ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința

nr. 335/CA din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă

cererea reclamantei A.A. formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Constanța.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea

introductivă reclamanta A.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 33428 din 20

august 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și recunoașterea

calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Instanța de

fond a reținut că reclamanta, conform actului de stare civilă prezentat, s-a

născut la data de 2 decembrie 1945 în localitatea Viroaga, raionul Negru Vodă,

iar susținerea privind faptul că este eronată data nașterii înscrisă în

certificatul de naștere nu a fost primită de instanța de fond, întrucât actul

prezentat face dovada datei certe a nașterii, neputând fi înlăturată această

dovadă pe bază de alte probe.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de

fond ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a

arătat că, deși s-a născut la 2 decembrie 1945, la data de 6 martie 1945, când

actul normativ prevedea că se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000,

recurenta-reclamantă era concepută, astfel încât trebuie să beneficieze de

drepturile recunoscute unui copil născut la acea dată.

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres

faptul că „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 ~ 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una

din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate".

De asemenea,

potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Înalta Curte a

constatat că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o

dispozițiilor art.1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare,

este în acord și cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice...Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau

alta se încadrează ori nu în

vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice

reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești".

Înalta Curte

reține din materialul probator existent la dosar faptul că recurenta-reclamantă

nu se află în ipoteza textului de lege arătat și, pe cale de consecință,

interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr.

105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

Astfel, în

cauza dedusă judecății, recurenta-reclamantă s-a născut în afara perioadei prevăzute

de lege pentru acordarea drepturilor, astfel încât neîncadrându-se în ipoteza

legală este evident că nu poate beneficia de drepturile ce sunt reglementate de

actul normativ în discuție.

Scopul

reglementării este acela de a acorda drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până Ia 6

martie 1945 din motive etnice.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul formulat de A.A. împotriva sentinței nr. 335/CA din 7 octombrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2011.