Decizia nr. 1519/2011 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 187/2009 a Tribunalului Brașov

La data de 25 octombrie 2005 inculpatul M.A., în calitate de administrator al SC S. SRL Brașov s-a prezentat la sediul SC C.M.P. Constanța unde solicita în scris achiziționarea de uree vrac deșeu, stipulând ca modalitate de plata file cec. În baza acestei cereri, se eliberează inculpatului cantitatea de 136,04 tone uree vrac deșeu în valoare de 48.566,28 lei pentru care s-a emis factura fiscala seria CT XKG nr. 08678261/02 din 25 octombrie 2005, marfa fiind livrată cu mijloacele de transport ale furnizorului – în acest sens s-a emis factura fiscală CT XKG cu nr. 08678262/02 din 25 octombrie 2005. Pentru plata celor doua facturi inculpatul a emis și semnat doua file cec – BE 30200274920 și BE 30200274921 în valoare de 20.741,73 lei și respective 30.000 lei, pe ambele facturi fiind consemnat ca termen scadent al plătii data de 25 octombrie 2005. De menționat că sumele cuprinse în filele cec reprezintă sumele înglobate ale celor două facturi emise de partea vătămată. Instanța a constatat că cele două facturi reprezintă în fapt un singur act material al infracțiunii ce se reține în sarcina inculpatului, inducerea în eroare având loc cu prilejul încheierii unui singur contract între cele două societăți, a doua factură fiscală și respectiv a doua filă cec emisă de inculpat constituind un act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți. Cele două file cec au fost introduse spre decontare la data de 31 octombrie 2005, însă au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului în cont; acest incident a declanșat intrarea SC S. SRL în interdicție bancară și anularea filelor cec emise de societatea bancară pe numele acestei societăți. Potrivit declarației reprezentantului SC C.M.P. SRL martorul N.A., inculpatul a fost cel care a solicitat în scris achiziționarea de uree vrac deșeu, asigurând totodată că filele cec aveau acoperirea bancară necesară. Totodată, martorul a afirmat că anterior perfectării contractului s-au efectuat verificări sumare pentru a stabili dacă firma inculpatului se afla în bazele publice de date, constatându-se că nu existau probleme în legătură cu credibilitatea societății SC S. SRL; inculpatul a înmânat părții civile și o xerocopie a certificatului de înregistrare al SC S. SRL. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 96705 din 10 aprilie 2006 a concluzionat ca semnăturile executate pe filele cec emise de inculpat către partea civilă SC C.M.P. S.R.L. au fost create de inculpatul M.A.; ca modele de comparative s-au folosit în cadrul expertizei fișa specimenului de semnătură completat de inculpat la sediul SC R.F.B. și contracte de achiziție încheiate de inculpat cu alte societăți comerciale.

La data de 22 septembrie 2005, inculpatul s-a prezentat la sediul societății SC G.B. SRL din localitatea Brad, solicitând achiziționarea de grâu într-o cantitate apreciabilă. Între societatea SC G.B. și societatea reprezentată de inculpat se încheie un contract de vânzare-cumpărare – contract nr. 10/2005, având ca obiect livrarea cantității de 250-300 tone grâu, stipulându-se ca modalitate de plată ordin de plată sau fila cec. Potrivit facturii fiscale seria AG VDS nr. 4632475 din 3 octombrie 2005 s-a livrat societății inculpatului cantitatea de 224,850 t grâu în valoare totală de 80.271,45 lei, cantitatea fiind achiziționată în perioada 26 septembrie -30 septembrie 2005. Pentru plata produselor achiziționate s-a emis de către inculpat fila cec BE 30200274917 scadenta la 28 octombrie 2005, fila cec care a fost refuzată la plata la data de 2 noiembrie 2005 pe motiv de lipsă disponibil și trăgător aflat în incidenta bancară. Audiat în fata instanței, reprezentantul SC G.B. – G.M. a precizat că a discutat personal cu inculpatul care, prin modul de prezentare, i-a dat impresia unui comerciant de succes; martorul a afirmat că a făcut verificări ale solvabilității societății inculpatului, consultând baza de date CIP prin intermediul SC R.F.B., sucursala Argeș, constatând cu acel prilej că societatea inculpatului nu figura cu incidente de plăți. Totodată, martorul a afirmat că inculpatul nu i-ar fi comunicat împrejurarea că nu are disponibil în cont, din contră a asigurat pe vânzător cu privire la bonitatea firmei sale. Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat asupra semnăturii de pe fila cec eliberată de inculpat a statuat că semnătura aparține inculpatului – raportul de constatare tehnico-științifică nr. 96705 din 10 aprilie 2006. Potrivit declarației martorului – reprezentant al societății parte vătămată, marfa achiziționată de inculpat a fost transportată către un depozit aparținând unei societăți din Constanța, identificată în cursul urmăririi penale ca SC A.C. SRL; partea vătămată a pus la dispoziție inculpatului inclusiv mijlocul de transport al cerealelor. Se reține totodată că în cursul urmăririi penale s-au efectuat verificări cu privire la societatea SC A.C. SRL Constanta, stabilindu-se că deși societatea exista ca entitate juridică, datele sale de contact nu corespund realității, iar firma nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat fiind sesizat în acest sens Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța. Reprezentantul părții vătămate a precizat în același timp că personal s-a deplasat pe urmele mărfii comercializate, însă și-a dat seama că a fost înșelat și că nu mai există posibilitatea recuperării prejudiciului în natură. Aceasta faptă constituie al doilea act material al activității infracționale.

Profitând de derularea anterioară a unor relații comerciale cu SC B.A.D.R. SA Brașov, la data de 18 octombrie 2005 inculpatul se deplasează la sediul societății amintite în acest paragraf și solicită achiziționarea de bunuri; întrucât comanda inculpatului depășea cu mult valoarea tranzacțiilor anterioare ale SC B.A.D.R. SA cu SC S.C., conducerea SC B.A.D.R. SA solicită inculpatului să facă dovada bonității firmei sale, sens în care inculpatul prezintă adresa nr. 6870 din 18 octombrie 2005 emisa de Raiffeisen Bank din care a rezultat ca în perioada 18 octombrie 1998 – 18 octombrie 2005 SC S.C. nu a înregistrat incidente de plăți majore. S-a reținut că și de această dată inculpatul s-a prezentat ca fiind un comerciant de succes, sporind în acest fel încrederea societății parte vătămată. La data de 18 octombrie 2005 SC B.A.D.R. SA livrează către SC S. SRL bunuri în valoare de 20.337,38 lei pentru plata cărora a emis fila cec BE 302 00274914, cu termen scadent la 1 noiembrie 2005, mențiune care s-a făcut și pe factura fiscală eliberată în vederea transportării mărfii. La data de 20 octombrie 2005 inculpatul achiziționează din nou marfa de la SC B.A.D.R. SA Brașov în valoarea de 37.687,84 lei, pentru care s-a emis factura fiscală, iar pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BE 30200274915 scadentă tot la data de 3 noiembrie 2005. Ambele file cec au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont și pentru că trăgătorul se află în incidenta bancară. Întrucât a fost vorba de executarea a două contracte diferite, instanța a avut în vedere în acest caz comiterea a două acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune. Potrivit declarației martorei D.E., relația contractuală anterioară a SC B.A.D.R. cu SC S.C. s-a desfășurat normal, fără incidente, în limita unor operațiuni comerciale cu valoare mică. Și în acest caz s-a dispus efectuarea unei constatări științifice grafoscopice, constatându-se că semnătura de pe filele cec a fost executată de inculpat – raport de constatare tehnico-științifică nr. 29128 din 14 decembrie 2005. Inculpatul s-a prezentat de fiecare dată ca reprezentant, delegat al societății SC S. SRL, iar mijlocul de transport utilizat în vederea ridicării mărfurilor de la SC B.A.D.R. nu îi aparține – fila 121 dosar urmărire penală.

La data de 14 septembrie 2005, după ce anterior discutase posibilitatea obținerii unei comenzi, inculpatul M.A. se deplasează la sediul societății SC R.C.P.M.V. SA Brașov și încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 44 din 14 septembrie 2005, în care s-a prevăzut ca modalitate de efectuare a plății cec-ul sau ordinul de plată vizat de bancă sau numerar la casierie în momentul preluării mărfurilor. Reprezentanții SC R.C.P.M.V. au verificat bonitatea societății reprezentată de inculpat în evidentele MEF și au solicitat inculpatului date de identificare ale sale și ale firmei pe care o reprezenta. După perfectarea contractului inculpatul a ridicat de la sediul societății marfa în valoare de 21.220,08 lei conform facturii fiscale BV XKH nr. 01879247/02/2005 pentru plata căreia a emis fila cec BE 302 00274903, însă anterior termenului scadent inculpatul a plătit contravaloarea mărfii în numerar, astfel încât fila cec nu a mai fost introdusă în circuitul bancar. La data de 29 septembrie 2005, Romcompressor MV livrează către inculpat în calitate de reprezentant al SC S.C. bunuri în valoare totală de 32.512,7 lei pentru care a eliberat factura fiscală nr. BV VED nr.1610901 pe care s-a menționat că plata s-a efectuat cu fila cec seria BE 302 00274907. Fila cec a fost girată de R.C.P.M.V. în favoarea M. SA și fiind introdusă la plată la data de 1 noiembrie 2005 a fost refuzată datorită lipsei disponibilului în cont și trăgător aflat în interdicție bancară. Datorita acestei împrejurări M. SA restituie fila cec către R.C.P.MV. La data de 30 septembrie 2005 inculpatul cumpără de la R.C.P.M.V. bunuri în valoare de 13.435,58 lei pentru care a emis fila cec BE 302 00274909; fila cec a fost introdusă la plata la data de 3 noiembrie 2005 însă a fost refuzată de unitatea bancară pentru lipsa disponibilului în cont. Se constată R.C.P.M.V. că în vederea încheierii contractului între SC S.C. și SC R.C.P.M.V., inculpatul s-a prezentat personal la sediul societății parte vătămată unde a discutat personal cu directorul general al societății asigurându-l de buna sa credință. Marfa a fost transportată de inculpat cu ajutorul autovehiculului condus de martorul P.D. – autovehicul înmatriculat cu nr., la spațiul comercial închiriat de inculpat în Brașov pe strada Roșiorilor, unde funcționa un magazin de piese auto. Bunurile nu au mai fost găsite ulterior în spațiul comercial menționat anterior de către partea vătămată. Și în acest caz, expertiza grafoscopică efectuată – nr. 29128 din 14 decembrie 2005 a evidențiat faptul că semnătura de pe fila cec aparține inculpatului M.A. În această cauză instanța a reținut două elemente materiale ale infracțiunii de înșelăciune, corelativ cu acțiunile efective de inducere în eroare a părții vătămate.

La data de 23 august 2009 între SC R.R.T. SA și SC S.C. se încheie un contract cu executare succesiva având ca obiect distribuirea de produse de către SC S.C., produse achiziționate de la SC R.R.T. SA. Contractul se desfășoară fără incidente până la sfârșitul lunii septembrie 2005, iar la data de 6 octombrie 2005 inculpatul achiziționează un număr de 189 radiatoare de diverse tipuri de la SC R.R.D., pentru care societatea parte vătămată emite factura fiscală BV XJF 9905393, în valoare de 48.213, 9 lei, acordându-se un discount de 1.446,42 lei care s-a dedus din marfă. Pentru achitarea sumei rămase de plată, inculpatul eliberează fila cec BE 302 00274911, cu termen scadent la 5 noiembrie 2005. Fila cec este introdusă la plată în data de 8 noiembrie 2005, însă este refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în cont și trăgător aflat în incidenta bancară. Potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate, martorul G.A., inculpatul s-a prezentat personal la sediul societății parte vătămată, a încheiat contractul și s-a prezentat ulterior în vederea achiziționării mărfurilor. Totodată, martorul a afirmat că a primit asigurări de la inculpat referitor la solvabilitatea societății sale, a verificat bilanțul contabil al societății și totodată a constatat că nu au existat incidente bancare referitoare la SC S. SRL. Acest caz prezintă al șaptelea act material ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune.

La data de 12 septembrie 2005 inculpatul trimite SC C.B.R. SA București o cerere de oferta prin care s-a arătat interesat de achiziționarea de produse ale acestei societăți în vederea încheierii unui contract de colaborare. Martorul N.S. efectuează o verificare a societății SC S.C. la R.F.B. și constată că nu au existat pentru această societate incidente de plăți majore. La data de 10 octombrie 2005 inculpatul înaintează o comandă scrisă pentru achiziționarea de 14 produse - echipamente de aer condiționat, iar societatea vânzătoare eliberează factura proformă numai pentru 12 aparate. Către SC S. SRL se livrează numai 11 aparate de aer condiționat la data de 12 octombrie 2005 prin intermediul lui A.P. În cuprinsul facturii fiscale seria BV EB 1038087/2005 s-a trecut mențiunea plății tuturor celor 12 aparate cu fila cec BE 302 00274912, cu termen scadent la 12 noiembrie 2005. Aparatul de aer condiționat cu nr. 12 a fost trimis ulterior de SC C.B.R. printr-o firmă de curierat, la data de 24 octombrie 2005. Inculpatul a mai solicitat SC C.B.R. onorarea unei a doua comenzi de aparate de aer condiționat, însă pentru prudență, comanda a fost refuzată. Fila cec introdusă spre decontare la bancă a fost refuzată pentru aceleași considerente prevăzute la punctele anterioare. Potrivit declarației martorului N.S., acesta s-a prezentat personal la Brașov la momentul predării bunurilor unde a discutat cu inculpatul, stabilind ca plățile să se efectueze cu fila cec, pentru a se convinge personal de bonitatea SC S.C. Cu acel prilej a constatat că inculpatul se prezenta ca o persoană de încredere, bine îmbrăcat și a condus pe reprezentantul SC C.B. la spațiul comercial despre care a afirmat că este sediul societății. Totodată, martorul a afirmat că s-a deplasat și ulterior la Brașov, unde a constatat că spațiul comercial pe care l-a vizitat cu inculpatul nu mai exista cu aceasta destinație; martorul a contactat telefonic persoana al cărei număr de telefon se află afișat la fostul spațiu comercial al inculpatului, comunicându-i-se faptul că marfa ar fi fost încărcată și transportată spre localitatea Constanta. Acesta constituie al optulea act material al infracțiunii de înșelăciune.

Inculpatul M.A. a purtat discuții și cu reprezentanții SC K.T.S., iar în data de 26 octombrie 2005 se încheie între această societate și SC S.C. reprezentată de inculpat contractul de distribuție nr. K 346/2005 prin care se prevedea ca societatea inculpatului să promoveze desfacerea mărfurilor puse la dispoziție de societatea parte vătămată. În acest sens, SC K. pune la dispoziție inculpatului centrala termică pentru expunere într-un showroom potrivit contractului de custodie nr. K 349/2005, fiind întocmit un proces verbal în acest sens. Urmare a solicitării exprese a inculpatului, SC K. vinde către SC S.C. un număr de 3 centrale termice și kit-urile aferente; inculpatul a achitat contravaloarea acestor centrale în valoare de 8.558,91 lei cu fila CEC BE 302 00274923. Martora G.C. învederează instanței faptul a luat legătura personal cu inculpatul care părea o persoană de încredere, prezentându-se ca un comerciant de succes, sens în care au vizitat împreună spațiul de comercializare în care urmau a fi transportate mărfurile, constatând cu acel prilej că acesta corespundea destinației sale. Martora a mai afirmat că a doua zi după predarea mărfurilor, potrivit înțelegerii avute cu inculpatul, s-a deplasat la spațiul comercial prezentat anterior, ocazie cu care a constatat că acolo nu se afla nici o persoană de contact, iar marfa nu mai exista. Aceeași martoră a arătat că inculpatul a asigurat-o de bonitatea firmei sale și niciodată nu s-a pus problema ca filele cec sa fie înmânate pentru garantarea plății, ci ca și instrument de plată efectiv. Cele două contracte încheiate de inculpat – de custodie și de achiziționare a mărfurilor – constituie două acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune. Tribunalul a analizat mai sus fiecare act material care intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune; s-a constatat că deși s-a eliberat un număr de 10 file cec care nu aveau provizionul necesar în bancă, instanța a reținut efectiv un număr de nouă acte materiale de înșelăciune prin emitere de file cec și o infracțiune de înșelăciune în convenții absorbită în infracțiunea continuată. La punctul 1 al considerentelor se precizează faptul că inculpatul a emis două file cec, însă acestea au fost eliberate în virtutea aceluiași contract încheiat cu reprezentantul societății părții vătămate, inducerea în eroare având loc o singură dată. În ceea ce privește primul act material descris la punctul 7, se constată că fapta inculpatului îmbracă tot forma juridică a infracțiunii de înșelăciune și nu pe aceea a infracțiunii de abuz de încredere, întrucât inculpatul a acționat cu aceeași forma de vinovăție și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. Contractul de custodie încheiat de părți nu reprezintă în fapt pentru inculpat decât o modalitate de a câștiga încrederea părții vătămate; intenția inculpatului a fost aceea de a induce în eroare partea vătămată și cu acest prilej. În ceea ce privește și restul acțiunilor descrise mai sus, se constată că acestea formează conținutul infracțiunii de înșelăciune în convenții prin emitere de file cec. Inducerea în eroare s-a realizat de fiecare dată prin prezentarea unei situații normale a societății pe care o reprezenta, actele prezentate părților vătămate netrezind suspiciuni acestora cu privire la bonitate firmei. Se constată că inculpatul a premeditat fapta: a achiziționat o societate comercială cu activitate îndelungată care nu a întâmpinat dificultăți de ordin financiar în decursul timpului – a se vedea actul emis de Raiffeisen Bank potrivit căruia în perioada 1998-2005 nu au existat incidente la plată; pentru a câștiga încrederea reprezentanților societății părților vătămate inculpatul desfășura cu aceste societăți relații comerciale a căror valoare nu era foarte mare, achita marfa astfel achiziționată, creând în acest mod deschiderea pentru afacerile prejudiciabile viitoare; inculpatul a deschis puncte de lucru ale societății în localitatea Brașov pentru a spori încrederea reprezentanților părților vătămate, puncte de lucru care nu au ființat decât pentru perioada necesară desfășurării activității ilicite – luna septembrie – octombrie 2005; modul de prezentare al inculpatului – îmbrăcat bine, cu discurs comercial a sporit încrederea părților vătămate care doar într-o mică măsură au bănuit adevăratele intenții ale inculpatului. Se constată ca inculpatul a acționat cu intenție directă, inducerea în eroare a părților vătămate – rezultând din acțiunile sale anterior prezentate – fiind în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unor foloase materiale. Probele din dosar fac posibilă presupunerea că nu numai inculpatul a profitat de pe urma infracțiunii ci și alte persoane – mărfurile erau transportate către o societate din localitatea Constanța. Părțile vătămate au suferit prejudicii considerabile, care au făcut necesara reținerea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen. Toate acțiunile inculpatului sunt comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, sens în care este de remarcat împrejurarea că s-au produs într-o perioadă scurtă de timp – luna octombrie 2005, fiecare act material prezintă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. „Eliberarea“ de urgență a spațiilor comerciale deținute, ca și dispariția intempestivă a inculpatului de la domiciliu și probabil și din țară, sunt elemente ce contribuie la întărirea convingerii că inculpatul a acționat cu intenția clară de a înșela părțile vătămate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul M.A., solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond. Prin decizia penală nr. 82/Ap din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs peste termen inculpatul M.A., iar prin decizia penală nr. 59/R din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Brașov a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului. Recursul este tardiv. Potrivit art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen., partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara recurs și peste termen, dar nu mia târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. În speță, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de dispozițiile legale invocate. Astfel, inculpatul a lipsit într-adevăr la toate termenele de judecată acordate în apel, cât și la dezbaterile ce au avut loc la data de 4 noiembrie 2009, însă nu este îndeplinită cea de a doua condiție, respectiv aceea ca recursul să fie declarat în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei. Din actele dosarului rezultă că la data de 3 decembrie 2009 s-a emis mandatul de executare nr. 219, iar inculpatul M.A. a fost încarcerat la 26 octombrie 2010 la Penitenciarul Codlea, recursul fiind declarat la data de 15 noiembrie 2010, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 385 3 raportat la art. 365 C. proc. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul peste termen declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,