ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7314/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă 573 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Bacău s-au dispus admiterea excepției inadmisibilității invocate din oficiu și respingerea acțiunii reclamantei I.M. în contradictoriu cu Autoritatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău - reprezentată prin primar, Autoritatea Administrativ Teritorială a Comunei Mărgineni - reprezentată prin primar și Autoritatea Administrativ Teritorială a Comunei Hemeiuș - reprezentat prin primar. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin cererea formulată de contestatoarea I.M. s-a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Bacău prin primar, Comuna Mărgineni prin primar și Comuna Hemeiuș prin primar, obligarea pârâtelor la emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a suprafeței de 2,5 ha teren agricol situat pe teritoriul fostei comune Fântânele din Județul Bacău și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat prevederile Legii 10/2001. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: Legea 10/2001 este o lege specială față de Legea 18/1991, obiectul reglementat de cel două acte normative fiind diferit, cele două legi excluzându-se reciproc ca domeniu de reglementare. Asta înseamnă că ori de câte ori din cuprinsul cererii rezultă că aceasta ar privi terenuri care fac pot face obiectul reconstituirii prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, atunci respectiva cerere nu se poate soluționa pe calea reglementată de Legea nr. 10/2001, fiind deci inadmisibilă.

Din cuprinsul cererii rezultă că aceasta urmărește reconstituirea unei suprafețe de 2,5 ha teren arabil, situat în extravilan și care a fost colectivizat; or asemenea suprafețe fac prin definiție obiect al reconstituirii pe calea prevăzută de Legea nr. 18/1991, unde se prevede expres că terenurile fostelor C.A.P.-uri se reconstituie la cerere foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora. Diferența dintre domeniile de reglementare diferite al celor două legi speciale rezultă și din faptul că Legea nr. 18/1991 privește numai în mod excepțional exproprierile terenurilor din regimul comunist, în timp ce Legea nr. 10/2001 se ocupă în mod exclusiv de terenurile preluate în mod abuziv, în orice mod, însă exceptând expres (prin art. 8) terenurile agricole aduse în cooperativele agricole de producție.

Împotriva sentinței s-a formulat apel de către reclamantă care, în esență, a criticat hotărârea pentru cele ce succed: Argumentarea instanței este circulară, pe motiv că dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 10/2001 nu pot fi interpretate unele împotriva altora, pentru ca niciunele să producă efecte. Din redactarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că nu intră sub incidența acestei legi anumite categorii definite de terenuri solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997. Per a contrario, terenurile nesolicitate potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997, dar solicitate numai în baza Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii în baza acestei din urmă legi.

Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum și prin demersurile formulate în instanță pentru respectarea proprietății sale pe baza acestei legi, reclamanta n-a urmărit eludarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 1/2000, respectiv a termenelor de decădere instituite prin aceste legi (în realitate termenele de decădere au fost introduse abia prin Legea nr. 169/1997, termenele inițiale din Legea nr. 18/1991 neavând natura juridică a unor termene prefixe). Apelul a fost respins prin Decizia civilă nr. 127 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău pentru următoarele motive: La termenul din 12 aprilie 2010 prima instanță a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii față de dispozițiile art. 8 din Legea 10/2001.

De esența litigiului este situația juridică a terenului solicitat, iar reclamanta nu a negat că terenul solicitat se află în extravilan (invocând că se află la granițele comunelor Hemeiuș, Mărgineni și municipiului Bacău). Or, textul art. 8 exclude aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 terenurilor care, fie la data preluării, fie la data notificării, se află în extravilan. Dacă reclamanta (sau antecesorul său) a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, aceasta era în drept să uzeze de căile legale de contestare prevăzute de Legea nr. 18/1991 (Capitolul IV din Legea nr. 18/1991). De vreme ce nu se poate stabili cu certitudine că antecesorul reclamantei a formulat o cerere întemeiată pe Legea nr. 18/1991 - în forma inițială - sau pe Legea nr. 169/1997, este în mod evident că demersul său în baza Legii nr. 10/2001 este singurul privind terenul în litigiu.

Instanța de apel nu a reținut argumentul potrivit căruia terenurile nesolicitate potrivit Legii nr. 18/1991, dar solicitate potrivit Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii, deoarece litera și spiritul Legii nr. 10/2001 sunt în sensul restituirii terenurilor și imobilelor situate în intravilan, pentru terenurile din extravilan, statul adoptând anterior legi de reparație (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2001). Față de cele ce preced va respinge apelul ca nefondat. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a susținut următoarele motive de nelegalitate. Terenul solicitat de autorul recurentei este amplasat la interferența limitelor a trei unități administrativ-teritoriale: municipiul Bacău, comuna Hemeiuș și comuna Mărgineni.

Nu s-a avut în vedere că, recurenta a solicitat și primei instanțe și instanței de apel administrarea probei cu o expertiză topo-cadastrală pentru identificarea terenului și proiectarea acestuia pe limitele celor trei unități administrativ teritoriale, iar proba solicitată de reclamantă a fost respinsă practic fără motivare, pe excepția inadmisibilității cererii în baza Legii nr. 10/2001.

Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum și prin demersurile formulate în instanță pentru respectarea proprietății sale pe baza acestei legi, reclamanta n-a urmărit eludarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 1/2000, respectiv a termenelor de decădere instituite prin aceste legi (în realitate termenele de decădere au fost introduse abia prin Legea nr. 169/1997, termenele inițiale din Legea nr. 18/1991 neavând natura juridică a unor termene prefixe), pentru că nu a formulat cereri în baza acestor legi, cum instanța însăși reține, ci numai în temeiul Legii nr. 10/2001, iar notificarea în baza acestei din urmă legi s-a făcut în termen legal, neputând opera nici o decădere.

Este de observat că instanța de apel a analizat argumentul reclamantei în sensul restituirii în baza Legii nr. 10/2001 în așa fel încât această lege să nu producă nici un efect, deși este ulterioară legilor funciare, iar instanța reține că terenul n-a fost solicitat conform legilor funciare, interpretarea dată de instanța de apel fiind echitabilă. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Deși nu se indică motivul de nelegalitate incident în cauză, acesta ar putea fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea eronată a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 8 din Legea nr. 10/2001, conform căreia nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor legii fondului funciar și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.

Prin aceste dispoziții legale s-a exclus expres de la aplicarea Legii nr. 10/2001 soluționarea cererilor de reconstituire pentru terenurile ce fac obiectul Legii nr. 18/1991, iar terenul în litigiu este un teren extravilan, instanțele de fond și de apel reținând în mod corect că procedura Legii nr. 10/2001 nu poate fi folosită de reclamantă pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, prin eludarea dispozițiilor legii speciale de reparație.

Criticile recurentei ce vizează, în esență, eronata interpretarea art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu sunt fondate, în mod just s-a considerat că, dată fiind situația juridică a terenurilor (extravilan), inexistența cazurilor de expropriere speciale prevăzute de lege, excluderea expresă de la calea reglementată de Legea nr. 10/2001, acțiunea formulată de reclamantă nu poate fi primită, textul art. 8 din Legea nr. 10/2001 excluzând din domeniul de aplicare al legii situația terenurilor aflate în extravilanul localităților. Nici susținerea recurentei în sensul că, neuzând de procedura Legii nr. 18/1991, putea uza de Legea nr. 10/2001 nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, deoarece conform prevederilor legii speciale nu pot fi restituite terenurile agricole și forestiere, al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, termenele prevăzute de aceste acte normative expirând.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat și în baza art. 312 C. proc. civ. va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 127 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.