ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 919/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta S.C. "M.L." S.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând anularea în parte a Ordinului nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 emis de pârât, respectiv partea ce condiționează acordarea înlesnirilor pentru alte obligații fiscale datorate și neachitate până la data emiterii ordinului și obligarea pârâtei la acordarea scutirii de plată a obligațiilor fiscale accesorii obligațiilor pentru care a fost aprobată eșalonarea la plată, calculate pentru perioada 21 martie 2000 - la zi. În subsidiar, s-a solicitat scutirea de plata obligațiilor fiscale accesorii mai sus individualizate, ca efect al reparării pagubei cauzate prin neexecutarea obligației legale de negociere a acordării facilităților la plata obligațiilor la bugetul de stat, la termen.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea. Reclamanta arată că a fost privatizată prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 11 februarie 2000, la momentul încheierii contractului fiind în vigoare dispozițiile O.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, care prevedeau obligativitatea negocierii înlesnirilor la plata obligațiilor la bugetul de stat pentru instituția publică implicată în privatizare și ministerele ce administrau respectivele creanțe fiscale, iar această obligație nu a fost executată, prin Sentința nr. 521 din 4 iulie 2001 fiind admisă de Curtea de Apel Craiova cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la derularea procedurilor de negociere a înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare prevăzute de lege.

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Dolj. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Plângerea prealabilă a fost tardiv formulată, cu nerespectarea termenului de 30 de zile și acțiunea este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamanta avea dreptul la negocierea înlesnirilor și nu la acordarea anumitor înlesniri. S-a mai arătat că acumularea penalităților nu se datorează instituției pârâte ci reclamantei, care, chiar după privatizare nu a înțeles să achite debitele restante. La termenul de judecată din 11 iunie 2009 Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în raport de dispozițiile art. 40 din Legea nr. 137/2002.

Hotărârea Curții de Apel Craiova. Prin Sentința nr. 245 din 19 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii. Judecătorul fondului a apreciat că în raport cu obiectul acțiunii, care îl constituie anularea în parte a Ordinului nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 emis de pârât, temeiul ordinului constituindu-l dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 coroborat cu O.G. nr. 11/1996, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul Ministrului Finanțelor, se impune a se admite excepția necompetenței materiale. Astfel, în raport de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, precum și de obiectul litigiului se constată că reclamanta urmărește valorificarea unui drept conferit de O.U.G. nr. 88/1997, respectiv acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor la bugetul de stat, competența de soluționare a cauzei revenind secției comerciale a tribunalului. Actul emis de pârât, atacat de reclamantă, ce consfințește rezultatul negocierii acordării înlesnirilor de plată stabilite prin Sentința nr. 521 din 4 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în temeiul O.U.G. nr. 88/1999 nu are natura juridică a unui act administrativ, întrucât reclamanta fiind o societate privatizată, Ministerul Finanțelor Publice nu acordă asemenea înlesniri în calitate de autoritate a administrației publice, ci în calitate de creditor.

Recursul formulat de reclamanta S.C. "M.L." S.A. Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ.. 6.1. Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta consideră că dispozițiile art. 40 din Legea nr. 137/2002 și cele ale O.G. nr. 88/1997 nu sunt aplicabile speței, având caracter general, în raport de dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Ordinul atacat îndeplinește condițiile unui act administrativ, deoarece: - este emis în realizarea puterii de stat și în aplicarea politicii Guvernului; - reprezintă o manifestare de voință expresă și supusă unui regim de putere publică; - emană de la un organ administrativ, ce nu poate fi considerat un subiect de drept comercial; - produce efecte juridice. 6.2. Ordinul este dat în executarea unei hotărâri pronunțate de instanța de contencios administrativ. 6.3. Instanța de fond, deși a menționat în considerente jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a omis invocarea practicii contrare ce emană de la aceeași instanță.

Recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj. Motive de recurs întemeiate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ.. 7.1. Ordinul atacat a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii. În urma solicitării de acordare a înlesnirilor fiscale s-a născut un raport de drept procedural fiscal. 7.2. Natura litigiului a fost stabilită în mod irevocabil de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, care prin încheierea din 21 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 601/A/2001 a dispus negocierea înlesnirilor la plată conform O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursurile sunt fondate. 2. Prin Sentința civilă nr. 521 din 4 iulie 2001 pronunțată în Dosar nr. 607/A/2001 de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și încheierea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței nr. 521 au fost obligați pârâții Ministerul de Finanțe și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj să negocieze cu S.C. "M.L." S.A. înlesnirile de plată a obligațiilor bugetare, conform O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999. 3. Prin Ordinul nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 s-a pus în executare Sentința nr. 521/2001, însă acesta nu conține numai prevederi legate de negocierea dintre cele două părți, ci și dispoziții ale autorității publice, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Aceste ultime dispoziții sunt contestate prin acțiunea recurentei-reclamante. 4. Rezultă astfel că, prin actul atacat s-a urmărit, pe de o parte, executarea unei sentințe irevocabile date de o instanță de contencios administrativ și, pe de altă parte, emiterea unei dispoziții în regim de putere publică, acțiunea introdusă în instanță având specificul unei acțiuni în contencios administrativ. 5. În ceea ce privește practica instanței supreme, se va constata că însăși secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că astfel de cauze sunt de competența Curților de apel, secția contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 1393 din 6 aprilie 2006 pronunțată în Dosar nr. 11090/1/2005). 6. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se admite recursurile formulate, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță - Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.