ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2311/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 35

din 11 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția formulată de

pârâtul M.A.P.D.R. și a respins ca tardiv formulată acțiunea formulată de

reclamantul D.M. împotriva pârâților M.A.P.D.R. și SC A.P. SA reprezentată prin

lichidator judiciar C.L.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că excepția

tardivității acțiunii invocată de pârâtul M.A.P.D.R. este întemeiată, având în

vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria MO 7 nr. 2479 din 8 iunie 2000, a fost intabulat în CF 4364 Gârbova, la data de 21 decembrie 2000, iar reclamantul a introdus

acțiunea în anularea acestui certificat la data de 29 octombrie 2004.

Concluzionând,

instanța de fond a constatat că termenul de decădere prevăzut de art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 29/1990 a fost depășit, având în vedere perioada de timp

dintre data întabulării certificatului a cărui anulare se solicită și data

introducerii acțiunii.

Împotriva

acestei sentințe a

declarat recurs

reclamantul D.M.

, care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie

susținând următoarele:

În

motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

Hotărârea

atacată este dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât

conform Legii contenciosului administrativ, termenul pentru anularea actului

administrativ curge de la data la care a fost comunicat, or, cum certificatul în

discuție nu i-a fost comunicat nici până în prezent, nu se poate considera că

acțiunea a fost depusă peste termenul legal.

Din

conținutul dispozițiilor art. 5 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 29/1990,

se desprinde ideea că atât termenul de 30 de zile pentru introducerea plângerii

prealabile, cât și termenul de un an, ca termen de decădere pentru introducerea

acțiunii în contencios administrativ, curge de la data comunicării actului .

Instanța

de fond nu a avut în vedere textele legale mai sus citate și nici faptul că reclamantul

locuiește împreună cu familia în Germania, iar înscrierea dreptului de

proprietate în baza certificatului de atestare atacat a fost operată în C.F.

nr. 4364 Gârbova și nu în C.F. nr. 4144 Gârbova, unde figura dreptul său de

proprietate, astfel că a fost în imposibilitate de a cunoaște data înscrierii dreptului

în temeiul certificatului contestat.

Recursul

este nefondat.

c

ertificatul seria M0 7, nr. 2479/2000 a fost emis la data

de 8 iunie 2000 de către M.A.A. în beneficiul SC A.P. SA, pentru suprafața

totală de 589.492 m.p.

Înscrierea

certificatului seria M0 7, nr. 2479/2000 în C.F. nr. 4364 Gârbova s-a produs la

data de 21 decembrie 2000.

Așa

cum a precizat instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 71/1996

privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară, înscrierile în cartea

funciară sunt opozabile terților de la data înregistrării cererii.

Reclamantul

D.M. este terț în raport cu certificatul în discuție.

Conform

susținerilor acestuia, a luat cunoștință de existența certificatului la

începutul lunii octombrie 2004, însă nu a produs probe pentru a demonstra acest

lucru. Dimpotrivă, din demersurile pe care le-a întreprins în baza Legii nr. 10/2001,

rezultă că acesta avea cunoștință de înstrăinarea imobilului încă din cursul

anului 2001, dar a rămas în pasivitate până în 29 octombrie 2004 când a formulat

prezenta acțiune în contencios administrativ.

Acțiunea

în contencios administrativ a fost introdusă la data de 29 octombrie 2004, sub

imperiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, așadar, tardiv în

raport de prevederile art. 5 alin. ultim din acest act normativ, text legal care

instituie un termen de decădere de un an de la data comunicării actului, precum

și ale art. 27 din Legea nr. 71/1996 mai sus amintită.

Cum

reclamantul a contestat certificatul de atestare, cu nerespectarea prevederilor

legale mai sus citate, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca

tardivă.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge, ca nefondat, recursul formulat de către reclamantul D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.M., împotriva Sentinței nr. 35 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2011.