ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 919/2010

HOTĂRÂRE
18.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 919/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamanta S.C. "M.L." S.A. a chemat în judecată

pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând anularea în parte a

Ordinului nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 emis de pârât, respectiv partea ce

condiționează acordarea înlesnirilor pentru alte obligații fiscale datorate și

neachitate până la data emiterii ordinului și obligarea pârâtei la acordarea

scutirii de plată a obligațiilor fiscale accesorii obligațiilor pentru care a

fost aprobată eșalonarea la plată, calculate pentru perioada 21 martie 2000 -

la zi.

În subsidiar, s-a

solicitat scutirea de plata obligațiilor fiscale accesorii mai sus

individualizate, ca efect al reparării pagubei cauzate prin neexecutarea

obligației legale de negociere a acordării facilităților la plata obligațiilor

la bugetul de stat, la termen.

și de drept pe care s-a întemeiat cererea.

Reclamanta arată că a

fost privatizată prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 11

februarie 2000, la momentul încheierii contractului fiind în vigoare

dispozițiile O.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, care prevedeau

obligativitatea negocierii înlesnirilor la plata obligațiilor la bugetul de

stat pentru instituția publică implicată în privatizare și ministerele ce

administrau respectivele creanțe fiscale, iar această obligație nu a fost

executată, prin Sentința nr. 521 din 4 iulie 2001 fiind admisă de Curtea de

Apel Craiova cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la derularea

procedurilor de negociere a înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare

prevăzute de lege.

formulate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Dolj.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Plângerea prealabilă

a fost tardiv formulată, cu nerespectarea termenului de 30 de zile și acțiunea

este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în

condițiile în care reclamanta avea dreptul la negocierea înlesnirilor și nu la

acordarea anumitor înlesniri.

S-a mai arătat că

acumularea penalităților nu se datorează instituției pârâte ci reclamantei,

care, chiar după privatizare nu a înțeles să achite debitele restante.

La termenul de

judecată din 11 iunie 2009 Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

materiale în raport de dispozițiile art. 40 din Legea nr. 137/2002.

de Apel Craiova.

Prin Sentința nr. 245

din 19 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială.

și de drept care au stat la baza hotărârii.

Judecătorul fondului

a apreciat că în raport cu obiectul acțiunii, care îl constituie anularea în

parte a Ordinului nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 emis de pârât, temeiul

ordinului constituindu-l dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea

nr. 99/1999 coroborat cu O.G. nr. 11/1996, cu modificările și completările

ulterioare și Ordinul Ministrului Finanțelor, se impune a se admite excepția

necompetenței materiale.

Astfel, în raport de

art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru

accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, precum și de obiectul

litigiului se constată că reclamanta urmărește valorificarea unui drept

conferit de O.U.G. nr. 88/1997, respectiv acordarea înlesnirilor la plata

obligațiilor la bugetul de stat, competența de soluționare a cauzei revenind

secției comerciale a tribunalului.

Actul emis de pârât,

atacat de reclamantă, ce consfințește rezultatul negocierii acordării

înlesnirilor de plată stabilite prin Sentința nr. 521 din 4 iulie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în temeiul O.U.G. nr. 88/1999 nu are

natura juridică a unui act administrativ, întrucât reclamanta fiind o societate

privatizată, Ministerul Finanțelor Publice nu acordă asemenea înlesniri în

calitate de autoritate a administrației publice, ci în calitate de creditor.

de reclamanta S.C. "M.L." S.A.

Motive de recurs ce

pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ..

6.1. Cu privire la

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, recurenta consideră că dispozițiile art. 40 din Legea

nr. 137/2002 și cele ale O.G. nr. 88/1997 nu sunt aplicabile speței, având

caracter general, în raport de dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

Ordinul atacat

îndeplinește condițiile unui act administrativ, deoarece:

- este emis în

realizarea puterii de stat și în aplicarea politicii Guvernului;

- reprezintă o

manifestare de voință expresă și supusă unui regim de putere publică;

- emană de la un

organ administrativ, ce nu poate fi considerat un subiect de drept comercial;

- produce efecte

juridice.

6.2. Ordinul este dat

în executarea unei hotărâri pronunțate de instanța de contencios administrativ.

6.3. Instanța de

fond, deși a menționat în considerente jurisprudența Înaltei Curți de Casație

și Justiție, a omis invocarea practicii contrare ce emană de la aceeași

instanță.

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Motive de recurs

întemeiate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

7.1. Ordinul atacat a

fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea

executării în concret a legii.

În urma solicitării

de acordare a înlesnirilor fiscale s-a născut un raport de drept procedural

fiscal.

7.2. Natura

litigiului a fost stabilită în mod irevocabil de către Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, care prin încheierea din 21

februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 601/A/2001 a dispus negocierea

înlesnirilor la plată conform O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr.

99/1999.

instanței de recurs.

fondate.

civilă nr. 521 din 4 iulie 2001 pronunțată în Dosar nr. 607/A/2001 de Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și încheierea de

lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței nr.

521 au fost obligați pârâții Ministerul de Finanțe și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj să negocieze cu S.C. "M.L." S.A. înlesnirile

de plată a obligațiilor bugetare, conform O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin

Legea nr. 99/1999.

1939 din 7 noiembrie 2007 s-a pus în executare Sentința nr. 521/2001, însă

acesta nu conține numai prevederi legate de negocierea dintre cele două părți,

ci și dispoziții ale autorității publice, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

Aceste ultime

dispoziții sunt contestate prin acțiunea recurentei-reclamante.

prin actul atacat s-a urmărit, pe de o parte, executarea unei sentințe

irevocabile date de o instanță de contencios administrativ și, pe de altă

parte, emiterea unei dispoziții în regim de putere publică, acțiunea introdusă

în instanță având specificul unei acțiuni în contencios administrativ.

privește practica instanței supreme, se va constata că însăși secția comercială

a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că astfel de cauze sunt de

competența Curților de apel, secția contencios administrativ și fiscal (Decizia

nr. 1393 din 6 aprilie 2006 pronunțată în Dosar nr. 11090/1/2005).

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a

se admite recursurile formulate, a se casa sentința recurată și a se trimite

cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță - Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de S.C. "M.L." S.A. împotriva Sentinței civile nr. 245 din

19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Admite recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 245

din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2010.

Procesat

de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 311 din 17 iunie 2010, pronunțată în fond, după casare, ca urmare a deciziei nr. 919 din 18 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
ÎCCJ 2005-04-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2005
în raport cu dispozițiile imperative ale hotărârii guvernamentale menționate. Împrejurarea că Ministerul Finanțelor nu a emis certificatul de obligații financiare, nu justifică, în aprecierea recurentei, constatarea că reclamanta nu îndepli
ÎCCJ 2006-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2006
de constatare a obligațiilor, precum și dovada plăților necesare, conform art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002, cerere depusă la 27 noiembrie 2003. În drept, a constatat instanța, că cererea reclamantei a fost depusă după data de 17 noiembrie 200
ÎCCJ 2010-05-31
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2010
pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, urmare aceleași cereri și reorganizării pârâtei dispusă prin Ordinul M.F. nr. 345 din 23 martie 2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Constanța a fost înlocuită cu Direcți
ÎCCJ 2007-02-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 968/2007
ă aplicabilitatea prevederilor art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, respectiv de a beneficia de consolidarea privatizării prin emiterea ordinului comun de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare ale societății, prevalându-se de co
Sursă