ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7314/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă 573 din 12 aprilie 2010

a Tribunalului Bacău s-au dispus admiterea excepției inadmisibilității invocate

din oficiu și respingerea acțiunii reclamantei I.M. în contradictoriu cu

Autoritatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău - reprezentată prin

primar, Autoritatea Administrativ Teritorială a Comunei Mărgineni -

reprezentată prin primar și Autoritatea Administrativ Teritorială a Comunei

Hemeiuș - reprezentat prin primar.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, prin cererea formulată de

contestatoarea I.M. s-a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Bacău prin

primar, Comuna Mărgineni prin primar și Comuna Hemeiuș prin primar, obligarea

pârâtelor la emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a suprafeței de

2,5 ha teren agricol situat pe teritoriul fostei comune Fântânele din Județul

Bacău și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat

prevederile Legii 10/2001.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Legea 10/2001 este o

lege specială față de Legea 18/1991, obiectul reglementat de cel două acte

normative fiind diferit, cele două legi excluzându-se reciproc ca domeniu de

reglementare.

Asta înseamnă că ori

de câte ori din cuprinsul cererii rezultă că aceasta ar privi terenuri care fac

pot face obiectul reconstituirii prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.

18/1991, atunci respectiva cerere nu se poate soluționa pe calea reglementată

de Legea nr. 10/2001, fiind deci inadmisibilă.

Din cuprinsul cererii

rezultă că aceasta urmărește reconstituirea unei suprafețe de 2,5 ha teren

arabil, situat în extravilan și care a fost colectivizat; or asemenea suprafețe

fac prin definiție obiect al reconstituirii pe calea prevăzută de Legea nr.

18/1991, unde se prevede expres că terenurile fostelor C.A.P.-uri se reconstituie

la cerere foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora. Diferența dintre

domeniile de reglementare diferite al celor două legi speciale rezultă și din

faptul că Legea nr. 18/1991 privește numai în mod excepțional exproprierile

terenurilor din regimul comunist, în timp ce Legea nr. 10/2001 se ocupă în mod

exclusiv de terenurile preluate în mod abuziv, în orice mod, însă exceptând

expres (prin art. 8) terenurile agricole aduse în cooperativele agricole de

producție.

Împotriva sentinței

s-a formulat apel de către reclamantă care, în esență, a criticat hotărârea

pentru cele ce succed:

Argumentarea

instanței este circulară, pe motiv că dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 10/2001 nu pot fi interpretate unele împotriva altora, pentru ca

niciunele să producă efecte.

Din redactarea art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că nu intră sub incidența acestei legi

anumite categorii definite de terenuri solicitate potrivit prevederilor Legii

nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997.

Per a contrario, terenurile

nesolicitate potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997, dar solicitate numai

în baza Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii în baza acestei din urmă

legi.

Prin notificarea

formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum și prin demersurile formulate în

instanță pentru respectarea proprietății sale pe baza acestei legi, reclamanta

n-a urmărit eludarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr.

169/1997, ale Legii nr. 1/2000, respectiv a termenelor de decădere instituite

prin aceste legi (în realitate termenele de decădere au fost introduse abia

prin Legea nr. 169/1997, termenele inițiale din Legea nr. 18/1991 neavând

natura juridică a unor termene prefixe).

Apelul a fost respins

prin Decizia civilă nr. 127 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău pentru

următoarele motive:

La termenul din 12

aprilie 2010 prima instanță a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii față

de dispozițiile art. 8 din Legea 10/2001.

De esența litigiului

este situația juridică a terenului solicitat, iar reclamanta nu a negat că

terenul solicitat se află în extravilan (invocând că se află la granițele

comunelor Hemeiuș, Mărgineni și municipiului Bacău).

Or, textul art. 8

exclude aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 terenurilor care, fie la data

preluării, fie la data notificării, se află în extravilan.

Dacă reclamanta (sau

antecesorul său) a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, aceasta era în drept

să uzeze de căile legale de contestare prevăzute de Legea nr. 18/1991

(Capitolul IV din Legea nr. 18/1991).

De vreme ce nu se

poate stabili cu certitudine că antecesorul reclamantei a formulat o cerere

întemeiată pe Legea nr. 18/1991 - în forma inițială - sau pe Legea nr.

169/1997, este în mod evident că demersul său în baza Legii nr. 10/2001 este

singurul privind terenul în litigiu.

Instanța de apel nu a

reținut argumentul potrivit căruia terenurile nesolicitate potrivit Legii nr.

18/1991, dar solicitate potrivit Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii,

deoarece litera și spiritul Legii nr. 10/2001 sunt în sensul restituirii

terenurilor și imobilelor situate în intravilan, pentru terenurile din

extravilan, statul adoptând anterior legi de reparație (Legea nr. 18/1991,

Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2001).

Față de cele ce

preced va respinge apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta care a susținut următoarele motive de nelegalitate.

Terenul solicitat de

autorul recurentei este amplasat la interferența limitelor a trei unități

administrativ-teritoriale: municipiul Bacău, comuna Hemeiuș și comuna Mărgineni.

Nu s-a avut în vedere

că, recurenta a solicitat și primei instanțe și instanței de apel administrarea

probei cu o expertiză topo-cadastrală pentru identificarea terenului și

proiectarea acestuia pe limitele celor trei unități administrativ teritoriale,

iar proba solicitată de reclamantă a fost respinsă practic fără motivare, pe

excepția inadmisibilității cererii în baza Legii nr. 10/2001.

Prin notificarea

formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum și prin demersurile formulate în

instanță pentru respectarea proprietății sale pe baza acestei legi, reclamanta

n-a urmărit eludarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr.

169/1997, ale Legii nr. 1/2000, respectiv a termenelor de decădere instituite

prin aceste legi (în realitate termenele de decădere au fost introduse abia

prin Legea nr. 169/1997, termenele inițiale din Legea nr. 18/1991 neavând

natura juridică a unor termene prefixe), pentru că nu a formulat cereri în baza

acestor legi, cum instanța însăși reține, ci numai în temeiul Legii nr. 10/2001,

iar notificarea în baza acestei din urmă legi s-a făcut în termen legal,

neputând opera nici o decădere.

Este de observat că

instanța de apel a analizat argumentul reclamantei în sensul restituirii în

baza Legii nr. 10/2001 în așa fel încât această lege să nu producă nici un

efect, deși este ulterioară legilor funciare, iar instanța reține că terenul

n-a fost solicitat conform legilor funciare, interpretarea dată de instanța de

apel fiind echitabilă.

Analizând recursul

declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Deși nu se indică

motivul de nelegalitate incident în cauză, acesta ar putea fi încadrat în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea

eronată a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 8

din Legea nr. 10/2001, conform căreia nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001

terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la

data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de

Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit

prevederilor legii fondului funciar și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările

și completările ulterioare.

Prin aceste

dispoziții legale s-a exclus expres de la aplicarea Legii nr. 10/2001

soluționarea cererilor de reconstituire pentru terenurile ce fac obiectul Legii

nr. 18/1991, iar terenul în litigiu este un teren extravilan, instanțele de

fond și de apel reținând în mod corect că procedura Legii nr. 10/2001 nu poate

fi folosită de reclamantă pentru a obține reconstituirea dreptului de

proprietate, prin eludarea dispozițiilor legii speciale de reparație.

Criticile recurentei

ce vizează, în esență, eronata interpretarea art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu

sunt fondate, în mod just s-a considerat că, dată fiind situația juridică a

terenurilor (extravilan), inexistența cazurilor de expropriere speciale

prevăzute de lege, excluderea expresă de la calea reglementată de Legea nr.

10/2001, acțiunea formulată de reclamantă nu poate fi primită, textul art. 8

din Legea nr. 10/2001 excluzând din domeniul de aplicare al legii situația

terenurilor aflate în extravilanul localităților.

Nici susținerea

recurentei în sensul că, neuzând de procedura Legii nr. 18/1991, putea uza de

Legea nr. 10/2001 nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei

recurate, deoarece conform prevederilor legii speciale nu pot fi restituite

terenurile agricole și forestiere, al căror regim juridic este reglementat de

Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, termenele prevăzute de

aceste acte normative expirând.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul

declarat și în baza art. 312 C. proc. civ. va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 127 din 29 noiembrie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte

de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.