ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2825/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 6 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1138/299/2010

(1669/2010), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpatului H.B.G. și a menținut măsura arestării preventive a

acestuia.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, Curtea de Apel

București a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Prin sentința penală nr. 485/2010 pronunțată de Judecătoria

Sector 1 în dosarul nr. 1138/299/2010, în temeiul art. 211 alin. (1), (2) lit. c),

art. 109 C. pen. a fost condamnat inculpatul H.B.G. la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., urmând ca pedeapsa sa fie pusă în executare

la împlinirea vârstei de 18 ani.

Prin decizia penala nr. 417/A din 08 iunie 2010 a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.B.G. împotriva sentinței

de condamnare.

In fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de

27 decembrie 2009, in jurul orelor 13.40, în timp ce se afla la intrarea de

metrou Gara de Nord, prin smulgere, a sustras din mana părții vătămate B.A.M.

un telefon mobil, în scopul însușirii pe nedrept.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că

inculpatul a fost arestat preventiv în data de 29 decembrie 2009, apreciindu-se

că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că este incident cazul prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen.

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat

că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin,

fiind îndeplinită una din condițiile alternative prev. de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, probele administrate până la acest moment procesual

nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte de

natură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 cu referire la

art. 68/1 C. proc. pen.

De asemenea, este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârșite de

inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei ultime condiții, conform art. 136

alin. (8) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere natura și gradul de pericol

concret al infracțiunii, dar ș

i datele ce-1

caracterizează pe inculpat.

Împotriva încheierii din 6 iulie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat

recurs inculpatul H.B.G., fără a-l motiva în scris.

Examinarea hotărârii atacate se va face conform art. 385

6

C. proc. pen., constatându-se însă, că, pentru considerentele ce se vor arăta,

recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit principiului legalității și oficialității

înscris în art. 2 C. proc. pen., procesul penal se desfășoară atât în cursul

urmăririi penale, cât și al judecății potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În sensul acestor prevederi, exercitarea unei căi de atac ordinare se face doar

în condițiile și termenele arătate de norma procesual penală.

Ori, dispozițiile art. 141 C. proc. pen. referitoare la

calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății

privind măsurile preventive stabilește care sunt încheierile supuse recursului,

după cum și soluțiile dispuse prin acestea.

Din examinarea textului de lege sus-menționat, per a

contrario, raportat la cauza de față, rezultă că încheierea pronunțată în

recurs, prin care se dispune menținerea arestării preventive, nu poate fi

atacată separat cu recurs.

În cauză, inculpatul H.B.G., exercitând o cale de atac

neprevăzută de lege împotriva încheierii dată în recurs, prin care s-a menținut

măsura arestării preventive, a formulat un recurs inadmisibil, care se va respinge

conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) raportat la art. 189

alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul H.B.G.

împotriva încheierii din 6 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1138/299/2010

(1669/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

august 2010.