ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: În dosarul nr. 5504.1/30/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 13 octombrie 2010, reclamanta H.(B.)A. a formulat cerere, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în raport cu prevederile art. 124, art. 126/1/2/2, art. 73/3 lit. l), art. 21/1, art. 20, art. 16/2, art. 1/3/4/5, art. 2/2, art. 148/2/4 din Constituția României. Prin încheierea din 3 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că, față de obiectul dosarului, respectiv acțiunea prin care reclamanta H.(B.)A.

a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al preluării imobilului înscris în C.F. 8111 Timișoara, rectificarea cărții funciare, constatarea nulității absolute a actelor de dispoziție și administrare încheiate de Statul Român și evacuarea pârâților, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu are legătură cu obiectul cauzei, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri, la data de 5 noiembrie 2010, a declarat recurs reclamanta H.(B.)A.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza și îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, în continuare enumerând câteva principii, precum „Nu este permisă omologarea sau egalizarea discriminării”, „Justiția este monopol al statului”, „Justiția este unică, iar judecătorii trebuie să fie independenți”, etc. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Pentru termenul din 25 februarie 2011, intimații N.A., SC C.A.C. SRL, SC S.M.J. SRL au depus la dosar concluzii scrise, prin care au invocat excepția nulității recursului. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele ce succed: Conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este numai recursul, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., criticile nefiind limitate la cele care se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Cu toate acestea, recurenta nu a formulat critici care să aibă legătură cu soluția pronunțată întrucât, în afara afirmației că „excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza și îndeplinește toate condițiile de admisibilitate”, aceasta a enumerat niște enunțuri, care nu îmbracă caracterul unor critici cu privire la considerentele de fapt și de drept reținute de instanță în justificarea soluției recurate și care nu pot fi calificate ca fiind motive de recurs.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. În speță, recurenta nu a fost în măsură să arate în ce mod admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ar fi putut influența judecata acțiunii sale, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului înscris în C.F. 8111 Timișoara, rectificarea cărții funciare, constatarea nulității absolute a actelor de dispoziție și administrare încheiate de Statul Român și evacuarea pârâților. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta H.(B.)A. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în dosar nr. 5504.1/30/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.