ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2835/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 3640 din 3

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul C.C., acțiune având ca obiect constatarea

calității pârâtului de colaborator al securității.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că probele administrate relevă că dosarul personal al pârâtului

conține cu precădere note-raport și note de analiză care conțin exprimări cu

caracter general, aceste materiale, necoroborate cu note informative redactate

de pârât sau cu alte înscrisuri care să conțină date concrete, neputând conduce

la concluzia că eventualele informații furnizate de pârât făceau parte din cele

menționate în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

A mai apreciat judecătorul fondului

că singurul material scris ce poate fi atribuit pârâtului este nota informativă

depusă la filele 64-66 din dosarul de fond, care este însă întocmită la data de

09 octombrie 1972, anterior datei la care s-a deschis dosarul personal al

pârâtului, și care cuprinde relatări prin care pârâtul justifică revenirea la

navă după expirarea permisiei de ieșire în orașul Houston, fără referire la

atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist.

C.N.S.A.S. a atacat cu recurs

sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că

probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii celor două condiții prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de

colaborator al securității, după cum urmează:

2.1. Critica referitoare la condiția

furnizării de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului

comunist.

Recurentul-reclamant a afirmat, în

acest sens, că instanța de fond nu a reținut, în motivarea sentinței, nota

informativă din data de 13 ianuarie 1973, care conține informații precise

despre legăturile colegilor de echipaj ai intimatului-pârât cu cetățeni

străini, notă în măsură să susțină – singură - constatarea calității de

colaborator al Securității.

A mai arătat că relațiile

cetățenilor români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de

regimul totalitar, erau interzise, existența lor în sine fiind o atitudine

neagreată de regim și, prin urmare, potrivnică acestuia.

Aceleași critici i se pot

circumscrie și susținerile privind prezumția relativă de veridicitate de care

se bucură conținutul materialelor întocmite de foștii ofițeri de securitate în

legătură cu materialele primite de la informatori, definiția legală a calității

de colaborator referindu-se la persoana care a furnizat informații indiferent

sub ce formă, precum note și rapoarte scrise ori relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității.

2.2. Critica referitoare la condiția

de a fi fost vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului

În opinia recurentului-reclamant,

această condiție nu se referă, în mod necesar, la încălcarea propriu-zisă a

drepturilor și libertăților fundamentale, ci presupune numai ca persoana în

cauză să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate.

În speță, condiția este îndeplinită,

„întrucât este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza

aceste informații, asupra persoanelor la care se referea în delațiunile sale

urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității”-

vizând cel puțin încălcarea dreptului de viață privată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în

esență, că prima instanță a analizat corect ansamblul actelor și lucrărilor

dosarului.

Dosarul personal nu face dovada unor

fapte, ci instituie o prezumție, fiind suficient ca organele Securității să fi

întocmit un dosar identic cu dosarul de cadre aflat la întreprindere.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului-pârât, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

relevante

Intimatul-pârât C.C. a făcut

obiectul verificărilor efectuate de C.N.S.A.S. sub aspectul posibilei calități

de colaborator al Securității în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008,

în considerarea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru

Victoria

r

evoluției din Decembrie

1989.

Analizând probele pe baza cărora a

fost învestită, curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia, pe care instanța

de control judiciar o împărtășește, că informațiile furnizate de

intimatul-pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, are calitate de colaborator al Securității „persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Criticile formulate de recurent se circumscriu

condițiilor impuse de textul legal menționat, cu referire la nota informativă

din data de 13 ianuarie 1973 care, în opinia părții, a fost ignorată de

instanța de fond.

În cuprinsul acestei note

informative, depuse în copie la dosarul de fond (filele 86-88) se fac,

într-adevăr, relatări cu privire la contactele unor membri ai echipajului navei

„Oradea”, acostată în portul Houston, cu diverși cetățeni străini ( de regulă,

de origine română). Niciuna dintre împrejurările relatate nu are însă în vedere

acțiuni sau atitudini potrivnice regimului totalitar, concretizate cel puțin într-un

schimb de opinii critice pe această temă, astfel că, în circumstanțele date,

similitudinea pe care o identifică recurentul între activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar și cele neagreate este excesivă din

punctul de vedere al primei condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.

Cât privește cea de-a doua condiție,

așa cum de altfel rezultă și din raționamentul expus în recurs, presupune

furnizarea unor informații care să aibă aptitudinea de a atrage încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate.

Așa fiind, lipsa unor informații

referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist face de prisos analiza

celei de-a doua dintre condițiile prevăzute cumulativ de prevederea legală

indicată.

adoptate

Având în vedere toate considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 3640 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai

2010.