ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2835/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3640 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.C., acțiune având ca obiect constatarea calității pârâtului de colaborator al securității. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că probele administrate relevă că dosarul personal al pârâtului conține cu precădere note-raport și note de analiză care conțin exprimări cu caracter general, aceste materiale, necoroborate cu note informative redactate de pârât sau cu alte înscrisuri care să conțină date concrete, neputând conduce la concluzia că eventualele informații furnizate de pârât făceau parte din cele menționate în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. A mai apreciat judecătorul fondului că singurul material scris ce poate fi atribuit pârâtului este nota informativă depusă la filele 64-66 din dosarul de fond, care este însă întocmită la data de 09 octombrie 1972, anterior datei la care s-a deschis dosarul personal al pârâtului, și care cuprinde relatări prin care pârâtul justifică revenirea la navă după expirarea permisiei de ieșire în orașul Houston, fără referire la atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist. 2. Recursul reclamantului C.N.S.A.S. a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al securității, după cum urmează: 2.1. Critica referitoare la condiția furnizării de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist. Recurentul-reclamant a afirmat, în acest sens, că instanța de fond nu a reținut, în motivarea sentinței, nota informativă din data de 13 ianuarie 1973, care conține informații precise despre legăturile colegilor de echipaj ai intimatului-pârât cu cetățeni străini, notă în măsură să susțină – singură - constatarea calității de colaborator al Securității. A mai arătat că relațiile cetățenilor români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de regimul totalitar, erau interzise, existența lor în sine fiind o atitudine neagreată de regim și, prin urmare, potrivnică acestuia.

Aceleași critici i se pot circumscrie și susținerile privind prezumția relativă de veridicitate de care se bucură conținutul materialelor întocmite de foștii ofițeri de securitate în legătură cu materialele primite de la informatori, definiția legală a calității de colaborator referindu-se la persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise ori relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității. 2.2. Critica referitoare la condiția de a fi fost vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului În opinia recurentului-reclamant, această condiție nu se referă, în mod necesar, la încălcarea propriu-zisă a drepturilor și libertăților fundamentale, ci presupune numai ca persoana în cauză să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate.

În speță, condiția este îndeplinită, „întrucât este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza aceste informații, asupra persoanelor la care se referea în delațiunile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității”- vizând cel puțin încălcarea dreptului de viață privată. 3. Apărările intimatului-pârât Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că prima instanță a analizat corect ansamblul actelor și lucrărilor dosarului. Dosarul personal nu face dovada unor fapte, ci instituie o prezumție, fiind suficient ca organele Securității să fi întocmit un dosar identic cu dosarul de cadre aflat la întreprindere.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului-pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-pârât C.C. a făcut obiectul verificărilor efectuate de C.N.S.A.S. sub aspectul posibilei calități de colaborator al Securității în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru Victoria r evoluției din Decembrie 1989. Analizând probele pe baza cărora a fost învestită, curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia, pe care instanța de control judiciar o împărtășește, că informațiile furnizate de intimatul-pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitate de colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Criticile formulate de recurent se circumscriu condițiilor impuse de textul legal menționat, cu referire la nota informativă din data de 13 ianuarie 1973 care, în opinia părții, a fost ignorată de instanța de fond. În cuprinsul acestei note informative, depuse în copie la dosarul de fond (filele 86-88) se fac, într-adevăr, relatări cu privire la contactele unor membri ai echipajului navei „Oradea”, acostată în portul Houston, cu diverși cetățeni străini ( de regulă, de origine română).

Niciuna dintre împrejurările relatate nu are însă în vedere acțiuni sau atitudini potrivnice regimului totalitar, concretizate cel puțin într-un schimb de opinii critice pe această temă, astfel că, în circumstanțele date, similitudinea pe care o identifică recurentul între activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar și cele neagreate este excesivă din punctul de vedere al primei condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008. Cât privește cea de-a doua condiție, așa cum de altfel rezultă și din raționamentul expus în recurs, presupune furnizarea unor informații care să aibă aptitudinea de a atrage încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate.

Așa fiind, lipsa unor informații referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist face de prisos analiza celei de-a doua dintre condițiile prevăzute cumulativ de prevederea legală indicată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3640 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.