei încheieri, la data
de 5 noiembrie 2010, a declarat recurs
reclamanta H.(B.)A.
În motivarea cererii, recurenta a
arătat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza și
îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, în continuare enumerând câteva
principii, precum „Nu este permisă omologarea sau egalizarea discriminării”,
„Justiția este monopol al statului”, „Justiția este unică, iar judecătorii
trebuie să fie independenți”, etc.
Dosarul a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Pentru termenul din 25 februarie 2011,
intimații N.A., SC C.A.C. SRL, SC S.M.J. SRL au depus la dosar concluzii
scrise, prin care au invocat excepția nulității recursului.
Analizând cu prioritate această
excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite,
pentru considerentele ce succed:
Conform art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, calea
de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții
Constituționale este numai recursul, motiv pentru care sunt incidente
dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., criticile nefiind limitate la
cele care se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Cu toate acestea, recurenta nu a
formulat critici care să aibă legătură cu soluția pronunțată întrucât, în afara
afirmației că „excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza și
îndeplinește toate condițiile de admisibilitate”, aceasta a enumerat niște
enunțuri, care nu îmbracă caracterul unor critici cu privire la considerentele
de fapt și de drept reținute de instanță în justificarea soluției recurate și care
nu pot fi calificate ca fiind motive de recurs.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire
a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speță, recurenta nu a fost în
măsură să arate în ce mod admiterea excepției de neconstituționalitate a
prevederilor art. 38 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară ar fi putut influența judecata acțiunii sale, având ca
obiect constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului înscris în C.F.
8111 Timișoara, rectificarea cărții funciare, constatarea nulității absolute a
actelor de dispoziție și administrare încheiate de Statul Român și evacuarea
pârâților.
Așa fiind, cum aspectele invocate de
recurenta-reclamantă nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în
cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica
sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C.
proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest
obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta H.(B.)A.
împotriva încheierii din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în dosar nr. 5504.1/30/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25
februarie 2011.